la aeroport…ca la aeroport

Niște crochiuri, gânduri și frânturi de idei  adunate în aeroporturi – pentru că s-au înghesuit zilele astea drumurile spre aeroporturi – ba eu am călătorit de pe un continent pe altul, ba am trimis un colet acasă, apoi am întâmpinat niște oameni și mai trebuie să întâmpin/petrec încă pe alții – am fost pus în relativ incomoda situație de a călători din/spre aeroport, de a aștepta și întâmpina lume, de a culege niște prime impresii ale unor oameni ce-s pentru întâia oară în America, pe scurt, cum zice vorba englezească, am fost expus intens la un anume tip de situații pe o durată destul de îndelungată…

– Aeroportul, după observația mea, se constituie la doi poli ai unui paradox fundamental.

Pe de o parte, ca spațiu public, acesta este o zonă publică, relativ strict reglementată de legi ce conturează limitele comportamentului. Granițele mai depind și de standardele de securitate. O serie de acte sunt interzise: demonstrarea părților genitale, gesturile și vorbele obscene, abundența de intimitate, care poate fi ușor luată drept purtare libidinoasă. Altele gesturi intră în categoria celor permise – circulația liberă (în interiorul zonelor  amenajate), fumatul (afară, de obicei), utilizarea scaunelor și altor mobiliere. Ca spațiu public, aeroportul mai adună o trăsătură interesantă – e temporar, pasager. Asta din cauza funcționalității – aeroportul împlinește o funcție. Teoretic. Cea de gestionare a transportului aerian. Când nu zboară nici un avion, aeroportul este pustiu. A se compara cu alte spații publice precum parcurile, care găzduiesc permanent perechi de inși și inse. Toate aceste atribute – public, funcțional, temporar îl fac să fie un non-loc (referință la Marc Augé). Adică un spațiu ce nu poate fi locuit, unul impersonal și funcțional. Asta în teoria antropologică.

În practică, adică pe de altă parte, aeroportul oferă scena de desfășurare a unor gesturi și emoții foarte intime prilejuite de intersectarea constantă și permanentă a două mari evenimente deopotrivă personale și intime – plecarea și revenirea. Aeroportul leagă poduri de promisiuni, reunește doruri și așteptări îndelungate, construiește bariere de distanță între oameni, scurge lacrimi. Prin aceasta el reprezintă un spațiu eminamente intim, un loc trăit și simțit.

Acest joc subtil al contradicțiilor acționează mai ales la nivelul individual al fiecărui călător sau persoană ce așteaptă un călător și depinde de atitudinea pe care aceștia o au unul față de altul. Dar mai depinde și de atitudinea pe care o au aceștia doi cu Ochiul al Treilea, cu Spectatorul, cu Altul generic ori cu coordonatele publicului.

Să-l luăm pe călător: abia ieșit din avion, obosit după o călătorie intercontinentală  ce a durat cel puțin 3-4 ore (observațiile mele au fost făcute la aeroportul din Washington) călătorul este aruncat în mulțimea de câteva sute de oameni ce agită pancarte, strigă, fotografiază, țipă, se bucură, plâng, vociferează…Și-l scrutează atent – căci fiecare din cei stau în sala de așteptare întâmpină pe cineva. Mii de ochi îndreptați asupra unui ins – aceasta e presiunea publică pe care un călător trebuie s-o simtă. Și-n timpul ăsta să facă contabilitatea emoțiilor și a gesturilor pe care urmează să le producă la re-întâlnire, luptând permanent cu două nevroze: cea de a evita gesturile ce l-ar compromite în fața mulțimii și cea de a petreceo întâlnire pe măsură. E un contract cu sine pe care cumva fiecare călător și-l face. Unii nu dau doi bani pe mulțime și aleg să se revadă ca și cum s-ar afla în bucătăria proprie, alții sunt mai sfioși și preferă intimitatea automobilului sau măcar a unui colț mai retras…Un adolescent chiar i-a făcut semn mamei sale că o va pupa și întâlni abia după rampă, adiucă când iese din oameni, în timp ce femeia alerga și-l striga să se dea lângă barieră și s-o cuprindă. Nu, a insistat tânărul…

Prezența Celuilalt obligă participanții la ritualul întâlnirilor să țină cont de rigorile tradițiilor personale ori colective. Un evreu mai ortodox (cu kipă) s-a salutat cu toți întâlnitorii de gen masculin iar femielor le-a zis un generic Salut… Parcă ar fi întins mâna spre una din femei dar și-a retras-o. Îl deranja probabil prezența celorlalți bărbați…