E simbolic că ziua națională a culturii e legată de numele unui poet sărac, mort la 39 ani, cu afecțiuni psihice netratate, unul care, pentru a supraviețui a făcut tot felul de munci precare – sufleor, copist, bibliotecar, revizor, ziarist… Un fel de ”artist independent” din ziua de azi…
Evident, establishmentul cultural local – cel pentru care cultura înseamnă turism rural, festivaluri de operă și plăcinte pe fundal de sate părăsite și chestii kitchoase precum tîrgurile de Crăciun ar fi preferat un alt poet, mai aproape ca și conștiință de clasă – feciorul de boier și negustor (antreprenor) Vasile Alecsandri, de exemplu, dar canonul e canon și nu te apuci acum să-l demolezi chiar dacă, ca și conștiință de clasă, boernașul Alecsandri e mai aproape decît blogerașul și golanul Eminescu…
Simbolic pentru că, întregul efort instituțional al ministerului culturii nu stă în crearea unei infrastructuri culturale pentru a asigura accesul cetățenilor la cultură și pentru a recruta și educa talente, ci merge spre promovarea turismului și a businessurilor culturale ce aduc ruble – festivaluri de tot soiul (plăcinte, mărar, sarmale, operă), trasee turistice și restul.
În ipoteza fantastică că ar trăi un Eminescu azi, acesta nu ar prinde nici o finanțare la ministerul culturii – pentru că nu vinde, nu e industrie creativă, nu face festival și nici măcar nu rămîne doar în poezia lui: scrie și despre politică și chiar critică partidul pe care-l simpatizează (nici un partid, de la PSRM la PAS nu ar tolera așa ceva). Mai mult, un Eminescu contemporan n-ar prinde nici audiență la ministrul culturii pentru a-și spune păsul – n-are cînd ministrul să se ocupe de ”scena independentă” fiind prea ocupat să promoveze ouăle-ochiuri ale nu știu cărei pensiuni rurale.
Evident, nu ar prinde nici un cabinet sau alt spațiu de scris (că nu prinde nici un scriitor), probabil nici editare de carte (nu se mai vinde poezie, domnule), nu mai zic de burse, finanțări și restul (pentru că ele nu-s, în genere)…
Poate ar fi venit la vreunul din spațiile de la Zemstvei, să facă poezie, discuție și meditație dar l-ar fi alungat afară ministerul culturii pentru că nu a plătit factura la curent…
(N-am nici o simpatie pentru angajamentul politic al lui Eminescu dar, fiind și eu ”artist independent” cu cîteva job-uri și profesii, mi-i mai aproape cumva decît alții anume pe partea asta..)
Dacă vi se pare treaba asta implauzibilă vedeți documentele și politicile ministerului culturii.
Pentru tot sectorul cultural independent – oamenii care, prin efortul și munca lor voluntară întrețin de ani de zile spații (Zpațiu, Apartamentul Deschis, Spălătorie), fac educație artistică, culturală și politică, scriu cărți, editează reviste, fac filme și expoziții – ministerul nu a găsit decît cîteva milioane de lei (între 3 și 5) care trebuie împărțiți și la reviste culturale, la uniunile de creație – de două ori mai puțin decît pentru trăsnaia de tîrg de crăciun cu luminițe, scenă și izvar din scuarul Palatului Național…
Sectorul cultural independent nu există pentru ministerul culturii care s-a transformat într-o agenție de turism ce vinde bilete la festivaluri pe fundal de sate părăsite…Nu există spații – nici expoziționale, nici de creație. Nu există nici resurse…
Sînt niște golani…Vor fi celebrați după ce vor muri…