Un coleg îmi povestește că l-a sunat zilele astea pe taică-său care tocmai a suferit o intervenție chirurgicală și i-a zis că se gândește să meargă la proteste în Washington și pe sâmbătă se urcă la deal, spre New York, unde situația e pe zi ce trece mai fierbinte.
Tatăl, avocat în statul New Jersey, cu ceva luni de protest anti-Vietnam la activ hăt în anii 70, îi zice:
– Desigur că o să mergi. Chiar trebuie s-o faci! Nici nu mă gândeam că ai putea să stai într-o parte și să treci cu vederea un moment ca ăsta.
Colegul încearcă să-i spună că e periculos, că au mai arestat niște oameni în New York, Houston și Boston, la care tatăl îl taie:
– La câți hoți și netrebnici am apărat eu pe durata carierei, voi fi în stare să construiesc o apărare bună pentru propriul fecior în caz de ceva. Succese!
…Asta mi-a amintit și de propiii părinți care m-au sunat insistent pe 7 aprilie 2009 și îmi vorbeau cu lacrimi și scâncet să nu mă bag nicăieri și să fiu băiat cuminte, că-s mulți răi pe lumea asta…