Scările lui Potiomkin…Sau ale lui Eisenstein. Atracția principală a Odesei. Să mai zică cineva că cinematografia ar fi doar o artă. E un tip de memorie. Aveam în minte, în timpul cât am urcat și coborât scările, obsesia căruciorului din ”Crucișătorul Potiomkin”. Era, acel cărucior, mai real decât celelalte lucruri!
La Odesa mai e ceva decență: berea costă, chiar pe litoralul mării (plaja publică Arcadia), ca în oraș…Seara târziu se mai dau și pături, pentru clienți, căci spre noapte se face frig.