Câțiva preoți și enoriași ce țin de eparhia de Bălți și Fălești au ținut ieri o conferință de presă în care au făcut un fel de bilanț al anului 2012.
Cele două subiectele majore – retragerea Legii cu privire la Egalitatea de Șanse și critica inițiativei unor politicieni de a recunoaște legal ziua de 25 decembrie (Crăciunul pe stil nou) ca sărbătoare oficială – au fost inspirate de hotărîrile adunării generale a preoților din Eparhie ce s-a desfășurat la 27 decembrie.
Conferința de presă însăși a ieșit scandaloasă și a lăsat un gust amar: un credincios a amenințat cu anatema pe oricine sărbătorește Crăciunul altfel decât Mitropolia Moldovei:
“Acei care vor sărbători Crăciunul nu pe ziua indicată de Hristos, atunci ei vor fi dați anatemei conform canoanelor și blestemelor date în 1756 de Patriarhului Chiril al V-lea, pe care nimeni până astăzi nu le-a anulat. Acel care va sărbători Crăciunul pe 25 decembrie să aibă lepra lui Ghezie, strangularea lui Iuda și îngerul Domnului să fie la spatele lui cu sabia”. (sursa)
Dinspre Mitropolit și organele centrale ale Mitropoliei Moldovei nu a venit decât tăcere.
Site-ul oficial al Mitropoliei Moldovei (www.mitropolia.md) nu a catadicsit să pomenească nici de Adunarea Generală din 27 decembrie, nici de conferința de presă a clericilor.
Tăcerile Mitropolitului și Mitropoliei par cu atât mai suspecte cu cât gestul unor preoți ordinari de a vorbi în numele Bisericii încalcă atât Decizia nr. 1 din 18 martie 2011 a Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova cu privire la difuzarea informației și prezentarea poziției oficiale a Bisericii (sub care stă și semnătura lui Marchel) cât și Decizia nr. 2 din 13 noiembrie 2012 referitoare la prezentarea publică a punctului de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe din Moldova, adoptată și ea cu unanimitate de voturi în ședința Sinodului.
Era, cred cazul, să se intervină. Cu niște lucruri de bun simț.
Să se spună că o bună parte a credincioșilor (mai ales la sudul Moldovei) au sărbătorit Crăciunul pe 25 decembrie dintotdeauna, inclusiv în anii prigoanei comuniste și nu e bine ca niște preoți să arunce cu bâta în niște creștini.
Că o altă bună bucată a țării a migrat în țări străine unde a încheiat căsătorii mixte cu creștini de alte confesiuni și drept urmare, serbează câte două celebrări ale Nașterii Domnului – cea a țării adoptive și cea strămoșească, ambele la fel de importante pentru că hrănesc legăturile în cadrul familiei transnaționale. Nevoia de a sărbători repetat Crăciunul nu se vede la Bălți și Fălești dar e dureros simțită la Roma, Lisabona, Madrid București sau Berlin, acolo unde trăiesc migranții moldoveni.
Că o altă parte a țării – cea care călătorește sau are legături active cu lumea vestică simte nevoia de a se ține de alte calendare din motive ce țin de comoditate, economie și oportunități…
Că ar fi timpul ca Biserica să mai iasă și cu mesaje de dragoste și apeluri la înețelegere între creștini – așa cum a făcut-o Mitropolitul Vladimir când i-a invitat la dialog pe premierul moldovean Vlad Filat și președintele Transnistriei Evghenii Șevciuc. Chemările la pace sunt cu atât mai necesare cu cât ani de zile vocile Bisericii au tot chemat la zâzanie și conflict – în legătură cu cazul Mitropoliei Basarabiei, cu Legea privind Egalitatea de Șanse, cu educația sexuală a copiilor.
Mitropolia însă a ales să tacă. Tocmai când era cazul să vorbească.
1. Dvs. nu intelegeti sensul cuvintului “anatema”. Acest cuvint exprima o CONSTATARE si nu un blestem, cum se pretinde. Adica, atunci cind Biserica da anatemei pe cineva, ea CONSTATA, de fapt, ca persoana data anatemei este cazuta flagrant din dogmatica crestin ortodoxa (sau catolica, daca e vorba de biserica catolica). Prin urmare, anatema nu este un blestem ci este mai degraba o constatare a caderii, a ratacirii si dezicerii, in consecinta, de invatatura / ideologia persoanei care este data anatemei, pentru ca acesta sa nu amageasca si pe ceilalti enoriasi, precum si dezicerea de persoana in sine, adica anatema trebuie interpretata astfel: “Noi, biserica cutare, ne dezicem total de toate invataturile lui X, precum si il consideram pe acesta in afara bisericii noastre”. Prin urmare, anatema este o constatare a ratacirii, a ereziei, urmata de excluderea ereticului din sinul bisericii. Cu alte cuvinte, mai simple, biserica spune, prin anatema: “Fa ce vrei, crede in ce vrei, dar noi pe tine nu te cunoastem si tu pe noi tot.”
2. Un credincios adevarat, intotdeauna trebuie sa se supuna canoanelor Sfintului Sinod al locului, dar nu sa inventeze el, cum i s-o nazari lui, ce sa sarbatoreasca, cind sa sarbatoreasca etc. Prin urmare, daca Sfintul Sinod a hotarit sarbatorirea Craciunului pe 07 ianuarie, inseamna ca enoriasii trebuie sa sarbatoreasca pe acea data si, invers, daca Sfintul Sinod a hotarit sa sarbatoreasca pe 25 decembrie, inseamnca ca pe acea data trebuie sarbatorit, altminteri devii schismatic. In consecinta, daca esti crestin adevarat, la Moscova, Chisinau, Ierusalim, Athena sarbatoresti pe 07 ianuarie, la Bucuresti, Berlin, Washington sarbatoresti pe 25 decembrie, conform canoanelor Sfintelor Sinoade de acolo (dar trebuie de vazut concret, adica s-ar putea sa existe mai multe biserici, care apartin diferitor patriarhii orodoxe, cu diferite canoane, insa regula generala este aceasta, de supunere la canoanele locului). Nu inventezi tu, in limita prostiei tale, sarbatori pe loc drept, ca asa ti-o veni tie: asta este schisma si razvratire si nu are nici o treaba cu crestinismul. Prin urmare, la Chisinau, Craciunul de catre ortodocsi trebuie sarbatorit la 07 ianuarie, inclusiv de cei care merg la Mitropolia Basarabiei, care a trecut si ea la stil vechi. Ceilalti, care nu sunt ortodocsi, pot sa sarbatoreasca atunci, cind le-o veni lor: noi ce treaba avem cu ei si cu bisericile lor? Ei s-au rupt de la noi (si au cazut in anatema prin asta) si, respectiv, traiasca si sarbatoreasca cum i-or duce mintea si capul. Dar asta nu inseamna ca noi ar trebui sa declaram sarbatoare nationala zilele lor, exact asa cum in Europa Occidentala ziua de 07 ianuarie nu este sarbatoare.
3. Fiecare preot isi expune propria parere, are propriul stil de a comunica si se reprezinta doar pe sine si eparhia sa. Episcopul, reprezinta episcopia, Mitropilitul — Mitropolia, Patriarhul — Patriarhia. Nu trebuie de facut generalizari si extrapolari nefondate, ci trebuie de cautat, in orice problema, la canoanele Sfintului Sinod si deodata totul devine foarte clar. (Asta daca nu cauti nod in papura).
4. Casatoriile nu pot fi “mixte”, “transnationale” si nu stiu cum. Fie ele sunt “ortodoxe,” fie ele nu sunt, deoarece cununia nu o faci in sapte biserici, dar in biserica, in care crezi. (Daca o faci in doua biserici, este clar ca pentru tine cununia bisericeasca nu inseamna nimic si nu faci decit sa batjocoresti taina cununiei, respectiv esti ortodox doar declarativ). Astfel, daca sunt neortodocsi, sa sarbatoreasca asa, cum le pofteste inima si sa nu tulbure lumea ortodoxa cu inventiile lor, dar daca sunt ortodocsi, sa se supuna canoanelor.
Vinovat de propovarea antidiscriminării este Mitropolitul care, cu mult timp în urmă a fost atenționat asupra pericolului tăcerii și lipsei de atitudine cu privire la la ultima variantă a egalității de șanse. Mitropolia prin tăcere a aprobat această variantă, iar declarația ei de după votare este o badjocură. Această trădare au confirmato însuși Lupu și Diacov. Iar noi cei ce fac zarvă doar cu limba, la fel sunt părtași la trădarea Mitropolitului. Asta să știe toată lumea. De altfel nu scăpăm de lepră…