Istoria asta cu cumpărarea voturilor la alegerile și referendumul din 20 octombrie din Moldova are cîteva probleme mari care o fac să fie crezută mai ales de către cei care vor să creadă.
Personal rămîn cu mai multe întrebări decît răspunsuri.
Văd de exemplu un fel de sociologie de bîlci practicată de mai multă lume care face scamatorii cu numere și le vinde apoi celor care vor să creadă că aceste numere înseamnă ceva…
Poliția flutură cu o cifră de 130 mii de voturi care ar fi fost cumpărate, președinta Maia Sandu zice de 300 mii, am auzit și cifre de 250 mii, și de jumătate de milion.
Ce-s cu aceste voturi? Ele-s voturi pro-Șor (candidatele și candidații susținute de Șor) și anti-referendum (vot pentru opțiunea ”Nu” la referendum).
O parte a societății, grupată în jurul guvernării PAS, crede cu ardoare că fiecare om plătit de Ilan Șor înseamnă un vot pro-candidat al lui Șor și înseamnă și un vot anti-referendum. Numesc asta ”echivalență”.
Partea societății care crede în această echivalență nu prea explică de unde vine această credință a ei.
Pentru mine această parte – de unde și cum apare această echivalență a voturilor ”plătite de Șor”- rămîne cu totul neclară.
Mai ales că nici în cealaltă tabără nu a existat o echivalență reală: vreo sută și ceva de mii de voturi pentru opțiunea ”Pro” la referendum au venit de la oameni care n-au votat-o pe Maia Sandu, poate și de la Stoianoglo, poate de la Tarlev, poate de la Vlah sau Guțul.
Eu înțeleg și văd echivalența asta la nivelul sentimentelor, dar nu o văd deloc la nivelul realității.
Pentru că, în istoria cu voturile care ar fi fost cumpărate de Șor , așa cum e prezentată ea în media și în discursul unui concurent electoral – PAS – sînt cîteva elemente implauzibile care o subminează.
Cea mai problematică este premisa ei centrală: cum că oamenii au votat după cum li s-a plătit.
Primul lucru pe care-l știm cu certitudine este că un număr de oameni au primit bani ca să voteze într-un anume fel. Poliția a pomenit despre 130 mii de oameni care ar fi primit transferuri bănești din Rusia de la Ilan Șor. Investigațiile din media au arătat că banii aveau intenție electorală.
Al doilea lucru pe care-l știm despre această situație este că acești oameni plătiți, ziși oamenii lui Șor și care-s localizați cam peste tot, inclusiv din zona bazinului electoral pro – PAS, adică în diaspora vestică, au votat pentru candidații lui Șor și ”Nu” la referendum.
Dar pe ce bazăm presupunerea că oamenii care au primit bani și oamenii care au votat pentru Șor și ”Nu” la referendum sînt aceeași oameni? Altfel spus, cum stabilim că oamenii lui Șor au votat întocmai cum au fost instruiți?
Nu prea avem probe (decît aceleași declarații ale poliției pe care ar trebui să o credem pe cuvînt). Și nici nu văd cum s-ar putea obține.
O cale de a măsura acest tip de ”echivalență” ar fi dacă omul care a fost cumpărat de Șor ar fi votat cum i-a zis Șor și, ca să ofere proba votului său pro-Șor oamenilor lui Șor, ar fi fotografiat buletinul după ce ar fi votat.
Misiunea de Observare Promo-LEX, cea care a monitorizat scrutinul de duminică, și care nu poate fi suspectată de afilieri sau simpatii pro-Ilan Șor, a depistat doar 72 de asemenea cazuri, dintre care 29 în diasporă. Mai putem adăuga aici încă 6 cazuri de zvonuri, tentative sau chiar situații de recompense materiale sau bănești oferite alegătorilor în perimetrul de 100 m al secției de votare pentru a determina votul alegătorilor, dar ele nu schimbă deloc tabloul general.
Unde-s alte cîteva sute de mii ca să ajungem la cifrele vehiculate de sociologi, poliție și concurenții electorali?
Altă misiune de monitorizare a alegerilor – Enemo – tot nu a găsit încălcări importante la acest aspect.
Nici măcar observatorii de la partide, inclusiv de la PAS, nu au raportat mai multe cazuri de acest gen.
Și atunci, cum s-a produs această ”verificare” a votului de către gruparea Șor?
Dincolo de declarațiile patetice și emoționale ale concurenților electorali și a instituțiilor de forță, nu am prea văzut ceva probe substanțiale care să conțină niște date reale.
În alte alegeri, din ce am auzit, se mai practica, pentru manipularea votului pentru un candidat așa un carusel cînd alegătorul primea un buletin de vot pre-votat care era schimbat în cabina de vot cu buletinul de vot curat. Buletinul pre-votat era aruncat în urnă, iar cel curat era scos afară și dat unor persoane de încredere a candidatului care aplicau ștampila votat și-l dădeau următorului alegător care aducea un buletin de vot curat și tot așa mai departe.
PromoLex, din ce am citit în raportul său, nu a identificat vreun asemenea caz. Nici alte organizații de monitorizare a alegerilor, nici măcar observatorii de la partide.
Cutii pre-completate cu voturi pentru un anume candidat? Tot nu au fost, din cîte știm.
Deci, dincolo de emoții și frustări, cum probăm la modul serios istoria cu ”cumpărarea” votului?
Eu nu prea văd cum…
Ea e atît de greu de dovedit: ca să vezi dacă omul chiar a votat cum a fost instruit de Șor trebuie să încalci confidențialitea votului, de exemplu, dar asta e o gravă încălcare.
Deocamdată poliția, guvernarea și comunitatea lor de susținători pot proba o singură chestie: că Ilan Șor a transferat bani unor oameni. La limită pot proba că acești bani erau intenționați pentru mobilizarea electorală. Dar restul construcției retorice ”cumpărarea votului” atîrnă în aer…
Și pînă vine o probă concludentă îmi rezervez dreptul de a nu o trata decît ca pe o declarație a unor concurenți electorali și a fanilor lor. În nici un caz ca o descriere adecvată a realității.
La modul cum se desfășoară cercetarea și cît de grea este acumularea probelor, chestia cu cumpăratul voturilor la aceste alegeri s-ar putea să rămînă ca o narațiune controversată în care o parte a societății crede cu tărie, iar altă parte a societății o neagă cu aceeași energie…
Ce leagă atunci, lipsa de probe cu credința că totuși a fost cumpărare și manipulare?
Liantul e furnizat de un alt așa-zis ”argument” care e argument doar cu numele.
Mai degrabă decît argument acesta e un stereotip despre tabăra ”anti-europeană” construit în ultimii 2-3 ani de către o parte din presa și societatea civilă care susține guvernarea, dar și o parte din instituțiile de stat.
Acest stereotip avansează ideea că votanții lui Șor ar fi niște oameni primitivi și rudimentari, fără convingeri, fără voință și fără discernămînt care ascultă orbește de ce le zice Șor și votează exact cum le zice acesta, fără a crîcni. Asta îi transformă în roboți și astfel istoria cu ”manipularea” ca și cum nu ar cere dovezi.
E un stereotip dezumanizant, construit cu migală și cu mult entuziasm de o parte a presei și societății civile: el adună elemente disparate precum: ”oamenii lui Șor sînt săraci și bețivi” (Newsmaker), deci sînt ușor de controlat, sînt proști și needucați, fără demnitate și își vînd sufletul și votul pe 3 lei, nu au argumente sofisticate despre implicarea lor politică, sînt leneși, sînt ”robi” (așa cum a scris acea investigație tirajată peste tot a ”Ziarului de Gardă”), animale, javre (cum au zis unii lideri de opinie etc).
Aceste etichete (sărăcie, alcoolism, corupție și degradare morală) se suprapun pentru a compune un tablou final în care alegătorii sau simpatizanții tipici ai lui Șor (sau Dodon, sau Chicu, sau Voronin, sau alții) sînt sclavi, adică lipsiți de conștiință, putere de decizie și autonomie. Și e clar că dacă Șor le zice acestor sclavi ai săi să voteze, ei vor executa fără a șovăi cîtuși de puțin…
(Există desigur o istorie a discursurilor dezumanizante și de partea cealaltă, dar centrele mediatice care o proliferează au fost marginalizate sau chiar de-a dreptul lichidate (canale tv și de telegram, posturi de radio) așa încît au rămas doar pe rețelele sociale și nu-s conectate direct la instituții de putere. Că dezumanizarea, practicată de toată lumea, e o chestie curentă în Moldova asta ar trebui să ne îngrijoreze.)
Dincolo de faptul că e o construcție absolut monstruoasă ce dezumanizează fără temei o mare parte a societății (au fost și apeluri de ”dezinfectare” a țării de asemenea animale, venite dinspre ”oameni de cultură”), această perspectivă e și o tare proastă lectură a realității.
Ea nu îți zice nimic despre realitatea socială reală, ci doar despre chestiile pe care le-ai inventat și ai ajuns să le crezi drept descriere a realității…
Revenind la acele investigații jurnalistice despre partidul Șor care au făcut vîlvă, ele arătau, de asemenea, că oamenii din organizațiile lui Șor îl fură crunt pe Ilan Șor de bani, adică îl mint în privința sumelor, se mint între ei tot în privința sumelor, aplică comisioane personale etc. Adică sînt niște oameni obișnuiți, cu metehne și slăbiciuni, nici îngeri incoruptibili și nici ticăloși. Cel puțin nu mai îngeri și nu mai ticăloși decît alți oameni în societate.
Cum putem desi să știm că ”simpatizanții” lui Șor nu l-au amăgit pe Ilan Șor și aici? De exemplu aceștia ar fi putut spune că votează pentru candidatul lui Șor și anti-referendum, dar de fapt puteau să voteze inclusiv pentru Maia Sandu și pro-referendum.
Eu nu văd cum am putea știa asta…
Și faptul că poliția sau SIS ne spun asta și ne roagă să credem, tot nu mă convinge…
Ca să rezum, pînă la etapa asta, istoria cu cumpăratul voturilor e mai mult retorică, emoție, mult whishful thinking, multă ”așa cred că s-au întîmplat lucrurile, dar nu știu cu adevărat și vă rog să mă credeți”, multă stereotipizare pînă la dezumanizare a unui grup, date care nu se pupă (declarațiile sau semnalele și realitățile constatate) și foarte puține chestii care pot fi pipăite în vreun fel.
Doar o mică parte din lucrurile pomenite în discursurile despre ”cumpărare” pot fi confirmate în vreun fel, iar restul – presupuneri, prezumții, ipoteze, șiruri logice (dacă..atunci) – sînt adăugate acolo doar pentru ”că așa sună mai bine”
p.s. nu am nici un favorit în această cursă electorală. Îi cunosc pe ambii candidați care au rămas și nu consider pe niciunul dintre ei mai breaz, n-am motive să votez pe vreunul dintre ei.
Așa că rog trolii de partid să mă ocolească.