Despre o carte. Ce mai scrie lumea:
“Dragostea de Neam, ca o Religie…” – titlu de ”recenzie”, din alea care slăvesc.
”RAIONUL CRIULENI CITEŞTE ROMANUL „TEMA PENTRU ACASĂ” – titlu ce sugerează dimensiuni.
“În total, în republică, începând cu luna aprilie, când a fost lansat proiectul, romanul “Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija a fost împrumutat de la biblioteci de peste 100 000 de ori, fiind cea mai citită carte de beletristică naţională din ultimii zece ani…” – și cineva zicea că lumea-i obsedată de Sexul povestit celor mici…Furtună într-un pahar cu apă.
”Cartea a bătut toate recordurile.” – tot despre dimensiuni.
Veronica Postolachi, profesoară de română la Liceul “Mircea Eliade”: “Romanul “Tema pentru acasă” e unul instructiv, el te învaţă că omul e dator să fie om în orice condiţii. Lucrarea e inclusă în curriculum, urmând să fie studiată în şcoală.” – ultima frază e interesantă…că-i despre cum intră lucrurile în canon: nici n-a reușit cartea să iasă cu bine de sub tipar că e și băgată cu de-a sila în programul școlar…
Eliza Cebotari: elevă la Liceul “Gaudeamus”: “Eu nu credeam în dragoste, dar romanul m-a convins că dragostea există” – orbii văd, surzii capătă auz, minunea lui Dumnezeu. Curat Kașpirovski. Curios, tratează și furunculi?
Cristina Sibov, elevă, Liceul “Mircea Eliade”: “Un moment care m-a cutremurat: Siberia, acest spaţiu ostil, devine, datorită iubirii dintre cei doi eroi, un spaţiu sacru. Am făcut nişte asociaţii-simbol: Mihai Ulmu şi Mihai Eminescu, Maria Răzeşu şi Sfânta Maria. Am citit-o de trei ori. Îmi place să o recitesc. De fiecare dată găsesc în ea ceva nou” – asta s-ar chema vedenie. Curând apar și extratereștrii în peisaj.
Haralambie Moraru, scriitor: ”Traducerea acestei cărţi în limbi de circulaţie internaţională l-ar aduce, după opinia noastră, în apropierea unui binemeritat Premiu Nobel, ceea ce ar fi o mândrie naţională şi o dovadă că literatura română nu vine cu firimituri la masa marilor literaturi ale lumii” – cât, bre, înseamnă premiul Nobel pentru așa un munte de carte? Să-ți fie terfelit numele pe lângă prizăriți alde Herta Muller, Albert Camus, Hermann Hesse și Faulkner? Rușine. Experiența turkmenă e utilă – avansăm cartea la rang de una sfântă (dă-te la o parte, Biblie!), declarăm că cine o citește de 3 ori ajunge în rai și o facem obligatorie…chiar și la eliberarea permiselor de conducere.
p.s. n-am citit cartea.
p.p.s. postul e despre ”spiritul critic”. Adică despre absența lui.
ce imi place e ca n-ai cetit cartea,eu am citit-o,sigur ca nu ma tulburat,sintem niste perversi ,cautam rasturnari de orizonturi,adevaruri.nu ne plac deja chestiile naive si curate.eu am citit ,,tema ,,se citeste usor ,nu increteste fruntea,cred ca are dreptul la viata,lumea zice ca e buna,unii spun ca nu e prea reusita,altii nici n-au citit cartea ,multi nici n-au de gind s-o faca,si e dreptul lor sacru.ce vrei sa baje in program ,,pizdetul,,sau ,,nascut in urss,,.si la lectiile de literatura copii sa citeasca monologul din ,,rosia montana,,despe futai…
da, cum de ai aflat ce gandesc elevii despre carte, Vitalie. N-am citit-o, a citit-o mama in schimb, s-a declarat multumita, da de cele mai multe ori avem discutii contradictorii- un fel de cearta literara…
eu chiar as fi vrut,/adica e un fel de vis/ca vitalie sprinceana sa faca o lista antologica a autorilor ,care dupa parerea lui ar intra in programele scolare,ma refer la cea ce s-a produs dupa 90.
@talex, n-am facut decat sa frunzaresc ultimul numar al saptamanalului Literatura si Arta, ziarul personal al lui Nicolae Dabija…pe net, desigur…acolo gasesti totul: impresii ale profesorilor, elevilor, academicienilor…
@catalin, cum ziceam mai sus, postul e despre un simt critic. cartea e doar pretextul ca aces spirit critic sa se dezvaluie in toata “maretia lui’… apoi, de la “are dreptul la viata” pana la “e inclusa in programele scolare” e o distanta lunga-lunga. ce trebuie parcursa cu cumintenie…”pizdetul” e un roman bun, dar cu pudicitatea noastra nu cred ca-l bagam in scoala, si e mai bine asa. la fel si “nascut in urss”. ele-s carti pentru maturi…
copiii au poate nevoie de romane “teziste”, adica de astea zise angajate si nu neaparat grozave ca valoare literara…dar, e un moment delicat aici – procedura de selectie a “canonului”…cine si conform caror criterii a stabilit ca un roman se baga in programul scolar? Ministerul? liceul? au un aviz de la pedagogi, psihologi, critici literari si alti experti ca romanul e bun? sau il baga pe relatii de cumatrism? subiectul e foarte important si merita abordat cu atentie, ca-i vorba de mintea viitorilor adulti, si-i vorba de educatia literara si culturala a cetatenilor…
p.s. dintre romanele “teziste” despre Gulag, cel al lui Soljenitin e cel mai bun. apoi e si “Povestea vulturului” a lui Nicolae Costenco…
p.p.s. n-o sa fac liste, ca nu-s legiferator literar. ceea ce vreau e mai multa transparenta si discernamant in procesul de elaborare a programelor scolare la literatura.
mda, asa-i la noi
avem lume care aplauda si spune lucruri care pot fi spuse despre absolut orice carte.
si dupa aia cartile sunt incluse in canon (=curriculum scolar, la noi – cred ca tooooti scriitorii de o anumita factura isi viseaza sa intre in manuale).
tu cum crezi, vitalic, cum ar trebui organizat curriculum scolar? sau, ca sa reformulez, cum ti-ai fi dorit sa fi fost curriculum-ul cand erai tu in liceu?
aaa, nu stiam ca si Literatura si Arta e pe net, ei sunt mai retrograzi… De sub tipar direct in manual e , sa recunoastem, un excelent exercitiu de echilibristica
literar-didactico-pedagogic.
Treci pe la Erizanu, interesant subiect, cu o miza mai mult decat importanta.
Alex, eu am facut scoala generala. 11 clase…inca se putea pe vremea aia…
marea mea obiectie fata de curriculum-ul scolar la literatura n-a fost de continut, ca a fost aproximativ impecabil – literatura romana cam toata, literatura rusa (in rusa, ala da noroc) si literatura universala. deci trei cursuri diferite de literatura. pot sa zic ca-s generatia privilegiata, ce statea cu un ochi in hexametru, cu altul in Fratii Jderi si cu mintea-n Gogol…
problema mea era tehnica…si tinea de faptul ca cursul de literatura romana era prea tehnic…mecanic chiar…am scris zeci de comentarii literare, am cautat in disperare metafore, aveam grila cum sa le indentific…si asta a stirbit din calitatea lecturilor. de atunci, de exemplu nu-l pot citi pe Eminescu si gata.
am scris candva despre asta (cel despre care se vorbeste de fapt e.. Eu:
https://www.spranceana.com/?p=398
@talex, mersi mult pentru trimitere pe blogul lui Erizanu. se merita. il cam abandonasem cand o polemica atunci degenerase in “a cui e mai lunga” si autorul blogului n-a intervenit nicicum…dar cred ca-mi schimb practicile…am vazut ca discutia-i fierbinte…dar tot fugara
ce am mai ris ,poate nu-l cunosti pe erizanu,e echidistant fata de discutiile de pe blogul sau,te- a dezamagit,e ce sa faci se mai intimpla,bine ca nu a jucat rolul de ,,crisa,,a fost rabdator din cale afara ,recunosc discutia a cam deviat de la normal,si dupa moarte paunescu ramine un subiect neordinar,care poate provoca perturbatii in soacietate.pentru duelul fizic propus imi pare rau ,ce sa fac fiecare cu metehnele sale.
dar totus ce a oferit literatura basarabeana tinerii generatii ,greu de spus ,pai anume din aceasta cauza unii incearca sa implanteze in programul scolar produse gen ,,tema,,.si nu cred ca e o crima,in lipsa de alte oferte.
pai uite, Vitalie, ma gandsc ca Din Calidorul lui P.Goma ar merita sa intre in atentia celor care scriu manualele, e o lectura utila, e un fragment acolo care explica de ce taranii basarabeni asezau portretul tarului printre icoane si cum ne-am pricopsit cu toti ostrovarii. e o istorie mult mai aproape de adevar, daca tot bagam romane teziste. spunea cineva ca basarabenii confunda esteticul cu etnicul si cred si cu eticul. apoi revenind la discutia de pe blogul lui Erizanu, socialul nu ar trebui sa fie un element axiologic de cantarire, o carte poate fi buna sau proasta scrisa cu miza sociala sau nu, deci socialul nu are nimic a face cu axiologicul, pai ce facem cu ciuma lui camus sau cu jumatate din opera lui Preda. ar ramane foarte putina literatura daca am pastra-o doar pe cea scrisa din si pentru placere. intelege ce spune MVC, dar socialul nu e vinovat cu nimic. mai toti marii scriitori au creat utopii, fictiuni literare si cu totii si-au dorit sa traiasca intr-o lume mai buna. arta e mai greu de infaptuit fara un mobil care ar transcende in social. punctul de vedere al lui MVC e aproape de cel al lui Nabokov, care scriind despre Madame Bovary, zice – romanul cu pricina nu e in nici un caz o fresca a unei epoci, ci este o lume proprie.
@catalin. eu zic ca un blogger ar trebui sa fie ne-neutru fata de discutiile de pe blogul sau…la fel cum modereaza spamul comercial care vine cu duiumul, asa ar trebui sa modereze si alte tipuri de spam ce pot interveni pe durata discutiei…tema e un fel de puscarie iar argumentele – catusele care tin “legate” mainile comentatorilor…eu bunaora cenzurez mesajele ce injura, cu amenintari fizice si restul…pentru ca nu-mi lipsesc aceste ingrediente din forumuri si din subsolul ziarelor…asa cred eu: cand unu vine cu ranga sa-ti dea in cap, nu poti discuta despre Stanescu/Paunescu/Eminescu.
intrebarea “ce a oferit literatura basarabeana tinerei generatii?” are un singur raspuns: carti. altceva n-a oferit. dar mai sunt si alte povesti de istorisit:
– s-a schimbat, precum ziceam pe blogul lui Erizanu, profilul, tipul si preferintele cititorului…
– s-a dus pe apa sambetei sustinerea materiala pe care statul o acorda “creatorilor”. acestia nu mai privesc vile la Peresecina si apartamente la Botanica pentru plachete de versuri…nu mai merg la odihna, nu-s dusi la scoli literare….iar asta a deprofesionalizat cumva scrisul…scribii nostri fac si alte cateva zeci de lucruri…iar asta daca vrei afecteaza calitatea scrisului…
– s-au mai schimbat intre timp si paradigmele literare, s-a ivit postmodernismul si alte nazdravanii…
– si cu toate astea cartile scriitorilor moldoveni de dupa 1990 is bune, adica is comparabile cu cele ale predecesorilor lor, si pe alocuri mai bune…Nicolae Popa a scos cel putin 2 romane dupa 1990 (e drept, unul revazut si adaugit, daca nu ma insel), Aureliu Busuioc, Iulian Ciocan, Oleg Garaz (a scris si de placere, daca mai vrea cineva), Oleg Carp, fratii Vakulovschi…mai sunt o serie de altii, pe unii dintre care ii pomeneste Mircea V. Ciobanu.
sunt mult mai putin vizibili, pentru ca n-au fost bagati inca in programul scolar – calea regala de a intra in patrimoniul literar, la noi…ca-i prea mult Druta si Vieru acolo…iar asta creaza o privire distorsionata asupra procesului literar basarabean si creeaza impresia ca doar Vieru si Druta au scris… ceea ce-i profund gresit. au scris si altii. uneori mult mai bine. pot da si nume – Vasile Vasilache, Vladimir Besleaga, George Meniuc…
in privinta lui druta sint de acord,a fost ceva tras la idigou,sovietele a vrut sa propage idea ca sistemul nu opreste dezvoltarea nationala ,au fortat realitatea, bagindu-l in rindurile marilor literati din republici,dar e foarte marea distanta intre druta si aitmatov.uite cum timpul face ordine,apropo de ce vorbeam alt data.nu este de negat literatura de dupa 90,indiscutabil,pe linga autorii deja cunoscuti,care n-au stat degeaba,a aparut si noua generatie obraznica in sensul bun al cuvintului,insa ce le lipseste ambelor tabere desavirsit,o carte pe intelesul tuturor,nationala intr-un sens ceva patetic exprimindu-ma.poate e o lipsa in ambianta basarabeana a unei idei nationale,cu consetintele de rigoare,tot ce s-a scris a ajuns doar la o parte mica de cititori.romanul lui dabija insa prin simpleta sa naiva a deschis poarta lecturilor nationale,din punct de vedere a criticilor literari, romanul e o tinta vulnerabila si accesibila pentru mai toti.totusi ce e remarcabil in aceasta situatie,e ca poporul citeste,100000 de mii,pentru moldova e o cifra.unii din colegii de generatie a lui dabija au facut exces de zel,atribuindu-i pina si premiul nobel,cred ca si dabija undeva a ris pe sub musteti.cu toate acestea plauzibil e urmatorul fapt,viata literara renaste,cu ea si procesele satelite,critica,intrigi de gasca,tirajele.ma delectez, se pare ca putin cite putin ne transformam in o tara europeana.
@talex, special in cazul lui Flaubert, un mare sociolog contemporan, poate cel mai mare, decedat acum cativa ani, Pierre Bourdieu construia o intreaga carte – “Les régles de l’art” – analizei romanului “Educatia Sentimentala”…si a descoperit ca romanul nu e neaprat si cu necesitate doar o lume proprie, ci si o veritabila investigatie, nu reflectie ci investigatie a unor prototipuri social reale…daca vrei, o critica subtila dar si o enorma munca sociologica de creare si constituire a tipurilor…
de aia, cum zicea si pe blogul lui Erizanu, distinctia opera angajata-estetica pura trebuie amendata…pentru ca nu-i clara decat in punctele sale extreme – Maiakovschi vs sa zicem Pilniak, dar in rest e super-confuza…e Maestrul si Margarita o scriitura angajata? sau e una de placere? e mixaj, si asta-i aproximativ valabil pentru majoritatea scrierilor literare (se poate, la limita, de argumentat ca Proust a scris estetic..dar e la limita)…
in ceea ce priveste tezismele, da, Goma e mult mai potrivit decat Dabija, si ca tinuta morala (n-a scris scenarii de nunti comsomoliste in Moldova Socialista, si mai circula pe la Uniunea Scriitorilor o cerere de primire in Partid a lui Dabija, tare curioasa) si ca talent literar
@catalin, romane nationale nu se prevad. si e mai bine asa. cum nu se prevad nici poeti nationali. au fost, sau a existat o sansa…intr-o alta lume…nationala, apoi comunista. acum procesul literar e putin altfel, e mai variata, mai divers si mai putin politizat (caci altfel nu poti obtine figura “poet national” decat cu o intensa politizare).
in ceea ce priveste cifrele lui Dabija, eu m-as indoi. omul zicea si ca are nu stiu cate sute de mii de membri ai forului democrat al romanilor din moldova (parca-asa se chema bazaconia lui d epartid-miscare) si..incaltea daca se transformau macar in jumatate de voturi pentru vreun partid sprijinit de ei…dar n-a fost…asa ca sutele de mii sunt o abuzare a cifrelor…intentionata, cred
oricum e o carte din care se citeste masiv,cifrele nu conteaza,nu vom renumara voturile ca voronin,procesele de disparitie a poetilor national,sint valabile in tarile care au trecut pe un fagas normal de dezvoltare,in rm pina la disparitia poetilor nationali,si a creatiilor nationale,mai este ceva timp,motivul e urmator,sintem in procesul de cautare a identitatii.avem nevoe de teze ,sintem totusi in razboi.
p.s. sau,, in cautarea unii natiuni,,care dureaza mult de tot.