Răspuns la ancheta inițiată de revista Contrafort.
1. Care este după părerea Dumneavoastră evenimentul politic al anului 2009 în Basarabia şi în lume?
2. Ce consideraţi demn de a fi remarcat în cultură, în literatură?
1. 2009 e un an multiplu: în el au încăput mai mulţi ani. Întâi, acel An nesfârşit al bâlbâielilor şi ezitărilor numite Tranziţie. Apoi, aerul tomnatic a pus temelia unui nou an – unii îi zic Schimbare, personal, m-aş bucura să fie măcar un Sfârşit al zăpăcelii şi un Început al unui proiect de ţară, absent până acum în agendele politicienilor… Am mai trăit şi un an scurt, dar groaznic, de doar o săptămână, între 7 şi 15 aprilie, rupt parcă din Evul Mediu: viteza cu care întreaga arhitectură instituţională, legislaţia modernizată după canoane europene, inexistenta societate civilă, medii le universitare şi majoritatea tacită s-au culcat răbdător sub dorinţa de răzbunare a unui individ, dă mult de gândit asupra trăiniciei democraţiei moldoveneşti. Iar oceanul de ură al poliţiştilor, revărsat generos în beciurile comisariatelor peste adolescenţi şi tineri fără vină, ar trebui să fie un avertisment direct cu privire la forţele şi pasiunile ascunse care sabotează, zi de zi, instaurarea normalităţii.
2. Nu a apărut, în anul 2009, vreo carte ce ar fi înfiinţat o nouă eră literară, totuşi e ceva de reţinut: instaurarea unui nou mediu de comunicare – Internetul, şi a unui nou tip de public – Internauţii, divizaţi în bloguri, forumuri, reţele sociale sau platforme de microblogging. O comunitate mică dar care a ştiut să ocolească blocada informaţională din aprilie, să relateze atât audienţei interne, cât şi celei externe lucruri pe care presa tradiţională le ignoră, să enunţe opinii şi atitudini faţă de evenimente curente, să construiască un spaţiu public în care să se discute idei.
Elementul literar? Internetul moldovenesc a început să producă scriitură în cam toate genurile: pamflet, eseu, cronică de carte, lozinci şi propagandă, poezie… Chiar dacă această masă imensă de litere virtuale nu a produs vreo capodoperă, ea a reuşit să creeze comunităţi de gusturi şi interese: a născut cronici de carte şi fenomenul Schimb de Cărţi. Şi cel mai important – cititori. E un fel de evoluţie în care îmi pun mari speranţe.