Plângea (la propriu și cu figuri) primarul de Chișinău că adevărul istoric e mai important decât asfaltul de pe străzi. Că trebuie să se găsească pe drum (ori chiar în loc de drum) demnitate. Că minciuna…Că trecutul…Ba chiar, zicea junele Chirtoacă, el și colegii lui sunt gata să moară pentru demnitate.
Mă rog, morții cu morții, viii cu viii și demnitățile cu demnitățile.
Totuși dincolo, deasupra și în părți de adevărul material (drumuri și parcări, lumini și străzi, locuințe accesibile și spații publice), de cel istoric (denumirea limbii, istoria) stă adevărul gramatical potrivit căruia numeralul se acordă în număr, gen și caz cu substantivul pe care îl însoțește. Care adevăr poate fi verificat de orice școler trecut de clasa a cincea. Care școler ar găsi că forma ”1 lei” e o aiureală…
Nu știu câtă demnitate se găsește într-o instituție care nici nu știe să numere (valoarea înscrisă pe hârtie e 1 leu 50 bani dar biletul e vândut la prețul de 2 lei) nici să citească.
Semn că primăria Chișinău a eșuat și pe latura materială – drumuri, și pe cea a ”demnității” – litere și cuvinte.