Culinare: Baklava

Ziceam undeva că am mici slăbiciuni cărora le plătesc frecvent tributul cuvenit de atenție, efort și, de ce nu, plăcere. Printre ele, la un loc destul de important stau seducțiile culinare. Nu mă pot lăuda că aș reuși să gătesc în fiecare zi, dar sunt lucrător des în spațiul bucătăriei.

…Sper să conving, prin postul ăsta, și prin altele asemănătoare, partea conservativă a populației masculine că a găti nu e neapărat un fatum feminin și nici o parte din moștenirea genetică a femeii (minciuni pe care ni le spunem zilnic ca să justificăm absența noastră în zona plitei și cuptorului), ci o lume extraordinară, plină de promisiuni și bucurii, plăceri și satisfacție…

Alt obstacol în calea constituirii unei democrații participative la bucătărie (și de aici instaurarea dictaturii patriarhale tradiționale) își are rădăcinile într-un fel de gândire care pricepe culinăria ca cel puțin o extensiune a supranaturalului – un act mistic, plin de taine inaccesibile și vrăjeli cu lucruri reale, la capătul cărora stă farfuria gustoasă. E și asta o parte a adevărului, însă doar o parte.

Cealaltă parte ar fi că arta culinară conține și o parte tehnică, ce poate fi descompusă în reguli simple după calapodul How to? How much? How long?, reguli care, fiind urmate cu strictețe, nasc produse similare în orice condiții de timp, loc sau context cultural. O cunoaștere tehnică (să-l imităm pe Patapievici) opusă unei cunoașteri veritabile/adevărate.

Astfel se poate spune că culegerile de rețete reprezintă rațiunea analitică în funcțiune, cea care descompune procesele în succesiuni clare și distincte de proceduri, acțiuni și rezultate posibile, fiind monumente ale gândirii la fel de mari precum invenția mașinii cu aburi ori descoperirea sistemului periodic al elementelor…

Cei care doresc artă și magie în actul culinar nu au decât să aștepte puțin: magiile există și apar pe parcurs. Aveți răbdare și exersați. La urma urmei Leonardo da Vinci a tras întâi copii de pe copii, portrete de pe portrete înainte să se apuce de marile pânze.

Deci, Baklava:

1. scurtă prezentare (de pe site-ul unica.ro:

Baclavaua e un desert foarte dulce şi popular în locuri care erau, pe vremuri, sub dominaţia Imperiului Otoman, în Asia şi în zonele apropiate. Aşadar, poţi găsi baclava uşor în Turcia în Balcani, în marea parte a lumii Arabei, Iran, Caucaz, Afghanistan şi Asia Centrală. Istoria baclavalei nu e foarte bine documentată şi reţeta a fost atribuită multor popoare. Cel mai credibil e că baclavaua e de origina turcă, fiind preparată pentru primele dăţi la bucătăria imperială a Palatului Topkapi.

2. Ingrediente (vezi aici o rețetă similară).

Aluat foietaj (20-24 foi)

Miez de nucă tocat mărunt (e ok și alune)

Zahăr (1-2 lingurițe, depinde de gust și de preferințele pentru gustul dulce)

Scorțișoară (1-2 lingurițe, pentru sirop pot fi folosite și bețișoare de scorțișoară)

Cuișoare

Miere

3. Modul de pregătire.

a) unge o tavă și se pune cuptorul la încălzit. Temperatura optimă se găsește în intervalul 170-180 C, ori 350 F.

b) într-o farfurie sau alt vas mic, amestecă miezul de nucă cu 1-2 lingurițe de zahăr, scorțișoară, cuișoare.

c) întinde foile una câte una pe tavă. Fiecare foaie de aluat trebuie unsă bine cu unt topit, margarină, ulei de măsline ori ulei obișnuit (de floarea soarelui sau porumb).

d) după ce ai pus 5-6 foi una peste alta, adaugă melanjul de miez de nucă și condimente într-un strat subțire.

e) peste miez adaugă alte 4-5 foi, apoi, pe ultima presoară iar nuci. Fă procedura asta de câte ori vrei (depinde de cât de multe nuci ai, și cât de mare vrei să faci prăjitura, eu am ales să pun 2 straturi de miez). Acoperă miezul cu alte 4-5 foi de aluat.

f) taie masa obținută în pătrate egale cu ajutorul unui cuțit. Apoi bagă tava la cuptor pentru 30-35 min. Eu am lăsat 35 min, că-mi place mai auriu, dar dacă vrei mai albă, verifică după 25 min cum e prăjitura.

g) cât prăjitura se coace, prepară siropul. Mestecă scorțișoară, zahăr, 1-1 linguri de miere, suc de lămîie/portocale și apă într-un vas mic (alte sugestii: vanilie, rom, apă de trandafir). Pune vasul la foc. Când soluția începe să clocotească, dă focul mai mic și las-o să se coacă preț de 6-7 min.

h) când prăjitura e gata, scoate-o din cuptor si presoară sirop peste ea, cât e fierbinte.

i) las-o să se răcească (30-45 min)

Poftă bună.

Notă pentru diabetici: prăjitura e dulce, chiar foarte dulce. Însă puteți manipula dulceața ei așa cum vă convine: siropul poate fi făcut și cu saharină, ori cu suc de fructe.