Revin la cărți, idei, filme, cafea, bere. De unde m-am pornit pe drumurile blogului acu vreo 4 ani. Politica s-a autosuspendat zilele astea.
Dacă actul politic se rezumă la o alegere antinomică: ori gaz ieftin (de care chiar am nevoie, eu și familia mea, pentru că știu cât îs de friguroase iernile în Moldova și cât îs de mizerabile salariile în comparație cu prețurile că am muncit 4 ani bugetar la stat) și piață de vinuri (de care chiar am nevoie, că taică-meu e agricultor, și are nevoie de un leu-doi pentru a-și plăti energia electrică) ori regim de comerț și circulație liberă cu UE (de care iar am nevoie, că nu mă pot duce nici pân-la Iași să-mi iau o carte ori la Sofia să-mi văd prietenii sau la Frankfurt să văd târgul de carte), deci atâta timp cât alegem ori una ori alta asta nu-i politică. E altceva. Prostie ar fi calificativul cel mai moale ce-mi vine în minte… Politică ar fi fost să iei și gazul ieftin și circulația liberă în UE, și în alte părți ale lumii…
Ca și cum am pune o maimuță să aleagă între o banană și un vas cu apă și i-am zice actului ăstuia rațiune.
Pai spune-ne si cum e posibil sa le iei “pe toate” (si asta mai ales in cazul Moldovei).
Moldova, dupa cum bine stim, nu este ratiunea spiritului universal care poate decide dupa cum ii vrea muschiul, fara sa tina cont decat de poftele sale.
Moldova, ca oricare tara, poate manevra…asta s-ar chema politica si diplomatie. la congresul de la Viena, Taylerand a reusit, cu armata de cazaci in Paris, sa negocieze un statut favorabil pentru Franta. asta se cheama diplomatie teafara…
noi ne zbatem pe cine sa alegem: X ori Y. Y da gaz, X da vize…nimeni nu ne face munca: reformeaza justitia, anuleaza cumatrismul, porneste economia etc.
din pacate nu am invatat decat sa uram bolseviceste, in aceasta tranzitie. o invatatura preluata tot de la niste “neprieteni” dar pe care am pastrat-o…si acum e vorba sa cautam un nou obiect al urii…intern ori extern, asta nu conteaza…