Cum am promis, postez înregistrarea televizată a Cafe-ului Philosophique, difuzată la Moldova 1, în seara zilei de 8 februarie…
Aştept reacţii, păreri, comentarii.
Am transgresat .wmv în .mp4, din 600 mb am rămas doar cu 50, pentru că nu am acces la un canal larg cu viteză bună sunetul e ok, imaginile pot fi desluşite.
bravo baieti! chiar mi-a placut. sunt aproape intru totul de acord cu ideile tale, Vitalie si ale lui A. Lupusor (in afara de ceea ce se refera la lumea post-ideologie… Daniel Bell s-a cam grabit:) ) tehnici de seductie, ancorare, constructie identiara, modus vivendi etc. f bine.
am sa ma mai uit o data 🙂
nu am inteles de ce lumea e cu fulare, caciule… chiar asa de frig? brrrr
p.s. Vlad, mi-a facut placere sa te revad, dc citesti mesajul, lasa o adresa unde sa-ti scriu
Octav, atat Alex Cosmescu (tipul cu fular si caciula) cat si Sergiu Luca (tipul cu fular alb) au decis sa stea imbracati, desi au fost rugati de operatori sa lase hainele.. e decizia lor…
stiu ca nu se priveste bine pe sticla, dar se “priveste” din interior…
o buna parte din sedinta cafe-ului n-a incaput in emisiune, replici, idei interesante, sper sa recuperez inregistrarea integrala…pe viitor poate fac inregistrari, macar audio…
Am asteptat cu nerabdare inregistrarea saptamana asta, multumim! Am preluat-o si noi.
Gramos last blog post..Cafe Philosophique la Moldova 1
Teoretic vorbind, publicitatea(are trei scopuri, determinate de etapa in care se afla brandul:
1. pionerat – spune ca produsul exista
2. maturitate – spune ca noi suntem mai buni decit concurentii
3. aducere aminte – aduce aminte consumatorilor de brand, repeta motivul de cumparare
pina la urma cred ca scopul general al publicitatii este “chemarea la actiune”. Publicitatea care nu provoaca actiune este una zadarnica.
Mihai Stipanovs last blog post..De ce “Think London” nu e “Discover London”
Bravo, bravo sper sa mai urmeze si alte inregistrari… Cred ca o sa se inscrie multi la Facultatea de Filosofie, daca o tineti tot asa … :))
Evident ca cei de la Moldova 1 au incercat sa faca emsiunea mai dinamica mai taind si mai adaugand clipuri … o tema generoasa discutata intro emisiune fara publicitate … 🙂
Mi-ar fi placut sa aud ceva mai mult despre cum se facea (daca se facea) publicitate in comunism comparat cu producerea publicitatii in Occident.
Dupa ce ati vazut emisiunea probabil ca ati inteles ca si ea este un produs, doar ca este un produs al televiziunii, mai putin un produs al participantilor la emisiune :))
IMs last blog post..Tinerii și politica (II). Concluzii.
e fain, dar, din pacate, atmosfera e de’un provincialism jenant…
ma rog, provincialismul nostru e alta problema (alta decat ceea ce discutati voi acolo), dar nu pot sa n-o observ. nu vorbim corect romaneste, nu suntem inca obisnuiti cu televizorul, nu stim sa discutam si, in general, sa ne prezentam ca niste oameni decenti in fata unui public larg (un lucru simplu: uitati-va si voi cu cum sunt imbracati participantii acestei discutii… la sfarsit [apreciind tinuta celor doi profesori], nu am exclus posibilitatea ca domnisoara aia care pune intrebari sa-si ia cateva-n freza) – n-avem nici un fel de experienta prin raport cu aceste probleme.
reprizele muzicale sunt neadecvate. nu stiu cine a venit cu ideea, dar nu suna deloc bine.
Ion, sper si eu sa prindem ceva oameni pentru admitere, poate imbunatatim contingentul de studenti..
patruzeci si patru, sunt aproape de acord cu faptul ca e un provincialism (s-ar putea sa fie jenant, da asta e o chestie ce tine de punctul de vedere, so, nu-i batuta in cuie), dar ma gandesc ca:
– nu suntem si n-am dorit sa fim “fast thinkers” sau oricare tipi in stare sa scoata 4 replici in 5 secunde, sau orice de genul asta… incercam sa promovam un dialog pe indelete, in care ar conta argumentel, nu modul in care sunt ambalate ele…nu ne-am pregatit pentru glamour-ul televizat, si nu cred ca o facem pe viitor…
– faptul ca publicul s-a obisnuit cu fraze-bomba si formule retorice cu lipici nu ne obliga totusi sa gasim alta cale de a ajunge la el…
– chestia cu vestimentatia a fost alegerea constienta a participantilor, dreptul lor la o imagine publica pe masura asteptarilor/inchipurilor lor, eu chiar n-as fi putut sa gasesc un argument pentru a-i convinge sa le dezbrace…
– anumite momente de ordin tehnic pot fi corectate, dar nu vreau sa insist prea mult pe tema asta. personal, pentru prima oara am fost filmat (constient, n-am avut emotii, sper ca am reusit sa par firesc)…sigur, ambianta ar fi fost mai placuta (prestigioasa chiar) daca bagam in dulapurile din spate ceva carti, oricare, cu coperti colorate…dar conta discutia…
– e o problema, adevarat, cu exprimarea in romana… in sensul unor ticuri verbale “moldovenesti”, dar asta-i, incearca sa schimbi punctul de vedere – priveste la asta ca la un container cu un anumit continut, pana la urma conteaza bagajul containerului, nu numarul lui… sper, daca iese ok, urmatoarea oara sa fie mai bine la capitolul “limba”…
– muzicile sunt alegerea realizatorilor emisiunii – ei au montat/ales/taiat… mi s-au parut ok, vorbeam despre seductie, glamour, dorinta si cand colo, sunt bagate modele impotriva carora noi lutam..ce altceva mai bun? priveste-le ca o ilustratie, crestomatie pe gratis, suport de curs…numele nu conteaza…
regizorii/operatorii/realizatorii emisiunii au fost bravo, n-au taiat nimic din miezul discutiei, ci doar anumite repetitii, erau locuri in care discutia aluneca in gol sau…
nu trebuie sa fiti fast thinkers sau nu stiu mai ce… nu asta voiam sa spun.
un lucru simplu voiam sa evidentiez: suntem provinciali, cam tzaranoshi… acesta este un fapt de-o evidenta incontestabila.
se vede ca la noi cultura nu are o respiratie firesca. ne scremem, suntem artificiali de multe ori. dialogul nu decurge liber: in moldova, acesta se loveste inevitabil de limba noastra bolovaneasca… nu vreau sa dau cu parul, doamne fereste. o spun cu regret si nu din dorinta de a ma lua la hartza.
se vede, in acelasi timp, dorinta de a construi ceva. avem aspiratii, oricat de ezitante si prost realizate ar fi acestea. dar, repet, nu avem experienta. la noi, cultura nu e ceva normal, firesc. noi nu stim ce inseamna cultura. poti sa te convingi de aceasta afirmatie judecand lucruri simple: tinuta participantilor la discutie; o romana shubreda, cam shifonata; discutia insasi, care scartzie la tot pasul (nu stim sa argumentam, chiar daca nu suntem chiar niste ciobeni). toate astea sunt evidente: cine contesteaza da dovada de miopie si nimic mai mult.
Bravo! Sper ca ati discutat si publicitatea ca un fenomen care ii face pe telespectatori sa nu mai fie telespectatori. Adica publicitatea ca un mijloc de profilaxie. Cel putin aici in SUA, atunci cand ti se impune publicitatea la fiecare 10 minute nu mai ai chef de nicio emisiune televizata. Totusi exista un eveniment ca Super Bowl-ul la care lumea se uita mai mult pentru publicitate decat pentru intriga meciului.
alexs last blog post..felicidados a todos locas
patruzecisipatru, nu ma apuc sa judec respiratia greoaie a culturii moldovenesti, avand ca mostra doar o emisiune conceputa pentru tineri… contingentul telespectatorilor vizati a fost reprezentat de tineri cu varta intre 13-18 ani…de asta si caracterul fragmentat al discutiei, incoerenta si altele…apoi ca Moldova 1 trebuia sa bage cele 2 ore ale discutiei noastre in 25-30 min, si taiatul a devenit o actiune necesara…
in linii generale sunt de acord cu argumentele tale, lipseste o anumita naturalete a discursului, o anumita tinuta a discutiei si participantilor, dar…per moment, avem material doar din asta…
na, pe mine m-a stresat f tare emisiunea aia – si cd am participat la cafe 🙂 si cd m-am uitat dupa aia la ea
eu sunt cel cu fular si caciula 😛
mi s-a spus f dur sa le scot – poate, daca ar fi manifestat alta atitudine fata de mine, le-as fi scos – dar asa era de-a dreptul enervant
ni s-a spus sa ascundem sticlele de apa minerala de pe masa – ceea ce era iarasi o chestie stranie
au filmat pe casete – si le schimbau de pe o parte pe alta – si, cd trebuiau sa schimbe caseta, ei ne spuneau pe un ton destul de aiurea sa tacem. dupa aia sa reluam de la cuvantul la care ne-am oprit. ca la scoala.
eu ma simteam hiper-stresat in momentele alea
si nu mi-a placut cum a fost montata – si pauzele alea cu clipuri… bleah 🙁
in fine, cred ca se putea si m bine – si cred ca am fi putut fi si noi m ok
khoras last blog post..(ce facem cand citim : 3)
nu aduc argumente. am facut niste constatari. aceasta mica emisiune este doar un aspect pe care am incercat sa-l descriu foarte sumar, aspect care se inscrie perfect in contextul culturii noastre provinciale. este, desigur, gresit sa argumentam teza provincialismului nostru doar pe baza unei emisiuni. dar, in acelasi timp, ea este ilustrativa pentru provincialismul nostru balbait. na, shi vrei?, asha stau lucrurile!
(esti incredibil: daca emisiunea e destinata celor intre 13-18 ani, atunci e justificata lipsa de coerenta si altele? … )
pentru khora: daca te-au stresat aia, de ce ai mai ramas la emisiune?…
nu e justificata lipsa de coerenta, dar e justificabila…dintr-un anume punct de vedere…
shi care ar fi acel punct de vedere?
sunt curios.
Mai spun ce am spus: “Emisiunea de mai sus este un produs, doar ca este un produs al televiziunii, mai putin un produs al participantilor la emisiune.”
Cei care au decis cum va arata emisiunea au fost jurnalistii si mai putin participantii. In epoca televiziunii, jurnalistii tv produc sensurile tele – , inclusiv “discursul” emisiunii respective, asta poate cu exceptia interventiilor in direct, dar si acolo discutia este dirijata. Decorul este extrem de important la TV, la fel ca intensitatea luminii sau claritatea sunetului … Continutul este de cele mai multe ori neglijat de televiziune …
Dupa cum vedeti chiar discutiile de pe blog se poarta acum in legatura cu decorul, producerea emisiunii, si nu cu continutul emisiunii, pentru ca la TV decorul de multe ori influenteaza modul de perceptie a continutului. Chiar daca este o televiziune publica, voi tre sa incercati sa vindeti produsul vostru, adica emsiunea, asa ca de voie sau de nevoie o sa trebuiasca sa respectati anumite sugestii ce tin de FORMA, altfel va fi mai greu sa ajungeti pe sticla …
Ideal ar fi inainte de o asemenea filmare sa va intalniti si sa puneti la punct un scenariu general … plus puneti cateva cafele pe masa (ca la prima sau a doua intalnire) ca sa aiba legatura cu Cafe-ul din Cafe Philosophique … Ideea este sa va pregatiti nitel din timp … ideal ar fi sa fiti si producatorii emisiunii, adica voi sa decideti ce intra si ce nu intra, dar asta ar insemna sa aveti prea multa putere si libertate …
In legatura cu exprimarea, cred ca pentru prima intalnire cu televiziunea a fost bine… in plus asta este un comentariu ce tine de forma mai mult. Emotiile te fac sa uiti cuvinte, dar dupa ce te obisnuiesti e mai bine … seamana intrucatva cu radioul, doar ca la TV primeaza aspectul vizual.
UN alt aspect tine de lungimea emsiunii. Pentru jurnalisti cele mai enervante evenimente sunt cele care dureaza cateva ore si la care vorbeste mai multa lume. Dupa desfasurarea evenimentului, uneori lung si filosofic 🙂 jurnalistul tre sa revada inregistrarea si sa selecteze ce este mai important. Cu cat e mai lunga inregistrarea cu atat mai mult spatiu de manevra are jurnalistul, adica poate selecta ce doreste … Dn aceasta cauza cele mai bune conferinte de presa sunt cele scurte dupa care jurnalistii nu pot manipula/interpreta informatia in multe feluri. Numarul participantilor este iarasi important … jurnalistul incearca sa asigure reprezentativitatea si sa includa in material toate vocile, iar asta inseamna inevitabil ca emisiunea va fi ceva mai pestrita si mai putin coerenta. In definitiv daca participa 10 persoane, nu ai timp sa reconstitui discursul fiecaruia.
Tre sa fiti multumiti ca jurnalistii au ramas la intregul eveniment si nu au plecat dupa primele zece minute, asa cum fac de obicei pe la conferinte, unde participa si ministri sau tot felul de purtatori de cravate.
pt khora
Sticlele cu apa minerala au o eticheta pe ea :)) si deci sunt purtatoare de publicitate etc. etc. etc. vezi regulile privind difuzarea publicitatii la TV publica … altfel nu stiu de ce nu ar fi placut … ce-i drept la sedintele de guvern ministrii erau lasati cu sticlele de gura cainarului pe masa :))
IMs last blog post..Și NYT scrie despre migrația românilor …
dehh, cineva vede partea plina a paharului, cineva partea goala… asta e. eu vad partea plina. insa mereu este loc si de mai bine, dar e bine ca a fost asa cum a fost 🙂 … vestimentatie, limbaj (provincial) relaxati-va oameni buni 🙂 fiti atenti la ceea ce se spune mai intii. eu dc as fi fost, as fi insistat sa am alaturi o pipa si bineinteles o cafea 🙂
la finele emisiunii, ma gindeam la felul in care s-a definit filosofia… nu fiecare are curajul sa bage o definitie cit de cit solida si interesanta (mi-a placut faza cu “tanti”, mi-a adus aminte de definitia lui Ortega y Gasset.. metafora aia cu “dezbracarea” 🙂 )
mai incercam sa-mi amintesc unde Nietzsche a spus despre ceea ca “nu exista valori”… nu-mi amintesc.. de fapt, Zarathustra lui e Biblia intoarsa cu picioarele-n sus..
ma gindeam la fapta lui Sarko de a interzice publicitatea si cit de bine/rau este…
imi aduceam aminte diferite spoturi bublicitare care imi placeau si incercam sa inteleg de ce imi placeau etc. etc.
forma discursurilor nu m-a deranjat mai deloc…
sper sa mai vedem inregistrari de la café philosophique, numai bafta!
cred ca prezentarea participantilor la discutie a fost ok (il sustin pe alex in ‘cruciada’ caciulelor si fularelor). Ce m-a deranjat mai mult, si chiar m-a facut sa ma simt penibil in timpul vizionarii, au fost interviurile alea de umplutura. Afara de faptul ca majoritatea raspunsurilor au fost formulate oribil, au mai fost si banale si n-au adaugat nimic in termeni de continut. Cred ca a fost o solutie facila din partea realizatorilor. Oare nu era mai bine sa puna un material documentar despre publcitate in locul lor? Ceva despre istoric, sau despre teoria publicitatii, ceva care sa pregateasca o discutie filosofica despre reclama, care sa contureze posibilele probleme legate de ea…Sau ceva care sa completeze sau sa dezvolte, sau sa ilustreze unele probleme ridicate in discutie. Asta chiar ar fi compensat pentru montajul si deci fragmentarea coversatiei.
apoi pauzele muzicale au fost si ele penibile. Reclama din clipuri se putea ilustra si fara cantitati obscene de scipici. Puteau pune niste U2 sau mai stiu eu care alti reprezentanti ai mainstreamului cu fata omeneasca ce au ‘pacatuit’ filmind clipuri..Sau “fake plastic trees”, in care thom yorke este purtat printr-un supermarket intr-un trolley pentru cumparaturi. Sau ceva Shostakovici, ca sa ilustreze muzica drept mijloc de propagare a ideologiei…In fine, timpul ala putea fi utilizat intr-un mod mai interesant. lucrurile astea mai depind de resursele videotecii. dar in fine, daca tot vorbim despre cum se putea mai bine…
Sa lasam deoparte minusculele neajunsuri tehnice sau de alta natura!!Ceea ce conteaza cu adevarat este mesajul ce il putem culege din emisiune – nu e nicioadata prea tarziu sa ne regasim in filosofie…Filosofind, cele mai banale aspecte ale vietii cotidiene(ca publicitatea de exemplu), capata sens.
Bravo!!!
Foarte interesant sa aflu opiniile din Moldova despre publicitate. Si foarte aproape de realitate. Materialul insa, asa plin de clipuri penibile, este greu de digerat. Scoate muzica si lasa restul! Toate cele bune!