Jean-Claude Carriere: Ar părea că vrem să denunțăm credința ca mamă a tuturor relelor. Dar din 1933, anul venirii lui Hitler la putere, și până la moartea lui Stalin, douăzeci de ai mai târziu, planeta noastră a fost scena unui număr enorm de morți violente, aproape o sută de milioane. Mai multe, poate, decât în toate războaiele din istoria lumii. Or, nazismul și marxismul sunt doi monștri atei. Când lumea năucită se trezește după măcel, pare un lucru absolut normal să revenim la practici religioase.
Umberto Eco: Dar naziștii strigau Gott mit uns (Dumnezeu e cu noi), și practicau o religiozitate păgână! Când ateismul devine religie de stat ca în Uniunea Sovietică, nu mai există nici o diferență între un credincios și un ateu. Și unul și celălalt pot deveni fundamentaliști, talibani. Am scris cândva că religia nu e, așa cum a scris Marx, opiul popoarelor. Opiul le-ar fi paralizat, anesteziat, adormit. Nu, religia e cocaina popoarelor. Ea excită mulțimile.
…E ceva de bun simț în acest schimb de replici…Ce rezumă/explică/ghicește revenirea (dacă o fi fost vreo plecare vreodată!) religiei în lumea noastră…