Un motiv pe care-l cred fundamental mă împiedică să ”cumpăr” căruța de adevăruri fundamentale răsturnată printre zecile de manuale de ”gândire pozitivă”. Nu are importanță faptul că-i vorba de ”doar 5 reguli care-ți pot schimba viața” ori de ”secretul unic care deschide calea spre Putere” sau de ”cum să-ți schimbi viziunea sâmbătă seara și duminică să te trezești miliardar”.
E drept că asta nu mă salvează de la bombardamentele regulate la care sunt supus în virtutea unor relații de serviciu sau colegiale. Să vezi ce zice X, îmi spune câte un ins și trăsnește un citat dintre alea care ucide și vrăbiile din streașină cu simplitatea lui uimitoare dublată de o goliciune a conținutului la fel de magică: trebuie să avem încredere în forțele proprii pentru a reuși!
Nu că, să zicem, aș nega virtuțile literare ale unor bucăți de ”self-help”. După ce am citit cărțulia cu promițătorul titlu ”The Secret”, am văzut filmul pe DVD, site-ul și vreo 20 de postere promoționale, n-aș putea să neg că e o carte scrisă/vândută/promovată bine. Nici că, pe de altă parte, n-aș crede că o doză de autocontrol și curaj m-ar prejudicia – din contra.
Dar ”soluția magică” a acestui tip de lucrături n-o pot înghiți și gata.
Asta pentru că predică un tip de conformism aproape imbecil. Autorii de self-help, în majoritate covârșitoare, propun ”ajustări structurale”, adică adaptarea personalității la mediul social și instituțional. Conform acestei logici, sursele fericirii și nefericirii noastre se află exclusiv în noi înșine: sărăcia e o inadaptare la lume (să trăiască bandiții ce mă fură că eu ar trebui să le spun un mare bogdaproste), insuccesul în carieră se datorează unor programări psihologice greșite (faptul că birocrația-i cumătristică și nepotistică ar fi o iluzie), divorțul și problemele locative își au originile în ignoranța individuală a fiecăruia cu privire la poziția stelelor și a ”vocii interioare”. Și cam tot așa…Un fel de autoflagelare indusă sub forma unei ”eliberări”.
Problema, cum ar veni, se găsește întotdeauna în tine, în idiosincraziile tale și nu te lua de instituții, de mediul social local și cel distant, de semeni și de oricare alte forțe ce ar veni din exterior – ele-s dacă nu ideale, cel puțin perfecte și, ferească Dumnezeu să te gândești să le schimbi. Tu ești Răul suprem. Dacă te dă mâine șeful afară ca să aducă în locul tău pe sluta ce-i descheie șlițul de vreo 2-3 ani, nu el e de vină, nici sistemul ce face posibile chestiuțe de astea, ci Tu, prost și ignorant pentru că n-ai citit orarul pe astăzi al Secretului universului. Ai totuși o șansă: te adaptezi la sistem, adică, accepți șutul în fund cu mare recunoștință.
aici se cuvine de diferentiat 2 aspecte:
1. Te asimileazi mediului, sistemului dat, inveti sa supravietuiesti si sa reusesti in el
sau
2. Lupti cu sistemul, deoarece crezi ca este unul inekitabil, cu principii amorale, etc.
depinde ce vrei d ela viata, pentru un trai decent, e ok sa fii un mecanism al sistemului ori……curva lui, in unele cazuri, dar daca vrei sa fii deosebit, trebuie sa fii alyfel si aici risti sa fii cel mai bun, ori cel mai necajit.
metodele deja fiecare si le alege
Cu siguranta practicienii ‘secretului’ ar sti cum sa fenteze absurditatea ultimului exemplu din postare, dar oricum n-ar fi o fenta salvatoare. Problema structurala a acestui gen de literatura este individualismul cras, si de aici ingustimea scopurilor. De ce sa-ti bati capul filosofind despre nepotism daca singura chestie care te intereseaza este propriul succes?
apropo, opusul ‘secretului’ e victimizarea: sistemul poarta toata vina. E si asta un gen de abordare motivationala, mai ales daca are drept singur scop consolarea ‘victimelor’.
adevarat ca cealalta extrema – responsabilizarea exclusiva a sistemului, e la fel de falsa si paguboasa…dar noi nici nu dorim sa traim din extreme…adica din posibilitati absolute din care ar deriva reguli la fel de absolute…
contextul ar fi un bun criteriu ce ar corecta “extremismele”…iar contextul, zic eu, presupune un fel de triada zisa imaginatie sociala/sociologica (C.W. Mills: crearea unor legaturi comprehensive intre biografia personala si structurile/fortele sociale…or, compunerea unor treimi de sens: context social, individ, actiune sociala…
da, asta si sugeram: legaturile comprehensive pot fi trasate doar atunci cind intrebarile de la care pornim sunt suficient de comprehensive, or cele puse de Secretul (etc) se concentreaza pe succes personal intr-un sens foarte ingust.