Pentru prima oară, de ani politici buni, nu am o opțiune electorală clară. Așa stau lucrurile și la majoritatea prietenilor cu care mai obișnuim să discutăm chestiunile curente. Votul Pro, cel care coagula iluziile, speranțele și dorințele noastre, a fost răvășit. Nu neapărat de deziluzia cauzată de ”schimbare”.
Ci mai degrabă de continuitatea unor practici în pofida schimbării: ba cade un elicopter la Briceni și nimeni nu știe ce-i cu el (nici măcar ministrul apărării care ar fi trebuit să-și dea demisia), ba jumătatea de minister (cel al externelor) are dosare în România pentru trafic de țigări, ba șeful pe miniștri se supără pe o televiziune și încearcă să închidă gura unor oameni care-și deapănă la microfon grijile, ba un unchi al unui nepot se jură că va spune un Adevăr despre un trecut, și-l spune…doar soției și poate nepotului, că-n restul timpului adevărul cu pricina stă închis în safeu…
Inșii împotriva cărora utilizam varianta Contra (alt aducător de prezență la urnă), nu se ridică nici măcar la înălțimea sintagmei. Că despre vreo Contra reală nici nu poate fi vorba: n-am priceput încă cum VV reușește să vândă comunism de dreapta, cu feciorul său ca mână invizibilă a pieței ce reglamentează cererea și oferta, iar Braghiș și Șelin – socialism liberal.
Problema n-ar fi, bunăoră, să-mi răspund, și să răspund poate și altora, la întrebarea: Pentru cine votez?, ci mai degrabă să evit altă interogație, mult mai perversă: De ce-aș vota?
Chiar, de ce aș vota?
Pentru a proba că-s cetățean activ și-mi pasă de viitorul țării? Fac asta zilnic: citesc, scriu, comentez, iau atitudini, conving, mă implic, donez, predau, transmit, interpretez, traduc, măsor.
Ori pentru a da dovadă de ”maturitate politică”? Chiar faptul că fac lucrurile enunțate o propoziție-două mai devreme ar fi un certificat credibil și suficient ce ar atesta ”maturitatea”.
Ca să promovez platforme politice? Ar trebui, inițial, să cred în ele, ceea ce nu e cazul: mesajele din față (salarii de 500 euro, integrare în UE în 2 ani, lupta cu mafia) nu fac 2 parale, pentru că nici politicienii nu cred în ele, cele de fond (seturi de politici, strategii, reforme) îs de fapt umplutura care trebuie să vândă gunoiul din primele rânduri…
Să contribui la înnoirea clasei politice? Asta ar însemna să votez pentru oameni. Iar eu am slăbiciuni pentru oameni: îi cred pe toți și mi-s toți simpatici. Că-s de succes. Cu bani, cu case, cu partide, cu copii. Majoritatea au câte un sac de bani și mâțe-n sac: banii sunt găvozdiți la întuneric, atât retoric (de parc-ar fi o lege nescrisă – să nu vorbim despre banii oponentului) cât și juridic (în conturile soției). Iar mâțele-s scoase în public. Ele tot mi-s simpatice. Iubesc animalele.
Votul pentru oameni mai ascunde o problemă. Una structurală. instituțiile. Paradoxul democrației rezidă în ”bucuria” că votăm oameni energici și carismatici cărora le dăm mandatul de a spori eficiența instituțiilor, adică de a reduce gradul de variabilitate personală. Cum ar veni libertatea personală a omului politic. Vrem instituții, dar trebuie să alegem oameni. Care-s în conflict cu instituțiile și forțează de obicei limitele lor. De obicei.
Vitalie, e o intrebare pe care mi-o tot pun, dezamagit sunt de noua guvernare, care, prin practici, cutume nu s-a prea deosebit de cea comunista. pardele moldovensti reusesc un joc excelent, te zapacesc in asa hal incat nu mai stii care e de dreapta, care de stanga, una zic, fac alta, isi anuleaza propriile decizii. ieri citeam o stire din care rezulta ca 2 jurnalisti de la nit se regasesc pe lista pcrm-ului, si-mi zic in gand – ieti c****ele, dupa care par hasard, mai dau de-o stire – Saharneanu – e lista PL-ului. uneori am impresia ca suntem niste cobai pe care se fac experimente, dintr-un votant al pl-ului, si-un posibil votant al Pldm-ului, ma idrept tot mai mult catre pdm, pt ca pdm a facut posibila aceasta alianta, fara el nici tu televiziuni independente, nici tu consulate sau centru cultural roman la chisinau. si ciudat, desi am considerat amn-ul un defunct politic, cel putin la nivelul grupului din prima linie, s-a revigorat, acest Osipov e destul de coerent si logic in afrimatiile pe care le emite. sunt curios, dar mai mult un pic infricosat la ce am putea ajunge, cunosc realitate sumbra de la sat, acolo majoritatea va reveni, nostalgic, catre pcrm!
si daca acest an de guvernare AIE, va ramane ca o perioada de aur, in scurta istorie a Rm (si chestia asta cu varstele de aur e cam fortata) 🙂
Contradictia este si are mai multe esaloane. Hai sa o formulam: votam oameni ca sa avem … ce sa avem? Institutii? Sau poate altceva? O anumita stare? O infrastructura a relatiilor (neformale)? Alta intrebare: intr-adevar oare fortificarea institutiilor duce (ca regula, sau neaparat) la micsorarea valorii individului?
@Iurie, cred ca de institutii avem nevoie in primul rand…si nu-i doar nevoia invatata sau internalizarea povestii democratice…dorim o justitie (ca institutie) care ar functiona impersonal, empatic si corect, indiferent cine-i in mantie, un guvern, si el impersonal, ce ar lua zi de zi pulsul tarii si ar lucra pentru binele ei, un sistem medical, etc…cel putin ideal, exista un consens ca asta ar fi modalitatea cea mai eficienta de organizare a statului pentru interesele noastre…
problema-i fundamentala: cum construiesti, din aritmetica electorala (dictata de legea numerelor mari) o geometrie a guvernarii (fundamentata de armonia relatiilor intre institutii, de proportiile influentei lor, de raporturile de inegalitate si supunere ori hegemonie)…n-am inca solutii: personalitatile forteaza peste tot institutiile, si e normal sa fie asa, chiar daca modul in care o fac difera fundamental. in unele regimuri personalitatile favorizeaza crearea infrastructurii democratice…in altele, o anuleaza…si institutiile, pe de alta parte, forteaza personalitatile (rutinizarea carismei de care vorbea Weber)…in America e o mare deceptie acum cu Obama – persoana carismatica ce a acces la putere cu un enorm credit de incredere si speranta de schimbare a ssistemului, dar s-a ratacit pe uneva prin coridoarele Casei Albe. or, sistemul american e facut in asa fel incat sa nu dea prea multa putere unui individ, mai ales presedintelui
@Talex, ca fost votant al PL-ului, impartasesc cel putin aceleasi nedumeriri…daca stau si ma gandesc, o sa-mi dau votul pentru vre-un actor in afara celor 4 “mari”, dar si in afara opozitiei rosii.
asta daca merg la urne, si inclin sa cred ca o s-o fac, desi nu stiu pentru ce (motive se gasesc – mai vad diaspora, schimbam vorbe, iesim la un ceai).
o solutie ar fi eterna revolutionara Maia Laguta…si vorbesc serios. femeia a demonstrat un fel de consecventa: a protestat si pe timpul comunistilor (atunci aia o numeau anarhista) si pe vremea “democrata” (noul minister al adevarului o califica drept “baba comunista”). stiu ca-i candidat independent, si mai mult ca sigur nu trece pragul, dar, vorba unui amic, fac “un gest”…daca trece, e ok, daca nu, din cate am inteles, mecanismul D’Hondt care distribuie mandatele si transforma votul in fotolii de deputat, va fi anulat si procentele vor fi distribuite “egal” intre partidele ce trec bariera, atunci oricum votul meu ramane, cel mai probabil “in lagarul democratic”…
sunt decizii preliminare…mai e vreme…sa fiu sedus, dezamagit si poate, re-convins.
cu optiunea pentru Maia Laguta, Vitalie, ma amuzi:), dar inteleg logica gestului,femeia se afla in propria ei tabara, e vertebrala si sincera, calitati straine politicii, dar sincer sa fiu mie mi-a parut dusa uneori, am votat si eu in 2005 pentru Ivantoc, daca nu ma insel, iar votul a fost repartizat apoi, dar intr-o proportie mai mare comunistilor. imi place sintagma “noul minister al adevarului”, suna distopic 🙂
Mie mi s-a parut atractiv apelul ANTIMAFIE. Pacat ca s-a cam rasuflat miscarea asta din mers. Adica a fost rasuflata de oamenii cu care a fost facuta “umplutura” listei electorale.
Mie unuia, Sergiu Mocanu imi pare simpatic (cu sau fara trecutul sau/poate chiar mai simpatic pentru ca isi asuma acest trecut), apoi cei doi fosti actionari Topa ai Victoria Bank, care imi par destul de coerenti, spun parca niste lucruri de care eram obisnuiti sa vedem in filme/in fabule politice (de unde si neacceptaarea acestei realitati de catre o buna parte din opinia publica).
Am vazut in lista si un baiat scolit in Occident, Zgardan (prin 2008 la una din tusofci organizata de un prieten comun am facut cunostinta cu convingerile lui despre sansa unui sistem privat de pensii pentru MD).
In rest insa se cam termina lista. M-as fi asteptat la mai multi actionari deposedati de catre “curva satului cu certificat de fata mare” si nu ii vad. Nu vad de asemenea mai multi tineri sau cum se va da acesata lupta cu mafia.
Cine sunt restul? Am senzatia ca ni se ofera un pretins cotlet din carne umplut cu cartofi.
Miscarea lansata de S.M. era atractiva si prin faptul ca omul nu a inecat opinia publica cu promisiunea de a rezolva toate problemele dintr-o data. El a luat una, care ii doare pe toti, care poate fi usor memorata de toti. Ceva insa s-a rupt:i-a acuzat pe toti…, cei sinceri, pragmatici, impaciuitori si aprigi anticomunisti.
Daca as incerca sa-mi raspund singur la intrebarea de mai sus, posibil unul din argumente ar fi: potentialii oameni talentati ai lui S.M. nu sunt cunoscuti opiniei publice, iar cei potentiali cunoscuti nu sunt dintre cei necompromisi prin careva sensibilitati politice.
Daca ar fi sa votez as face-o doar pentru un tip care isi va dona toata averea…
Vedeti vreun politician sa faca asa ceva in tara asta?
@Ion, eu am mari dubii fata de “curatenia” unor luptatori cu mafia, ce n-au declarat venituri pe anul trecut si se plimba in oras prin BMW X5, asa cum iese din declaratia de avere a insului. un luptator cu mafia, zic eu, ar trebui sa fie mai modest…mai am dubii si fata de verticalitatea unui luptator care si-a adus aminte ca trebuie de luptat cu mafia…exact in ajunul alegerilor, desi a contribuit, alaturi de Voronin, la constructia acestui sistem “mafiot’.., un al treilea moment ce ma pune in garda e non-salanta cu care Mocanu si ai lui forteaza sistemul judiciar, acuza fara probe si-si doresc construirea unei justitii private, ce le-ar da dreptate…si as mai putea continua…asa incat sunt sigur anti-Mocanu…
@Mircea Alex, n-o sa o doneze nimeni. pentru ca e castigata in politica, si trebuie imultita acolo
Bună tema, bună discuţia, mai proastă situaţia. Chiar foarte proastă. S-a pierdut principalul. Încrederea electoratului. Şi asta pentru că se joaca totalmente fara reguli. Partidele? SRL-uri politice de vinzare. Politicienii? Businessmani fara scrupule care, de ani buni, se uită în jur prin parbizurile masinilor de lux. “Si eu cu cine votez?”. Chiar să fi rămas doar Maia Laguta? Trist, domnilor, foarte trist.
Nu sunt de acord cu tine… Pentru că eu nu am aşteptări atât de mari, înţelegând că schimbările structurale cer timp. Nu aştept pensii de 500 de euro, râuri de lapte şi maluri pe cozonaci. Şi pentru că eu n-am uitat cum a fost. Şi pentru că îmi place mai mult să progresez cu paşi foarte mici, decât să stau pe loc ori chiar să regresez.
Şi cred că partidele şi politicienii nu trebuie raportate la şi comparate cu nişte idealuri, ci la/cu realităţile noastre. Iar când zicem că actualii sunt răi, să ne amintim cum au fost bătuţi oamenii prin comisariate după 7 aprilie. Şi să ne mai gândim odată.
Iar faptul că partidele nu au o ideologie, ori platformă, bine conturată, chiar mă doare în pix…
@Lupule, nu ma plangeam de absenta ideologiei (nici eu nu-s curat ideologic, si mi-ar fi greu sa ma descriu ce-s si cum is), nici de aschimbari peste noapte, care-s din domeniul imposibilului…revolta mea origineaza in lumea posibilului, a lucrurilor care se situeaza in zona accesibila si care deci, pot fi schibmate peste noapte…ma refeream la practici, vezi inceputul postului…pentru ca nu pot crede ca poti crea binele, adica “democratie” utilizand metodele vechiului rau: secretomanie, caracter partinitor al justitiei, numiri politice, nepotisme etc…astea, zic eu, pot fi schimbate..si eu pentru ele votez, nu pentru 500 euro salariu pe care n-o sa-i iau niciodata…