Legea pentru Egalitatea Șanselor urma să fie un acoperiș sub care să se adune nedreptățiții din Moldova. Îs mulți. Câțiva din cei pe care îi știu: persoane în vârstă sau cu dizabilități fizice care nu pot accesa etajele superioare ale Universității de Stat; orbi ce nu beneficiază de semafoare sonore sau inscripții cu caractere Braille cel puțin în clădirile publice – cafenele, biblioteci, instituții de stat; inși cu handicap locomotor ce sunt excluși din transportul public pentru că microbuzele, troleibuzele și autobuzele nu-s dotate cu scări ce s-ar coborî; credincioși din religii minoritare ce-s persecutați aproape deschis de majoritatea ortodoxă etc.
Acoperișul a fost pus peste o construcție cu pereți șubrezi susținuți cel mult de un partid și jumătate din alianța de guvernare, câteva ONG-uri locale, niște asociații ale diasporei și alte voci tefere din interior.
Cât o să țină construcția asta nimeni nu știe. Cunoaștem însă ce ar fi de făcut ca s-o zidim mai trainică. Șansele pentru Legea Egalității Șanselor pot fi sporite.
Mai ales dacă Guvernul n-ar neglija aspectul cel mai fundamental al infrastructurii toleranței și nediscriminării: educația…
Prin 2005 guvernarea comunistă încerca să promoveze, în acord cu niște înțelegeri făcute cu ONU, cursul ”Deprinderi de Viață”, care includea, o Doamne, și informație neutră, obiectivă și absolut necesară despre sex. N-a avut însă Tarlev dinți și obiectul ăsta, atât de necesar educației sexuale tefere, n-a trecut. În țara cu probabil cele mai multe femei traficate pe cap de locuitor, sex nu există și nu trebuie să existe. Așa au judecat unii. Adică tot aceeași care acum luptă cu mirajul homosexualității. Că legea ar fi ușurat munca psihiatrilor și sexologilor ce tratează disfuncții și traume sexuale, că manualul ar fi spus copiilor lucruri despre propriul corp inclusiv despre eventualele boli ce pot apărea, precum cancerul mamar sau la testicule, că copiii trebuie să știe ce e aia sex pentru a fi conștienți de riscurile activității sexuale – ce contează toate astea în economia alegerilor parlamentare…
Cum asta nu era de ajuns, cel mai mare promotor recent al drepturilor minorităților sexuale, Vlad Filat, a decis să scoată din vânzare cartea Sexul Povestit celor Mici. Așa încât chiar și părinții teferi care ar vrea să-și intruiască copiii în viața intimă, nici ei să nu fie capabili s-o facă. Veselie.
E loc în manualul de biologie pentru 3-4 teme ce țin de sexualitate, de originile și variațiile ei. Între aparatul Golgi, musca drozofilă și anatomia cocoșului s-ar putea vorbi și despre sex și gender, despre genetica orientării sexuale, factorii bio- și psihologici, rolul hormonilor și al creierului, dar și influența factorilor sociali. Ca să nu fie Marchel și Văluță unica sursă de informații cu privire la sex și viață sexuală.
S-ar găsi loc în cărțile de istorie și pentru tema robiei în Țările Românești, cu romii/țiganii ca principală victimă a acestei practici. La moment, Vasile Porojan a lui Vasile Alecsandri pare a fi unica referință. Și aia e literară.
Ar trebui să se facă și un mic spațiu pentru femei și pentru istoria situației lor pe meleagurile noastre. Până una-alta avem o ”istorie” plină de bărbați-eroi ce s-au războit, s-au trădat, și-au scos ochii, au fost înecați ori au făurit țări. Femeile apar fie ca bun pe care vitejii bărbați îl schimbă după bunul plac după ce iau cu asalt cetăți fie ca mame duioase ce pot, la limită, să inspire feciorul la fapte vitejești. Și cam atât. Poate dacă am studia mai în detaliu distribuția grijilor la domiciliu și incidența violenței familiale asupra femeii 8 martie n-ar mai părea o sărbătoare extraterestră sau marxistă.
Pentru asta însă ar trebui un ministru al învățământului care ar fi teafăr. Și nu avem din ăștia…
Probabil au dreptate unii critici ai Legii că interesul Guvernului în adoptarea acesteia e conjunctural. Motivat de rațiuni politice. Să fie. O lege nu e mai proastă dacă a fost adoptată de roșii sau de verzi, cu intenții sincere sau cu fățărnicie. Faptul important e că Legea în sfârșit există.
Și că învățăm un cuvânt nou: discriminarea. Adică începem să pricepem că situațiile ”normale” au factori ascunși, că o relație poate fi descrisă din mai multe puncte de vedere, că adevărul are mai multe fețe, că purtăm moșteniri involuntare de care ar trebui să scăpăm, că nimeni nu ne face mai mult rău decât noi înșine.
MONICA MACOVEI A FALSIFICAT DOCUMENTELE DE TRANSPORT IN OPERATIUNEA “TIGARETA II” CU SPRIJINUL LUI VASILE TOCU – DESEMNAT DE TRAIAN BASESCU SA CONDUCA ANCHETA IN CAZUL “TIGARETA II”
(TRAIAN BASESCU- VIKTOR BOUT- TRAFIC ARMAMENT, continuare 4)
Monica Macovei a falsificat documentele de transport in cazul operatiunii Tigareta II (desfasurata pe Otopeni militar in 16/17 aprilie 1998) pentru a mistifica realitatea si a acoperi o operatiune de mare criminalitate transfrontaliera organizata, in care au fost implicati Traian Basescu- avand autoritatea ministrului Transporturilor- si traficantul de armament Viktor Bout- vechi colaborator, in materie, al lui Traian Basescu.
Monica Macovei era, in epoca, avocat al firmei Business Woman.
Monica Macovei a falsificat documentele in cazul Operatiunii Tigareta II fiind PREZENTA pe aeroportul miliar Otopeni, cand se descarcau tigarile (ea este femeia care a fost filmata in zona respectiva in acea noapte- si a carei identitate a fost ascunsa cu inversunare, in pofida faptului ca s-a insistat asupra prezentei femeii in acel loc, in acea noapte).
Documentele falsificate de Monica Macovei au fost predate organelor de cercetare penala de catre Traian Basescu – in calitate de ministru al Transporturilor – devenind proba in Operatiunea “Tigareta II”..
In fapt, Monica Macovei a falsificat Cargo manifest pentru zborul Air Sofia (prin care au ajuns pe Otopeni militar, in noaptea 16/17 aprilie 1998, tigarile destinate trocului tigari- armament).
Pentru intocmirea falsului in acte, Monica Macovei a folosit si un formular tipizat, apartinind companiei de transport aerian de stat Olympic Airways, pe care l-a completat de mana, incercand sa lase impresia ca ar fi fost completat de un angajat al firmei de handling Interservice S.A. de pe aeroportul din Atena.
Monica Macovei, prin acest fals intocmit cu propria sa mana, a vrut sa simuleze ca tigarile veneau de la Atena (in realitate, transportul venea de la Sofia).
Dincolo de faptul ca Olympic Airways are propriul serviciu de handling si nu “imprumuta” formulare pentru Interservice- si ca nici Interservice nu recunoaste ca acel Cargo manifest ar fi completat de angajatii sai:
Prin intermediul cui a intrat Monica Macovei in posesia formularului (in alb) tipizat, apartinand companiei OLYMPIC AIRWAYS – mai exact de la biroul companiei din Aeroportul International Bucuresti Otopeni?
Cel care i-a furnizat Monicai Macovei formularul (in alb) tipizat apartinand companiei OLYMPIC AIRWAYS (in vederea falsificarii documentelor de transport si, astfel, acoperirii unei operatiuni de mare criminalitate organizata) este Vasile Tocu.
Vasile Tocu, devenit inspectorul sef al Aviatiei Civile, este cel care, prin ordinul nr. 220/25.04.1998, a fost desemnat de Traian Basescu sa conduca ancheta cu privire la evenimentul din 16/17.04.1998 de pe Otopeni militar- “eveniment” cunoscut sub numele “Tigareta II”.
Colaborarea legata de operatiuni de mare criminalitate organizata intre Vasile Tocu si firma Business Woman- al carei avocat era Monica Macovei- este anterioara momentului “Tigareta II”. In fapt, contrabanda cu tigari (in vederea operarii traficului tigari-armament) desfasurata de Jamal-al Atm si de generalul Florica au “beneficiat” de sprijinul lui Vasile Tocu, cel care avea si sarcina de a-i furniza Monicai Macovei tipizatele necesare pentru falsificarea datelor in vederea mistificarii realitatii contrabandei.
Acesta este “secretul” promovarii lui Vasile Tocu din functia de comandant adjunct la AIBO (pe care o ocupa in 1996) pe functia de inspector sef al Aviatiei Civile (doi ani mai tarziu). In fapt, traficul tigari- armament -si descarcarea tigarilor din avion fara a fi vamuite se petreceau “intamplator” in turele lui Vasile Tocu (ceea ce a fost proba “fidelitatii” sale). Tigarile cu destinatia Business Woman erau descarcate din avion fara a fi vamuite si, apoi, incarcate in autovehicule- actiunea desfasurandu-se la platforma cargo a AIBO, la 10 m de sediul punctului vamal.
Documentele de transport erau falsificate de Monica Macovei- avocat al firmei Business Woman- care era prezenta in zona respectiva.