Tre să se fi chinuit mult „lingviştii” comunişti de odinioară pentru a inventa o limbă nouă, diferită atât de cea vorbită dincolo de Prut, cât şi de limba vorbită de băştinaşi… un esperanto în variantă sovietică…
Nu se vorbea aşa în 1940… Nu s-a vorbit aşa niciodată… Bunicul meu, născut, în 1924, a vorbit altfel. La fel şi tatăl lui. Şi bunelul său, şi restul strămoşilor…
A se citi ca mostră de “identitate” inventată prin ordin de partid, care a durat exact atât cât a ţinut Partidul…
Credit fotografic: Vasile Gârneţ.
Traducere:
Verso: Proletari din toate ţările, uniţi-vă!
Comisariatu Norodnic al Tredilor Dinnuntru a Uniunii RSS.
Dispărţitura Actelor Stării Ţivile.
Adeverinţă despre naştere.
Revers:
Şet. (abreviere de la şetăţean) …
s-a născut…cu litere şi cu ţifre…
despre şe în cartea înscrierilor actelor stării ţivile…
îi petrecută înscrierea corespunzătoare…
locul naşterii COPTIILULUI (primul i se citeşte i scurt, ca în cuvântul mei, nai, plai)
respublica, craiu, oblastea…
OMG! uitasem ca ti-am dat o asemenea “bijuterie”. rad si ma… infurii. e o crima sinistra ce-au facut cu limba romana in Basarabia…
hai sa dam o informatie mai desfasurata, ilustrata fotografic, in Contrafort (mai dezvolta comentariul tau). ca un P.S. la sarbatoarea Limba Noastra cea Romana…
am citit zilele trecute cateva articolase in Formula AS despre Basarabia (colectivul redactional al revistei a ‘efectuat” o vizita peste Prut, in ideea ca descopera o alta Basarabie decat cea pe care “o stim” si zic ei ca au gasit-o (pe harta, e mereu acolo, nefugita nicaieri) – am si varsat o lacrimuta (eu care credeam ca nu ma mai pasioneaza subiectul si care am zis s-o las mai moale cu sentimentalismele astea de doi lei). Culmea, grupu de “cercetatori” au gasit si virtuti dulşelui grai moldovinesc, acolo unde noua basarabenilor ne este rusine sa le mai cautam… interesanta abordare. Bine, subiectul tau, Vitalie, e despre altceva – despre o alta limba, dar cum spuneai si tu – din fericire nimeni nu a vorbit o astfel de limba.
In fiecare zi cand vin la serviciu, cateva grafitiuri din sectorul 5 Bucuresti imi amintesc ca “Basarabia este pământ românesc!”… dar tot pe acel zid scrie ceva mai încolo (la vreo 100 de metri) – “proprietate privată”… bineînţeles că cea de-a doua inscripţie nu are legătura cu prima, dar în capul meu s-a făcut asocierea – Basarabia – pământul nostru în ce sens?
Rog indulgenţă pentru incoerenţa expunerii, dar cam aşa arată “panoplia” mea de idei când vine vorba de limba română de acasă şi de Basarabia… un amalgam ciudat de idei si sentimente contradictorii, o oarecare durere fizică difuză “în plex”… perfect vindecabile altfel, când te afli pe malul Dâmboviţei…