În Marea Britanie, copiii între 4 și 11 ani pot recunoaște vizual mai multe caractere de Pokemon decât specii de animale și plante din natura imediată.
Asta-i o poveste tristă…despre părinții lor.
Care nu-i scot la plimbări prin parcuri și păduri, nu le zic de numele copacilor pe care copiii îi văd zi de zi în drum spre școală.
Care probabil nu știu nici ei prea multe specii.
Ma intreb ce reprezentare a naturii iti faci. Tradezi o anumita acceptiune a naturii, din moment ce cazi trist in urma acestei noutati din Marea Britanie.
Si ce daca raportul cu natura nu e ala pe care ti-l imaginezi tu?
hm…si ce fel de raport cu natura e ala care nu cunoaste deloc natura?
Stai un pic, ce intelegi tu prin “a cunoaste natura”? Tu vrei ca fiintele alea din MB sa stie despre ce fel de specii de copaci e vorba? La ce bun?
Nu stiu ce raport exista intre copii din MB si natura, dar am o mica retinere: raportul meu cu natura (habar n-am de unde vine, din epoca in care traiesc probabil), nu trebuie sa fie in mod necesar modul altora cu natura.
mie mi se pare ca cunoasterea naturii e o conditie a priori pentru stabilirea unui raport cu natura…or, anume cunoasterea lipseste…
A cunoaste inseamna a sti despre ce specie de copac e vorba?
ar fi un prim pas pentru copiii cu varsta intre 4 si 11 ani…pana sa ajunga a gandi ideea de copac…