Iată„ un cântec despre comunitatea moldovenească globală, cu toate straturile (Valeriu Jereghi și Lilia de la New York) și destinațiile ei… Aș mai cizela în multe locuri versurile, dar cine-a făcut cântecul, l-a dres cu meșteșug…Versurile curg…
VICTOR DRUȚĂ.
CÂNTECUL EMIGRANȚILOR MOLDOVENI
Valoghea la Penza -ngrijește de scroafe,
Ion a ajuns la Paris și-i student,
Snejana s-a aranjat la Tașkent.
Corina lucrează-ntr-un bar la Atena
Și tocma-n Iacutia dus este Ghena.
Vasile se află-n orașul New-York:
Mătincă-n Moldova eu nu mă întorc.
Iar Liza-i la Roma și bine îi pare
Că are de lucru și-i cald și e soare.
Refren:
Moldova e Patria mea
Și-s tot mai departe de ea!
Ileana-i badante, lucrează c-o babă,
Da Galea a zis că ea nu este roabă,
Alioșa mai ieri o chicat de pe șchele
Și îmblă săracu acuma-n costele.
Irina a fost candidată la Miss,
Valeriu Jereghi un premiu a-nvins,
Da Feghea și Olga trăiesc la Milano,
Lui Vichea îi place nespus Celentano.
Și Chicu Efim un roman a creat,
În care a scris c-a băut și-a fumat.
Refren:
Moldova e Patria mea
Și-s tot mai departe de ea!
Ilii și cu Ghiță-au furat o mașină,
Da Iura pe zebră-a călcat o bătrână,
Andrii în Rezina femeia-a lăsat
Și cică cu Jana s-o-ntorlocat.
Natașa din Padova e o „putană”,
Soția lui Jora-i italiană,
Vitalic și Vladic s-au dus în Canada,
Că nu mai vroiau să se plimbe cu „Lada”.
Femeie,aș mânca,măi,un borș cu fasule –
Păi uite c-avem doar spaghetti-n castrule.
Refren:
Moldova e Patria mea
Și-s tot mai departe de ea!
Valera și Liuda din satul Băcioi
În Noua Zelandă pasc sute de oi.
Curoșu Ruslan a murit la Siviglia,
S-a măritat în America Lilia,
Copchiii Oxanei nu știu moldovnește,
Enrico Mariei i-a spus c-o iubește,
Iar cerul la Roma e-așa de senin!
Catincă,mai toarnă o cană de vin,
Că-mi vine să plâng și așa mi-i de jele
Când mă gândesc la fetițele mele!
Refren:
Moldova e Patria mea
Și-s tot mai departe de ea!
Vasile, Ion, Margareta și Vova,
Voi când vă întoarceți acasă-n Moldova?
La anu, cireșii când vor înflori,
Când bani de ajuns noi vom agonisi,
Când dor ne va fi de-un castan de la școală,
Când tata din pat iaca nu se mai scoală,
Când storși prin străini de avânt și putere
Veni-vom acasă, sătui de avere…
Vom merge prin sat, gârboviți și pustii –
„Da cine-s străinii aiștia? Îi știi?”
Refren:
Moldova e Patria mea
Și-s tot mai departe de ea.
Sursa: http://unmoldoveanlaroma.blogspot.com/2010/10/cantecul-emigrantilor-moldoveni-marusea.html
p.s. din câte înțeleg, Victor Druță e și autorul versurilor. Halal nene, bravo!
p.p.s. lipsește o etnografie sau antropologie ori măcar o sociologie a muzicii de emigrație… polemicile muzicale în Moldova încă se mai învârt în schema ”muzică bună” vs ”muzică proastă”. A se vedea cazul Pavel Turcu.
p.p.p.s. ce-ar fi să încerc să fac ceva despre asta la vară cât voi sta în Moldova?
p.p.p.p.s. ar mai fi de adăugat și alte straturi ale emigrației: academică, religioasă, turistică. Asta înseamnă că bucata ar fi trebuit să devină baladă.
nu ar fi rau, aici in Moldova, orice frunza, iarba, pom,vorba a vecinului, poate duce la inspiratie si creatie.
Nici nu stii, ce HIT acordat la chitara faci 🙂
salut, vitalie. imi pare bine ca ai apreciat cantecul meu pe care majoritatea l-au injurat ori neglijat pur si simplu. multumesc. eu, dupa cum ai vazut, sunt in italia. scriu saptamanal pt Gazeta Romaneasca, pe langa munca ordinara pe care o mai fac. mi-ar placea sa ne urmarim si sa ne comentam reciproc blogurile. ciao.