Satul meu natal a devenit în toamna asta un soi de centru cultural naţional: pe 8 noiembrie, de ziua sfântului protector al bisericii locale, consătenii au sărbătorit hramul…adică sărbătoarea satului…
În prima zi de hram Anișoara Puică a cântat într-o remorcă acoperită cu prelată la moş Leova în spatele saraiului. A doua zi, pe 9, satul i-a găzduit pe Adrian Ursu, Mihai Ciobanu și Gheorghe Țopa (ăștia au venit cu scenă proprie, dar au montat-o tot la moş Leova, și tot în spatele saraiului)…
Abia azi, a treia zi, i-a ajuns rândul pe badea Ghiță și alţi doi muzicanţi-amatori din sat, care aşteptară, sărmanii un an întreg sărbătoarea asta ca să adune o rublă și, pentru o seară, să fie cei mai vajnici oameni din sat… Aproape că-i jelesc…
Mă rog, concurență…din motive “electorale”. Pe când Bolșoi Teatr?…
Pentru ca am pălăvrăgit o întreagă bucată de zi cu ai mei pe skype, ei mi-au mai transmis și alte noutăţi locale, mai ales din zona culturii (că blogul meu aborda cică cultură):
– despre o tanti ce a avut drept misiune să hrănească în ambele zile vedetele de la oraș și care, cu astă ocazie, și-a trăsnit sieși, copiilor proprii dar și unor baistruci din mahala poze din seria “alături de Mihai Ciobanu, Țopa, Puică și Ursu), imagini care, ulterior, au inundat paginile personale din rețelele de socializare (odnoklasniki.ru mai ales)…Cine are poze cu tuspatru e un fel de star local…
– despre turismul cultural la Telenești, centrul raional. Că se zvoni în târg că vine la casa de cultură a orașului nimeni altul decât Fuego, copilul de suflet al lui Grigore Vieru și Adrian Păunescu, un fel de star underground al posturilor de radio ”populare” Sănătatea și Noroc. Tocmai vreo 3 automobile cu săteni dintre cei mai de vază au mers să-l vadă. Zicea unul din ei: în vremuri normale ar fi trebuit să mă duc la Palatul Naţional și să dau un sac de bani pentru a vedea un concert al lui Fuego. Da iaca, cu alegerile astea, el vine chiar la Telenesti și cântă pe degeaba, ba încă mai umblă activiştii unui partid ce l-a adus pe Fuego să mă roage să merg cu tot dinadinsul la concert.
bine ca se bucura “norodul”
schimbarea regilor, bucuria nebunilor…
in alta ordine de idei, campania electorala a instituit un soi d enormalitate temporara – satul a inceput sa fie vizitat de oameni “mari”, o sarbatoare locala devine prilej ca cineva de la centru sa vina si sa vorbeasca satenilor, sunt luati in serios, li se cere opinia (ca s-au facut si niste intruniri)…si cel mai grozav, a aparut “alegerea culturala” si a disparut senzatia ca satu-i o borta
“…si a disparut senzatia ca satu-i o borta” hm, si asta inseamna ceva…