Evit să mă pronunț pe probleme identitare fără o lungă și prealabilă ”încălzire” conceptuală ce ar fixa discuția în sertarele cuvenite și ar aranja, pe fragmente și policioare, idei generale, forțe culturale, drepturi individuale, opțiuni politice și așa mai departe (Susarenco dixit)…Cu atât mai mult nu prescriu altor oameni identități, conștiente sau inconștiente, înnăscute ori dobândite…
Dar ceata de colindători macedoneni de la Adunarea Anuală a Asociației pentru Studii Slave, Est-Europene și Euroasiatice m-a amuzat. Întâi că-s ingenioși: să-ți dea în cap că niște inși dintr-o țară controversată din Balcani, a cărui nume nu e recunoscut vehement de un vecin (Grecia), a cărei limbă nu e luată în serios de tocmai 2 vecini (Grecia, pentru că adjectivul ”macedoneană” ar fi un furt, Bulgaria, pentru că limba macedoneană ar fi un dialect al limbii bulgare schimonosit de sârbi pentru a anula pretențiile istorice ”justificate” ale bulgarilor față de Macedonia), deci, inșii ăștia nerecunoscuți se urcă în avion, merg tocmai la Los Angeles, la o conferință americană unde nici pomină de grec sau bulgar și își împărtășesc păsul. Adică discută despre limba macedoneană la ei acasă (subiect controversat) și în țările apropiate (cred că bulgarii își mâncau papucii de scârbă dacă știau de ispravă). După care, în discuție, partea macedoneană poate oricând invoca argumentul că s-a discutat la conferință, nu oriunde ci în America…
Panelul cu pricina a fost în sine o curiozitate și din motivul că a cam încălcat toate procedurile de organizare a unor asemenea evenimente. Pentru că, ar fi fost logic și necesar ca panelul să aibă un chair, adică un fel de șef care asigură selecția participanților și moderarea panelului propriu zis. Altă ciudățenie e că panelul a cuprins tocmai 4 prezentatori (din 5) din aceeași țară, universitate, facultate! O fi fost mâna prietenoasă a cuiva ce simpatizează cu misiunea politică al macedonenilor…
Le-a cam reușit trucul și a ieșit cu efect…
Pe coridoare îl văd pe Vladimir Solonari, fost deputat în Parlamentul Moldovei, acum profesor la o universitate din Florida, și cu oarece afinități față de ideea limbii moldovenești și națiunii moldovenești. Aș putea face o glumă cu el și să-i sugerez să organizeze vreun proiect politico-științific asemănător, pe care l-ar băga la vreo 2-3 conferințe de astea în America și astfel ar tranșa, cu influențe din Washington, fâsâiala identitară în Moldova….Participanți s-ar găsi. Știu un strateg de microbuze și istorie de la Costești care ar veni, dacă ar ști ceva engleză… Bine că nu știe, nici el nici ai lui…
Cred că-i cumva ironică și neașteptat de adevărata lemnoasa concepție a universitarilor moldoveni că știința ar fi reflectarea obiectivă a realității. Cu o condiție. Să avem o înțelegere corectă a ”obiectivității”.
“Cred că-i cumva ironică și neașteptat de adevărata lemnoasa concepție a universitarilor moldoveni că știința ar fi reflectarea obiectivă a realității. Cu o condiție. Să avem o înțelegere corectă a ”obiectivității”.”
Si a “realitatii” ! 🙂 Si, pe urma, sa ne intelegem de ce stiinta ar fi “reflectare” si nu altceva 🙂