M-a întrebat zilele astea un amic, pe care nu-l pot bănui de gândire închisă, de ce, la o adică, aș fi dat pe facebook un like unui grup eterogen de baptiști, ortodocși, păgâni (inși cu culte dacice în minte) și alți habotnici care se opun adoptării unei legi tare progresiste…Am fost inițial nedumerit că ar trebui să mă justific pentru gesturi care mă privesc, mai ales că, în legătură cu Alianța pentru Salvarea Familiei aveam și un interes personal: pentru că studiez fenomenul religios, de-secularizarea și religia în p(r)ostmodernitate, reacția unită a religioșilor de toate culorile față de problema ”orientării sexuale” constituie o ocazie perfectă de a studia elementul religios în apele lui dar și în apele societății…
Ieri, la o lecție, un coleg îmi povestea că a fost șters din lista de prieteni internetici de un cunoscut îndepărtat care tocmai aflase că colegul meu ar fi simpatizant democrat al lui Obama (insul cu pricina era conservator, activist Tea Party, spectator înrăit al Fox News, Bill O’Reilly și Glenn Beck)…
Colegul primise și un mesaj cu justificare de la cunoscutul în cauză și asta l-a determinat să se apuce să cerceteze, pentru un curs pe care-l facem împreună, diferitele moduri în care oamenii își construiesc cunoașterea personală, își aranjează selectiv sursele de informare, eliminând pe alea ce oferă informație incomodă, sau care intră în contradiție cu weltanshauung-ul personal, își configurează rețelele de prieteni după rețetele homofiliei politice și culturale, adică inși cu preferințe politice și ideologice asemănătoare…
Am fost fascinat, zicea el, să văd, că dincolo de promisiunile oficiale ale Internetului de a promova cosmpolitanismul, multi-culturalismul și sferele publice generalizate (un fel de hibrid al societății civile globale) stau realități ceva mai banale și chiar opuse ”ideologiei oficiale”…
Că oamenii preferă să se închidă în orizonturile de cunoaștere și preferințe ideologice pe care le au, iar asta înseamnă că frecventează doar site-uri ”neutre” ca Amazon, iar pentru noutăți merg doar pe site-ul televiziunii preferate și a ziarelor ce împărtășesc platforme ideologice comune… Că naziștii merg aproape exclusiv pe site-uri naziste, conservatorii (americani) pe site-uri conservatoare, democrații – pe site-uri democrate, libertarienii – pe site-uri libertariene…Că unii privesc doar un tip de emisiuni, alții alt tip…
Că multlăudata capacitate a internetului de a fi maleabil și susceptibil la modificări idiosincratice poate fi utilizată nu doar pentru transcenderea unor granițe culturale și ideologice, ci…surprinzător, și pentru întărirea lor…
Că unele comunități religioase protestante din SUA recurg la softuri de filtrare a web-ului așa încât informația ce ar dăuna ”sensibilității religioase” sau cea cu privire la ”subiecte delicate” este ținută departe de mintea membrilor comunității…
Că alte comunități religioase ”cunosc” lumea prin lentilele Conservapedia, adică cu prejudecăți deja incluse…
Șirul ar putea continua aproape la nesfârșit, pentru că-s nemărginite posibilitățile și tertipurile la care recurge omul pentru a-și băga un gard între el și lume, și a se pune la adăpost de informația incomodă…
Nu cred că mă apuc să fac generalizări, cu atât mai mult că cazurile cu pricina reprezintă practici ale unor grupuri în afara mainstreamului…Dar, pe de altă parte, fiecare dintre noi face cam asta: își aranjează, din infinitele posibilități tehnologice, o anumită configurație a gusturilor, o specifică ordine a surselor de informație, o listă selectivă de prieteni și tot așa…Semn că Internetul nu reprezintă forța aia impersonală ce poate aduce, cu de la sine putere, schimbări sau transformări radicale, ci se integrează și este integrat în practici sociale și modele de acțiune deja existente. Pus în slujba binelui, Internetul/Facebook-ul poate zidi comunități și societăți deschise, poate mobiliza oameni pentru acțiuni bune. Pus în slujba răului, Internetul poate consolida regimuri autoritare (apud Morozov), poate perpetua rasismul, sexismul, ura, intoleranța și restul ”bucuriilor” umane…
Așa că, subscriu la concluzia colegului: A se slăbi cu predicile despre forța eliberatoare a Internetului și cu ideologii de genul: aducem o căruță de internet în comunitate și locul cu pricina se va transforma într-un paradis economic dublat de o democrație de vis…
Tu ai aruncat citeva tuse, dar ele pot fi inchegate in diferite paradigme. Pe de o parte Internetul nu este altceva decit un instrument – fiecare face cu el ce poate. Pe de alta parte omul, in virtutea setarilor apriorice, intotdeauna va cauta justificarea, validarea si expansiunea propriului EU, in acest sens privind lumea doar prin filtrele care “i-au fost determinate”. Pe de a treia partea oricare din noi a devenit ceea ce este doar datorita existentei “instrumentelor” care fie au exercitat influenta asupra noastra, fie le-am folosit noi in masura in care am putut intelege utilitatea acestora. Pe de a patra parte Internetul per se este un instrument calitativ deosebit de celelalte, or el exprima o “dimensiune umana ” care pina nu demult era in putin vivibila – virtualitatea existentei umane. Tot ce avem noi uman (iluzii, concepte, dogme, doctrine, drept, filosfie, spirit) este virtual. Iar Internetul este exact spatiul in care acest virtual “este acasa”.
Cu alte cuvinte: nothing is like it seams…
libertatea vine din interior… parafrazind o vorba de-a lui nietzsche…
@Dao “Pe de alta parte omul, in virtutea setarilor apriorice, intotdeauna va cauta justificarea, validarea si expansiunea propriului EU”… cam putin “EU” exista in asa cazuri…
Salut. Nu am mai intrat de mult pe blogul tau.
Nu ca nu as fi vrut, dar mai rar utilizez blogosfera de vreun an de zile. Mi-au placut ultimele postari ce le-ai afisat. Chiar sint subiecte ce merita discutate. Ma stradui sa revin, cind o sa am ceva timp. La discutie ma refer. Toate cele bune.