Steve, colegul geograf, american și călător pasionat m-a avertizat că Los Angeles ar fi un oraș imens. Chiar e. Apoi că, în pofida imaginilor luxuriante cu zgârie-nori fosforescenți ce străjuiesc cerul, orașul ar fi de fapt o plictisitoare înșiruire de căsuțe cu un singur etaj. Adevărat. Că de fapt ar fi orașul tipic american – fără un centru unic, ci având câteva centre ce concurează între ele. A avut dreptate. Mi-a mai spus să fiu atent la suburbiile Los Angeles-ului pentru că ele ar fi fost modelul după care s-ar fi construit conceptul de ”suburban” în America, așa încât orice orășel din Ohio sau Florida, Texas ori Nebraska ar fi fost ștanțat după chipul Los Angeles. Asta trebuie să caut.
Partea în care Steve a greșit e cea cu privire la transportul public. Mi-a zis că n-ar exista deloc și chiar dacă printr-o minune aș găsi autobuze acestea vor circula atât de greu încât îmi va lua zile întregi să ajung dintr-un capăt în altul. Înțeleg că-i un fel de mitologie curentă despre LA, distribuită cu generozitate atât de localnicii care mai găsesc un motiv de a cumpăra automobil propriu, cât și de străinii ce vizitează orașul și-s nemulțumiți că autobuzele publice nu merg prin Hollywood, Beverly Hills și Malibu Beach. Ca unul care a trăit jumătate de viață pe roți (cele ale propriei mașini) și altă jumătate pe propriile picioare, Steve nu utilizează transportul public. Care în America e rezervat mai ales pentru emigranți. și studenți. Mai ales studenți emigranți.
Transportul public există în Los Angeles. Și-i foarte dezvoltat. Autobuzele circulă din 10 în 10 min. și se găsesc vreo 6 feluri din ele: big blue bus, rapid, express, metro etc. Atât că rețeaua transportului public în LA e construită pe o altă logică decât cea turistică. Pe una funcțională. Autobuzele nu merg, bunăoară, spre casa cântăreței Britney Spears ori a lui Sting, chiar dacă mii de gură cască ar dori să se ducă încolo. Nici spre inscripția Hollywood. Alte tipuri de transport ajung acolo – zecile de companii turistice de pe bulevardul Hollywood ce organizează sightseeing, excursii spre casele vedetelor, călătorii spre Malibu.
Autobuzele străbat în schimb celelalte părți ale orașului – Koreatown, Little Tokyo, Santa Monica, Beverly Hills, Wilshire, Pico. Acolo unde și de unde vin/se duc măturătorii, servitorii, chelnerii, vânzătorii și restul oamenilor de care orașul are nevoie și pentru care autobuzul ieftin și rapid e momeala de a rămâne în urbe. Turiștii, nu vă faceți griji. Ei trebuie mulși, că altfel nu s-ar duce la Hollywood. Dar de asta se ocupă deja alți oameni. De la Hollywood. Ce știu să mulgă bine…
E o veșnică polemică. Turiștii zic că transportul public în Los Angeles nu-i bun pentru că nu include rute glamuroase. Americanii localnici – pentru că ar contrazice visul american. Eu am mers cu el. Vreo 3 zile deja. E ok. Și mult. Divers chiar.
Deci, poate exista si transport in comun, chiar si intr-un astfel de oras, fara sa “deranjeze” turismul. Romania, de exemplu, asteapta si adevaratul turism si dezvoltarea transportului in comun, a infrastructurii.
Iti urmaresc de putina vreme blogul si imi place ce citesc, buna treaba! Te-am adugat in lista mea
Transportul in comun este foarte util in orice tara, el mereu ne scoate la liman in conditii extreme, asa ca nu e de neglijat si nici nu impiedica pe nimeni.
Hi,hi,hi imi aduc aminte cum era la noi cand era viscol si ningea de rupea! Daca nu ar fi fost transportul in comun, cred ca o luan la picior prin tot orasul prin nameti 🙂
Vreau sa merg si eu la L.A. sa vad cat de mare este orasul 🙂
L.A. are zone cu o destinatie luxoasa, ar fi pacat sa se strice confortul smecherilor cu masini de fite. Transportul in comun este valabil pentru cei care muncesc, nu pentru cei care se distreaza 🙂
Daca stam si ne gandim bine, transportul in comun nu trebuie sa lipseasca din niciun oras. Acum depinde de fiecare primarie sa-si stabileasca prioritatile in stabilirea traseelor.