”Normalitatea” începe de la 1-2 cm în sus (la 2 cm e deja suspectă, între 1 și 2 e discutabilă, deși tolerată cu greu, iar sub 1 cm nici nu există). În sus, de la o vreme, poate fi oricât – imbecilii ce tăiau pletele ”non-conformiste” au rămas doar în manualele de curiozități politice.
Desigur că e vorba, formal, de păr. Părul meu. Care devine, în anumite condiții, părul nostru. Care are ”lungime normală minimă”.
Ce s-a întâmplat? Aparent nimic grozav. Doi inși, eu și Alex, am decis c-ar fi minunat să dăm chica jos. În totalitate, adică chilugi. De ce? C-așa, vorba de acu vreo 4 ani a unui nepoțel ce avea, la vremea aia, vreo 4-5 ani. Am hotărât și gata.
O trebușoară ca asta nu ia mai mult decât 10-15 min cu o mașincă de tuns bună, 1-2 beri pentru pomenirea părului vechi-sănătatea celui nou și niscaiva dispoziție. Ieri n-am dus lipsă de niciuna. Unele chiar se găseau în abundență. La bună (excelentă chiar) dispoziție mă refer mai ales.
Povestea tunsorii se încheia aici dacă, prin intermediul unui foarte cunoscut/accesat/apreciat site de socializare, n-am fi strecurat două-trei poze ”buclucașe”. De ce-am făcut-o? Vezi răspunsul laîntrebarea din alineatul 1. Răspuns suplimentar: am chef să construiesc profilul meu de pe site-ul cu pricina ca fiind reflectarea aproximativă a celui care sunt, nu a celui care aș vrea să par sau a celui care aș fi dorit să fiu.
Din acest moment părul meu a devenit ”părul nostru”. Întâi m-a ”pocnit”, pe skype, cineva din oamenii pe care nu ți-i alegi, adică rudele. Asta m-a făcut să-mi amintesc că ori de câte ori mă tundeam scurt maică-mea îmi zicea că nu-i place, pentru c-as semăna, vedeți, cu un bandit. Ruda de pe skype mi-a făcut același compliment.
Pe site-ul de socializare (mai ales a stereotipurilor) ”aprecierile” au acoperit o arie ceva mai diversă, închisă însă în tema anormalului, marginalului, criminalului, suspectului, bizarului, deviantului și altele…Reiau unele: skinhead (adică extremist, cum ar veni dușman al ordinii publice), mutant (sub influența radiației de la centrala aia atomică cu nume de nememorizat din Japonia), bad guy (cred din ”fototeca” killerilor în serie), provocatori (huligani), gangsters.
Detaliez: n-au fost calificative adresate direct persoanei mele, ci aproximări, în mintea prietenilor mei, a similarității mutrei mele cu personaje sociale negative tipice.
Ceea ce înseamnă o minunată oportunitate de a scoate la iveală lungile lanțuri de stereotipuri și categorizări ce ordonează fiziologia, inclusiv lungimea podoabei capilare, după grila ”normalității”, adică a acceptabilului și cumintelui.
Nu că, la o adică, n-aș fi bănuit un asemenea mecanism – dinspre istorie, Michel Pastoureau documenta în O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental transformarea părului roșu/roșcat în stigmă și simbol al răului. Dinspre sociologie, Erving Goffman descria în Stigma: Notes on the Management of Spoiled Identity modalitățile prin care aparențele fizice servesc drept criterii pentru stabilirea categoriilor și atributelor identității sociale. Categoriile, zice Goffman, sunt convertite în așteptări normative, adică în perspective cu privire la comportamentul plauzibil al indivizilor din categoria cu pricina.
Părul scurt (cred că-i de vină afilierea instituțională a unor instituții totale ”negative” precum pușcăria, armata, azilul – locuri unde, din rațiuni igienice, părul era ținut din scurt) a ajuns să fie asociat cu partea indezirabilă a socialului, fie indivizi ce nu trec criteriile de normalitate, fie inși cu planuri negre în privința celorlalți (ar fi de zis două cuvinte și despre negândirea ce încurcă cauza cu efectul: izolaților li se taie părul după intrarea în instituția cuvenită, nu înainte).
Asta înseamnă că părul meu scurt îmi ”adaugă” x (poate fi x-zeci) procente probabilitate ca să fiu privit suspect în orele serii în vreuna din străzile lăturalnice ale orașului, ca să fiu refuzat la un job de genul bibliotecar, profesor ori functionar public, ca să fiu atacat cu pietre de vre-un apărător al dreptății și ”democrației” și altele, din aceeași linie…
E atât de scurtă distanța dintre ”normal” și ”anormal”: 2-3-4-5 centimetri de păr…
p.s. pentru toată lumea care a comentat pe profile, prieteni, nu vă supărați. N-am făcut nimic mai mult decât o călătorie comună spre marginea scurtăturilor noastre de gândire…A fost instructiv.
mai glumeste lumea :)) eu faceam doar o analogie cu gandirea tiparnica a celor care identificau provocatorii de la 7 aprilie ca fiind tunsi scurt :))
Mda… ca om care a intilnit in liceu probleme pentru ca avea parul lung, ma crucesc si eu de rapiditatea schimbarilor perceptiilor si normelor sociale.
O sa-ti povestesc cum voi fi fost primit de ai mei, de Paste, cind ma vor vedea cu tunsoarea lui Luke Skywalker din ultimele serii Star Wars… De fapt, imi e teama mai mult de reactia supervisorului 🙂
dacă ai mai fi îmbrăcat costum sportiv, te-ar fi numit “gopnik” 😀
Da cum ai vrut tu, fara stereotipuri?!:) Nu te amuza pe seama oamenilor, traiesc si ei cum pot! Stereotipurile sunt reperele structurii sociale, cu toate cele care rezulta de aici. Iar raportul normal-anormal este tot asa de “firesc” ca toate celelalte opozitii.
Cu mult mai interesanta mi se pare intrebarea – de ce ai facut aceasta “miscare”? Aici e mai multa adincime pentru explorare.
ati facut foarte bine ca v-ati tuns si mai mult de-o privire ciudata, atunci cand strada e mai goala, nu o s aprimiti… glumesc, nu cred ca oamenii mai au prejudecati din astea
Lasa ca e mai bine fara par..mai ales ca vine si vara 😛 .
eu am vazut poza si imi venea greu sa cred ca un om cu astfel de look poate scri in asa mod.. imi place stilul!