Tot Zizek, ceva rânduri mai la vale în VIOLENȚA, relatează o istorie de pe vremea cruciadelor: în vremea cruciadelor unor dintre cronicari povestește că a văzut o femeie bătrână ce hoinărea pe străzi cu o tavă de jăratec într-o mână și cu o cupă de apă în cealaltă. Întrebată fiind ce face femeia ar fi răspuns că focul i-ar fi servit pentru a arde Paradisul până nu va rămâne nimic din el, iar cu apa ar fi intenționat să inunde focurile iadului pțnă se va stinge și urma lor. ”Pentru că nu vreau ca cineva să facă bine pentru a merita Paradisul, nici din frică pentru Iad, ci doar din dragoste pentru Dumnezeu.”
Unicul lucru de modificat în această poveste, zice Zizek, ar fi eliminarea lui Dumnezeu: de ce nu am învăța să facem bine de dragul Binelui?