Oameni invizibili trăind vieți invizibile în case invizibile…Geografia poate fi o știință politică. Regimurile de vizibilitate: ce e la centru, ce-i la margine, ce-i pe hartă, ce nu e, locurile însemnate cu roșu, cele hașurate în gri – atâtea feluri de a aranja mental spațiul până la a-l face ”călduț și comod” sau dimpotrivă, rece și periculos…
În poze: locuințe comunale la Moskova și locuitorii lor – emigranți ilegali din Asia Centrală, în particular Tadjikistan… Conform autorului reportajului, casa cu pricina e oficial ”nelocuită”.
sursa imagine: Ya Plakal
”Nelocuitul” înseamnă:
– juridic – o instituție ce a atribuit clădirii cu pricina un anume statut, colaborarea altor instituții care trec zilnic sau regulat prin zonă – poliție în primul rând – și care ”închid suspect” ochii. Orbirea, în mod sigur, e forțată și voluntară deci, plătită.
Tot juridic, ”nelocuitul” înseamnă un spațiu ilegal, scos din circuitul juridic, în care trăiesc niște oameni (care oficial nu trăiesc și care cel mai probabil n-au acte în regulă), care inși plătesc cuiva pentru ”chirie” (care nu există oficial) și protecție.
– economic – circuitul de mai sus sugerează cel puțin 4-5 buzunare de reper care învârt o oarecare parte a banilor…
– social – oameni care nu există în nici un registru, necetățeni, deci într-un veșnic statut de excepție (cum ar zice Agamben), față de care orice tratament – abuz, exploatare, înșelăciune – este posibil, tocmai din motivul că-s în afara mecanismelor legale de protecție…
Supliment politic: rasismul vizează exclusiv pe muncitorii ilegali, nu și pe sistemul care, pe de o parte îi exploatează, pe de altă parte le refuză drepturile umane cele mai elementare…
Mod de utilizare: a se aplica și în cazul lucrătorilor moldoveni în Europa și aiurea.
Mai crede cineva că vizibilitatea e o chestie ”fiziologică”?