Semnul cel mai sigur al alienării politice a cetățenilor Republicii Moldova: aceștia se arată gata de a-și da unul altuia cu parul în cap pînă la sînge pentru entități simbolice abstracte – ideea unionismului, apartenența politică sau identitatea religioasă, în timp ce își plătesc regulat și fără crîcnire facturile exagerate la electricitate, achită pînă și pierderile de rețea ale companiilor de distribuție a agentului termic, plătesc pîine scumpită abuziv și cumpără docil carburanții la prețuri mult peste media mondială.
* * * *
Ruth Benedict în ”The History as it Appears to Rumanians” (1953):
Unul din laitmotivele istoriei românești, așa cum este ea văzută de localnici, este tendința de a atribui opresorilor străini fiecare nouă deteriorare a condițiilor sociale a țării și guvernanților români orice ameliorare a lor. (apud Victor Rizescu, Tranziții Discursive, Editura Corint, 2012, p.288)
* * * *
Într-un sat de lîngă Soroca, preotul e consilier local. Nu independent, ci unul afiliat. Unui partid de la guvernare – PLDM. Anterior a ținut de PD. Și mai înainte de PCRM.
Chestiunea neafilierii politice a clerului e cel puțin ridicolă.
* * * *
Despre regimuri de proprietate privată, din același sat. Povestește un localnic:
Au venit anul trecut la noi niște băieți care cumpărau pămînt și ne-au propus să le vindem livada de pruni, că oricum n-o prea lucram. Au zis că dau 600 lei (vreo 50 dolari americani) pe cîțiva ari de livadă și ni s-a părut cam puțin. Mai așteptăm, am spus. Alți săteni au vîndut bucățile lor de livadă și prin sat s-a zvonit că vin oameni cu bani ce vor scoate livada și vor semăna cereale. Sătenii și-au zis că livada oricum trebuie scoasă și s-au apucat de capul ei în toiul iernii: au scos copacii și i-au băgat-o în sobe. Au tăiat, zice localnicul păgubaș, atît pomii vînduți, ce urmau să fie scoși, cît și pomii mei și cei ai altor cîțiva ce nu au vîndut livada.