Rătăcit prin filmele lui Jean Vigo…Am pornit după două referințe: Andrei Tarkovski care menționa undeva că alături de Parajanov și Felini, Vigo ar fi un ins căruia i-ar datora mult. A doua cărărușă venea dinspre Truffaut care ar fi împrumutat, zice discul Criterion Collection cu Les Quatre Cents Coups, întreaga scenă a călătoriei elevilor și instructorului lor prin oraș…
Jean Vigo este și protagonistul unei biografii amare – tatăl său, Eugeni Bonaventura de Vigo i Sallés, anarhist catalon, a fost strangulat în temnița Fresnes, iar Jean însuși moare de tuberculoză la 29 ani, în 1934.
À propos de Nice (1930, 25 min). Operatorul este Boris Kaufman, fratele lui Denis Kaufman (cunoscut mai ales ca Dziga Vertov) și al lui Mihail Kaufman, operatorul lui Vertov în «Человек с киноаппаратом».
O frescă detașată și completă a vieții în Nice, anii 30. Genul se cheamă simfonie urbană (city simphony).
Completă pentru că adună deopotrivă bogați, muncitori sărmani, tanti sărace, copii chinuiți, inși libidinoși, odihnă, muncă, sudoare, poftă, soare, mare, senzualitate, fețe chinuite, chiloți, erotică, mizerie. Nimic nou pentru anul 2011. Întoarcem roata cu 80 ani. Era nou.
Reținut scena aia remarcabilă cu camera ce dezbracă în secvențe o femeie sub ochii pofticioși ai unui vulpoi bătrân.
p.s. filmul poate fi văzut pe archive.org.