Ultima postare despre aceste alegeri, care doar alegeri nu-s, ci par mai degrabă repetiția pentru un război civil.
În ultimele 3-4 zile văd țara asta ca un rug mare care mistuie de-a valma cam tot ce s-a construit cu greu în ultimii 30 ani în materie de infrastructură democratică de bază: pluralismul de opinii, pacea etnică, statul de drept, libertățile fundamentale ale cetățenilor…
Ard la greu, în pălălaia electorală, deontologia jurnalistă, pluralismul de opinii și etica comunicării publice. O jurnalistă ”pro-europeană” cere autorităților electorale să nu permită ”simpatizanților” lui Șor arestați la domiciliu să voteze deloc. În comentarii oamenii cer ca simpatizanții lui Șor să fie trimiși la muncă silnică, doar cu pește sărat și apă, pentru a-și ispăși pedeapsa stabilită cu ușurință de judecătoriile de pe facebook. Jurnaliștii ”proeuropeni”, așa cum semnala o postare a celor de la Newsmaker, au ajuns să se înjure între ei despre cine e mai fidel puterii și să-și ajusteze articolele așa încît să nu rănească cumva firea sensibilă a partidului de guvernare cu vreun titlu nepotrivit.
De cel puțin un an presa investighează doar opoziția, și asta e starea la care a ajuns presa de investigație.
Alți jurnaliști cer măcar suspendarea temporară a dreptului la vot pentru pentru cîteva sute de mii de oameni…Unul cere ”sesiuni de educare” organizate pentru cei care ar intenționa să voteze altfel decît pentru candidatul puterii.
Arde ”frumos” efortul de zeci de ani pentru construirea păcii interetnice în Moldova. Un director de teatru de stat, artist al poporului, laureat al premiului național, distribuie într-o veselie imagini în care Ștefan cel Mare i-ar blestema pe cei care ar vota un turc la președinția Moldovei… Blogerii de curte ai guvernării îndeamnă și ei ca oamenii să nu dea țara pe mîna unui turc… Jurnaliști, influenceri, politicieni, gură cască se adună să ceară deportarea copiilor unui candidat din Europa pe motiv că tatăl lor ar fi ”găgăuz” și nu suficient de ”european” după croiala lor.
Un jurist ”pentru drepturile omului” stabilit de ceva vreme în ”diaspora progresistă” cere verificarea cu cea mai mare strictețe a loialității candidatului opoziției, pentru că … însăși faptul de a fi găgăuz în Moldova e deja unul suspect și trebuie investigat.
Unii cer ”găgăuzilor” să întoarcă înapoi toți banii europeni investiți în regiune, tot din motivul că nu ar fi votat cum trebuie… (Niciunul dintre acești ”gînditori” nu-și dă seama cît sînt de apropiate aceste argumente de logica ”cumpărării voturilor”: ca și cum, întocmai ca și Șor, UE ar fi dar bani găgăuzilor ca să voteze UE, iar acum, dacă găgăuzii au votat altfel, trebuie să întoarcă banul înapoi!).
Zeci de ani de efort migălos în Găgăuzia și în restul Moldovei de a deconstrui stereotipuri, de a apropia tineri și bătrîni, de a coase legături printre traume, de a țese un fel de țesut social dincolo de lucrurile care dezbină – ard toate cu o flacără ce a ieșit demult din granițele Găgăuziei sau Moldovei – diaspora moldovenească din cele patru colțuri ale lumii înjură ”voinicește” pe turci și găgăuzi de prin Marea Britanie, SUA, Franța, Italia…
Arde voios efortul de a construi o discuție publică democratică, bazată pe o minimă toleranță, respect reciproc și solidaritate. Un critic literar, șef la ceva editură de stat, beneficiar al unei îndemnizații de merit plătită de cetățenii țării, inclusiv de cei care votează ”altfel”, cere nici mai mult nici mai puțin dezinfectarea spațiului public de ”javre” și utilizarea Diclofos (un insecticid) pentru ”curățarea” spațiului public. Un filolog cere măsuri dure față de bîdle, un bloger al guvernării urează cancer tuturor alegătorilor pe care el îi crede că s-au ”vîndut”. O sportivă (care tocmai a primit, împreună cu soțul ei, vreo 5 milioane de lei, bani publici) cere deportarea în Siberia a celor care n-au votat cum trebuie.
Această retorică a ”elitelor” culturale ale țării (întreținută pe bani publici) e de un nivel de analfabetism atît de jenant încît oamenii pe care presa îi întreabă pe stradă despre alegeri și se bîlbîie neinteligibil par academicieni pe lîngă această elită…
Instituțiile publice fac și ele ce pot pentru a menține viu focul urii reciproce, a spionomaniei, a denunțului reciproc și a intoleranței.
Un grup anomim de polițiști ”patrioți” (asta-i comedia, ca să fii patriot e musai să fii anonim!) publică o listă cu nume de oameni, cu numere de telefoane și adrese de domiciliu și care, ar trebui să îi credem pe ”patrioții sub acoperire”, ar fi agenții ”lui Șor” în regiuni…
Poliția oficială, nepatriotă, nu confirmă listele, dar presa ”progresită” publică fără a ezita aceste nume față de care nu există nici un dosar încă, nici o probă, nici o condamnare… (Într-un sat, una din persoanele care ar fi “furat viitorul european pe 20 octombrie” e moartă de vreo 3 ani, dar ce mai contează asemenea detalii.)
Mai mult, unele surse media îi cheamă pe cetățenii ”buni”, care au votat ”corect” la aceste alegeri, să se implice în demascarea ”șoriștilor” care pot fi peste tot, inclusiv în localitatea lor.
Altă presă însoțește lista cu comentariul că oamenii menționați acolo ”au încercat să deturneze viitorul european al RM”.
Mi-i groază să mă gîndesc ce ar putea urma.
Dacă inițial am fost îndemnați să urîm abstract, acum avem liste cu nume de oameni și adrese ca să putem urî la modul concret… Simpatizanții partidului de guvernare, unii cu salarii de mii de euro ca să promoveze ”ideea europeană”, răscolesc listele și arată cu degetul la oamenii pomeniți acolo. Reeducare, bătaie, umilire, scuipare, anularea unor drepturi cetățenești – comentariile abundă de soluții în care unii oameni i-ar pedepsi pe alți oameni cînd puterea îi ațîță…
Arde năprasnic, în această mînie sfîntă, întregul eșafodaj de instituții democratice precum prezumția nevinovăției, dreptul la un proces corect, dreptul de a nu fi pedepsit decît în urma unei sentințe definitive…
Să ardă, zice unul dintre concurenții electorali. Prea am lucrat cu mănuși albe în justiție (adică am respectat practicile bune. Vom intra, după alegeri, cu buldozerul. Aplauze furtunoase.)
Polițiștii și poliția dintr-odată devine o ”armată” de eroi. Nu ne mai amintim că aceasta este bîta constantă a guvernărilor folosită pentru a intimida opoziția. În 2014, cînd elita progresistă ”făcea un bine țării” (unii acum joacă în repriza a doua și mai ”salvează țara o dată”), poliția găsea comploturi ale unor grupări paramilitare – Grigore Petrenco și un grup de oameni au fost arestați ca țara să-i voteze de frică pe Vlad Plahotniuc, Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Maia Sandu.
În 2019 poliția îl apăra pe Șor și îi intimida pe cei care erau împotriva lui Șor. Acum poliția luptă cu bătrînelele lui Șor. Sînt în joc, probabil, epoleți, pomovări în carieră … pentru arestul unor bătrînele… Nimeni nu-și mai amintește că poliția a fost cea care i-a permis lui Șor să plece nestingherit din Moldova. Nimeni nu-și mai amintește că niciunul dintre dosarele lui Șor în Moldova nu este finalizat…
Țării i-a fost desemnat un dușman comun, s-au dat numele, listele și adresele, și … libertatea de a decide ce să facă cu acest dușman.
Guvernarea, care nu mai poate inspira cetățenii să o voteze, recurge la amenințări.
Deputații sperie oamenii că dacă votează contracandidatul, atunci se vor închide grădinițele (nici o problemă că ăsta e un argument răsuflat al lui Dodon, ”demontat” de presa partidului, el poate fi folosit din nou), nu vor putea reveni acasă, va fi abolit regimul liberalizat de vize, vor veni în Moldova tancuri, ceceni și coreeni… Toate sperietorile-s bune.
Dacă n-a votat de bună voie, electoratul trebuie speriat să voteze.
Și chestiile astea întunecate, cu iz de Ev Mediu, vin dinspre o parte a societății, cea ”progresistă”…
Pe fundalul acestei dezlănțuiri de nebunie, omul cu probleme de integritate Alexandr Stoianoglo, prietenul lui Șor, candidatul lui Dodon, procurorul cu rezultate îndoielnice, deja apare ca o victimă. În rîndul simpatizanților lui, mai puțini și mai invizibili, e aceeași dorință de a pedepsi fără a judeca, de a-i reduce pe oponenți la rangul de ființe neumane – animale, gîndaci, de a-i bate pe cei cu o altă poziție. Sînt invocați jandarmii români, gayii, arabii din Europa. Fanii lui Stoianoglo nu au acces la studiouri TV, nici tribune prin ziare, ei își varsă mînia pe canalele de telegram, facebook, grupuri de whatsapp…
Nimeni nu vrea să mai construiască o țară cînd în jur totul arde atît de ”frumos”. Dăm foc acestei țări de parcă am fi o forță de ocupație și mîine ne-am retrage într-o altă țară.
Aș vrea să zic: Opriți-vă!, dar înțeleg că e în zadar..