mitropolii

Nepoţiile şi cumătrismele ortodoxe moldoveneşti, zise mitropolii sau episcopii, nu prea au treabă cu creştinismul, nici cu morala creştină. Sunt un fel de PCUS decăzut, a cărui realizări practice sunt discutabile, dar care încă mai profită din urma prestigiului doctrinei. Nici vorbă ca Biserica ortodoxă moldovenească să-l slujească pe Dumnezeu – sunt treburi mai importante pe lumea asta: maşini, vile luxoase, posturi bănoase, sedii gen Casa Poporului, jocuri politice, recepţii, ordine, medalii. Cu atât mai mult această Biserică nu-şi slujeşte credincioşii (chiar dacă ar fi o greşeală din punct de vedere canonic, or rolul Bisericii e de a-i sluji lui Dumnezeu), nici chiar pe cei mai flămânzi, neputincioşi şi neajutoraţi dintre ei (cum poţi să propovăduieşti unor calici un Dumnezeu al dragostei când ăştia nu au prins nici o fărâmă din umbra bunătăţii Lui?).

Un episcop (de Edineţ) a murit în circumstanţe misterioase, alt prelat, se zvoneşte în târg, ar fi băgat la Palat (Patriarhia Rusă) o şpagă de peste 150 mii euro pentru un episcopat. Zilele astea a transpirat în presă un lucru pe care şi sugarii îl bănuiau: politizarea şi partidizarea mitropoliilor, cu dictat de la Parlament în cele sfinte. De creştin-democratizarea Mitropoliei Basarabiei, cerută atât de insistent de prelaţii protestatari, şi scoaterea acesteia de sub opinca lui Vlad Cubreacov ar putea fi un început al sfârşitului pentru un grup bisericesc constituit în baza unor criterii politice (unioniste sau de alt gen). Încă nu înţeleg cum se împacă revelaţia universală a lui Hristos cu mesajul naţionalist sectar, dar aştept vre-un atlet al lui Hristos de la vreo mitropolie moldovenească, rusă sau serbă să-mi facă un likbez.

Acum, aştept şi decomunizarea celeilalte mitropolii, destatalizarea şi demoldovenizarea ei pentru a putea merge cu sufletul curat la Biserică şi pentru ca alungarea Cezarului din Împărăţia lui Dumnezeu să fie definitivă.