critica si bibliografie: Emilian Bucov si realismul socialist

…Pe unii dintre tinerii poeți îi mai obsedează patriarhalul:

De vrei să-nveți un cântec bun

Cu murmur de izvoare

Tu vin la codrul meu străbun

Și spune ce te doare.

…scrie Mihail Garaz. Și autorul ține același ison până la punctul final al acestei bucăți și susține, că un cântec bun pentru epoca sateliților artificiali ai Pământului izvorăște numai din coroanele codrului strămoșesc…

Multe din versurile pe care le primim de la tineri, sunt cam abstracte, rupte de viață, plasându-se nu pe linia preocupărilor de bază ale poporului, ci paralel cu ea. În economia și cultura republicii, mai cu seamă după Congresul XX al PCUS au avut și au loc transformări istorice. Tânăra Moldovă Sovietică s-a ridicat la nivelul unional, pășește alături de vechile republici.

Meleagurile noastre s-au făcut vestite prin vitărit, vii, conserve, zahăr, prin noi construcții. Toate acestea le înfăptuiește omul nou. Cum sunt astăzi relațiile oamenilor în colectiv, ce se petrece în sufletele lor, ce le frământă mințile, ce e nou în traiul, în viața de toate zilele, în familia oamenilor muncii? Toate acestea sunt puțin oglindite în versurile celor tineri…

(Emilian Bucov, ”Poezia Tinereții”, Moldova Socialistă, 22 noiembrie 1957)