Nu mă îngrijorez prea mult de așa-zisul scandal diplomatic cu supravegherea ilegală, de către SIS, a diplomaților ucraineni din Moldova, care s-a făcut cu încălcarea unor convenții internaționale ce interzic express aceste practici.
(Nu mă mai surprind în nici un fel cazurile de monitorizare ale persoanelor publice după ce NSA a ascultat și citit mulți ani telefoanele președintelui Franței și a cancelarului german, după ce Israel vinde tehnologii – Pegasus – unor țări autoritare cu care autoritățile acestora spionează telefoanele opoziției și probabil serviciile secrete ale altor țări fac și ele la fel – ascultă sau monitorizează pe cine apucă…M-aș mira să nu fie altfel.)
Nu mă îngrijorez de cearta moldo-ucraineană pe această temă pentru că, sînt sigur, guvernarea moldovenească și cea ucraineană se vor înțelege să spele cumva rușinea de pe urma scandalului prin vreo mînărie (cu care ne-am obișnuit deja) – ceva cedări pe cazul centralei Novodnestrovsk, ceva sprijin al Chișinăului pentru reținerea vreunui ucrainean incomod puterii (cum a fost cazul Ceaus) sau altă istorie din astea…Și Maia Sandu și Volodimir Zelenschi au nevoie să arate și să mențină public istoria unitatea de nezdruncinat a celor două popoare pe drumul integrării europene și un scandal ca ăsta are potențialul de a ruina povestea acestei unități.. Și nu cred că are cineva nevoie de asta…
Ca cetățean ordinar, neprotejat de convenții internaționale, mă îngrijorează, în povestea asta, altceva: faptul că SIS supraveghează și ascultă și filmează la stînga și la dreapta, fără să îi pese prea mult de cadrul legal.
Iar asta pentru mine e mai important și are mai multe consecințe decît faptul că un diplomat ucrainean a fost filmat în timp ce intra în magazinul de cărți ”Librarius”…
Pe diplomații ucraineni îi protejează ceva convenții de la Geneva și Viena, pe mine nu mă protejează nimeni.
Nu am siguranța că nu-s ascultat sau supravegheat – numele meu a fost în ceva liste de la o direcție a poliției…Probabil sînt (cel puțin eu iau asta ca un fapt împlinit).
Mă îngrijorează deci că SIS reușește să fie util oricărei guvernări făcînd același lucru – servește puterea în lupta contra opoziției, ”vinde” cetățeni (cum a fost cazul cu profesorii turci), răspîndește panică în societate (cum a fost de cîteva ori cu informațiile prezentate de SIS cu privire la o iminentă agresiune rusească în Moldova), supraveghează și intimidează diverse grupuri (cu ocazia protestelor pro-Palestina pe care le-am organizat în toamnă, unii colegi palestinieni ne-au informat că au fost sunați de SIS care i-a somat să fie cuminți și să nu iasă la proteste, în caz contrar…), că nu comunică deschis cu societatea (așa și nu am aflat nici un detaliu despre un presupus plan prin care Vladimir Putin dorea în luna februarie să submineze statul condus de Maia Sandu și în urma căruia a fost schimbat guvernul de la Chișinău), că se implică în campania electorală, că..
Iar practicile astea SIS le păstrează și le transmite entuziast și fără remușcări de la o guvernare la alta.