Sistemul meritocratic moldovean are un fundament. Șubred. Vorbesc de educație. E vorba, ca în orice alt sistem progresist, de un model universal de apreciere-notare a cărui piloni sunt examenele de stat, cu programe stabilite la Chișinău, de Ministerul Educației, cu comisii republicane de observatori la examene (am fost și eu membru nedormit și neplătit al uneia din ele). Ca să nu se copie sau favorizeze unii în defavoarea altora. Ca să li se dea șanse egale. Cu baremuri clare ce măsoară obiectiv cunoștințe, nu cumătri, vecini sau rude. Așa zice lectura oficială.
În glod, adică pe loc, lucrurile stau altfel. Ca de obicei. Soră-mea îmi zice astăzi că o învățătoare de-a ei suplinește tocmai 5 obiecte: geografie, biologie, limbă română, matematică și educație fizică. Are pregătire oficială doar pentru ultimul obiect. Un colegiu pedagogic. Și predă cel puțin 3 obiecte examinabile. Elevilor clasei a 11-a. Profesoara de engleză a unei alte școli din vecinătate n-are nici o treabă cu obiectul. Asta pentru că nu-l știe aproape deloc. E, de fapt, specialist pe calculatoare. Informatică. Competențele ei se reduc la a porni și opri calculatoarele.
Într-o lună încep și se termină examenele de absolvire pentru școlile medii și licee. Ca și în alți ani, copiii vor susține teste standard trimise de la Capitală, care vor fi verificate tot la Chișinău. Ca să se asigure aprecierea obiectivă. A (ne)cunoștințelor. Așa zice povestea oficială.
Cea neoficială sugerează că sistemul ăsta frumos, închegat și bine adunat nu măsoară/apreciază nimic. Decât, în mod obiectiv, mizeria. Cea a componentului educațional. Cea a satului, în care lucrurile au murit de-o veșnicie. Cea a tranziției spre ”economia de piață”. Piața Centrală.
sistemul e intradevar…asa cum este. dar uite fata de titlu as avea niste rezerve… accesul la internet iti permite sa te educi, si inca de trei-sase ori mai repede.
e mai trist ca in institutiile de invatamint se promoveaza inutilitatea studiilor, totusi, cred ca cei care vor, care nu isi lasa curiozitatea in scoli si facultati, se pot educa oricind.
Irina,ai drepate. aproape. pentru ca, zic eu, ca sa accesezi tehnologiile informationale care te pot educa, trebuie sa stii. bunaoara engleza. care in scoala din vecinatate nu se preda. trebuie sa ai un calculator. care costa. un invatator care sa te invete cum sa-l folosesti, cum sa scoti minuni din word, excel, sa descarci podcasturi, sa instalezi soft gratuit si sa cauti cursuri pe degeaba. asta costa cunostinte…
fara prerechizitele alea, calculatorul e nul ca factor educational.
Sunt de acord, că evaluarea lucrărilor examenelor, pretestărilor, etc., este de tip pseudo-obiectiv.
Pe lângă toate, informatica și calculatoarele în genere, în licee universități, sunt predestinate în mare parte pentru a pierde timpul pe rețele de socializare, în deosebi în RM este renumit odnoklassniki, cu ferme și note de 5+ la poze.
Ieși la plimbare prin parc și vezi la fiece colț tineri indivize și-și fac poze pentru a împrospăta revista de „modă” odnoklasniki;
Apoi, pe lângă toate, am intrat de câteva ori la Biblioteca Hașdeu, și acolo calculatoarele sunt la fel utilizate pentru a strânge „urojaiu” de la fermele de pe odnoklassniki…
La biblioteca națională când am mers să-mi schimb abonamentul, domnișoara de acolo, la fel sta pe odnoklassniki, și mă ruga să aștept puțin că ea e ocupată, și când trag cu ochiul, ea cu o față plină de entuziasm flirta cu cineva acolo….
„Vai și-amar de capul lor”…
Sergiu, nu doar obsesia pentru odnoklasniki e de vina de starea proasta a educatiei…odnoklasniki e entertainment, si nimic mai mult. faptul ca a devenit o obsesie ar fi o problema, dar cauzele-s multiple – absenta altor forme de entertainment sau inaccesibilitatea lor (sa zicem ca pret)…la limita, odnoklasniki stimuleaza socializarea si comunicarea, ceea ce e iar cumva ok…
dar tu sugerezi un risc pe care adeptii implementarii tehnologiilor informationale in scoala ar trebui sa-l aiba in minte: posibilitatea ca laptopurile si calculatoarele scolii sa fie folosite altfel decat e nevoie…in alte scopuri…ceva filtre ar rezolva problema…si niste softuri de interzicere a accesului la site-uri de socializare…
sa nu fim naivi: cei care stau pe facebook si traiesc pentru pozele de pe facebook, nu-s mai putin de criticat, nici cei ce traiesc pentru a-si demonstra ultima achizitie in materie de automobile…e vorba de a epata…si asta-i cred motivatia din spatele facebook, odnoklasniki, masini de lux sau pur si simplu masini..