Două ori la rând, în două zile una după alta m-a prins ploaia și m-a udat încât, mi se părea, aveam și o respirație udă. Ieri eram pe bicicletă – între Burke și Fairfax, Ox Rd are o porțiune lipsită de vreun adăpost ce m-ar fi ținut uscat sub picături. Azi aveam un rucsac de cărți dar am găsit rapid un acoperiș primitor: sediul poliției universitare. Tot între aste două ploi a avut loc, cred, schimbarea de anotimpuri: ploaia de ziua trecută a curs rapid, abundent, și cumva în valuri de capricii – întocmai ca un copil ce suferă de accese de furie ce-i vin inegal în ritmuri aleatorii. Azi dimpotrivă, m-a pălit fericirea să fiu răzmuiat de o ploaie tomnatic-matură ce a pisat geamul ușii poliției preț de câteva ore.