Onomastica economică e un domeniu lăsat oarecum în voia sorţii, fiind reglementat de economişti, pr-işti, jurişti etc – specialişti care supraveghează legalitatea utilizării unei mărci, nu şi conţinutul semantic. Un fel de Wild West lingvistic, în care învinge cel cu pistoalele „verbale” mai bune.
Bucata de mai sus a stat o vreme la staţia de troleibuz de lângă Universitatea de Stat, strada Mateevici, cum ar veni. Mă aşteptam să fie panou publicitar al unei librării, sau biblioteci sau un centru de studiere a limbilor străine. N-a fost să fie: Pro Spiritus este o firmă care oferă consultanţă şi help în probleme de vize.
Mă rog, problema lor…
Problema mea e că spiritus înseamnă spirit, şi acesta nu are prea multe în comun cu vizele: unii zic că e nemuritor, alţii spun că poate călători în orice direcţie… În plan metafizic, tipii care cer vize spiritului sunt periculoşi… în plan semantic sunt hilari… în plan comercial şi legal, e treaba lor…
…alaturarea este stupida! Dar si perfida, speculeaza.
Tin minte un interviu cu o doamna care verifica denumirile companiilor inainte ca acestea sa fie inregistrate. Avea multe exemple, dar cel mai vesel era SRL Rapid-Schiopu 😀