despre credinte, credinciosi si cititori

Sociologul american de origine austriacă Peter L. Berger mărturisea o fascinantă istorie personală într-un articol despre religie și societatea civilă globală:

Am obținut primul meu post de muncă în cariera academică la sfârșitul anilor 50 la Universitatea Carolinei de Nord. În chiar primele săptămâni a trebuit să particip la două evenimente – o ședință a Asociației Naționale pentru Prosperarea Persoanelor de Culoare (National Association for the Advancement of Colored People – NAACP) sub conducerea lui Martin Luther King, și un miting al Ku Klux Klan (KKK). În mod natural aveam o simpatie enormă pentru primul eveniment și o antipatie la fel de mare pentru celălalt dar ca sociolog mă gândii că trebuie să merg la ambele. M-a impresionat mult, la adunarea NAACP ce s-a desfășurat în interiorul unei biserici, omniprezența simbolurilor și ritualurilor Protestante – în modul de a vorbi, sau mai curând de a predica, al lui King, umilința audienței, rugăciunile și imnurile ce răsunau și mai ales obișnuitul cântec protestant – ”The Old Rugged Cross”.

Mitingul Ku Klux Klan a avut loc pe un câmp deschis, în suburbiile orașului Greensboro, noaptea, cu câteva sute de participanți. Stăteam la marginea mulțimii cu o oarecare frică în suflet. Ce m-a impresionat, din nou, printre multe alte lucruri, era ubicuitatea simbolicii protestante – în stilul retoric, în interacțiunea dintre vorbitori și audiență (acele ”Amin!”), rugăciunile, și cel mai mult, imnurile. După multe vorbe și discursuri, adunarea a incendiat o enormă cruce de lemn. M-am speriat și aveam așteptări sumbre în privința cântecelor ce urmau să acompanieze arderea. Mare mi-a fost mirarea când ei au decis că imnul cel mai potrivit pentru asta ar fi… ”The Old Rugged Cross”.

 

Câteva lucruri de gândit.

– Biblia, Cărțile zise Sfinte și mulțimea de ritualuri ce însoțesc legătura cu sacrul pot fi citite oricum. Chiar oricum.

În gura lui Martin Luther King ”The Old Rugged Cross” devine un apel pentru eliberare, anulare a segregării rasiale, drepturi civile pentru oamenii de culoare și demnitate.

În gura bigoților de la Ku Klux Klan același cântec e îndemn pentru continuarea segregării rasiale.

În ”I have a dream” MLK visează la o zi când copiii lui Dumnezeu se vor lua de mână pentru a venera umanitatea comună.

Doi ani mai târziu, în celebrul deja caz Richard și Mildred Loving, judecătorul Leon Bazile interzicea căsătoriile inter-rasiale în statul Virginia cu justificarea: ”Dumnezeu cel atotputernic a creat rasele albă, neagră, roșie, malay și galbenă și le-a pus pe continente diferite (VS: uitase să adauge că negrii nu au venit în America în calitate de turiști, ci aduși cu forța în corăbii pentru a servi drept sclavi). Ar fi o încălcare a poruncilor sale să pornim căsătorii între rase. Faptul că El a creat rase diferite înseamnă că avea nu avea în minte un amestec al lor.”

– Biblia, Cărțile zise Sfinte și mulțimea de ritualuri ce însoțesc legătura cu sacrul pot fi citite oricum. Contează cititorul și intențiile lui. Când răsună un citat biblic nu e cazul să fim atenți la text, ci la cel care-l lecturează. La valorile lui și la intenții.

Nu textul e cel ce legitimează cititorul ci invers.

Nu-l cred pe Văluță când citează din Biblie. Pentru el pasajul biblic justifică apelurile proprii la ură. Nici pe Marchel nu-l cred, chit că ar putea citi într-o zi Cântarea Cântărilor. Pentru că în războiul transnistrean susținea separatiștii. Nici pe noi nu ar fi trebuit să ne susțină. Ar fi fost cazul să oprească războiul.

Nu cred nici în mulțimea de invocări ale celor două-trei pasaje biblice împotriva homosexualității. Pentru că inșii din spatele citatelor au intenții proaste: să lipsească de drepturi pe unii cetățeni ai lor, să interzică unor grupuri ce nu le sunt pe plac minima demnitate.

Ar trebui să mai adaug că nu cred prelații ce dau mită de 400 mii euro pentru o funcție de episcop, și nici pe cei care umblă în BMW de lux dar nu-și plătesc zugravii în Biserică. Pentru ei, la nevoie, se pot găsi și alte pasaje biblice – să nu furi, să nu juri strâmb. Dar ei partea aia de Biblie n-o citesc.

– Biblia, Cărțile zise Sfinte și mulțimea de ritualuri ce însoțesc legătura cu sacrul pot fi citite oricum. Și de oricine. Comunitatea luterană crede că se găsesc argumente biblice care ar permite căsătoriile între gay. Comunitatea pentecostală are altă părere. Cine e judecător? Cine poate pretinde la un monopol al înțelegerii și interpretării Bibliei?

Răspunsul corect – nimeni. Fiecare o citește cum vrea. Și se inspiră cât are chef. Contează, ziceam mai sus, cititorul.

Din păcate, avem azi cititori părtinitori ai Bibliei. Care-s și haini.