Will Wilkinson în The Week (ediția din SUA):
”It’s xenophobic and unconstitutional, but Arizona’s effort to deny citizenship to the American-born children of illegal immigrants is actually a good idea — for immigrants and natives.”
rom. Chiar dacă are un caracter xenofob și încalcă Consituția, efortul statului Arizona de a refuza cetățenia copiilor născuți pe teritoriul SUA din părinți imigranți ilegali trebuie salutat ca o idee bună, atât pentru nativi cât și pentru imigranți.
3 lucruri de zis, 2 mari și unul mic.
1 (mare). Ideea bună a domnului Willkinson ar fi doar ilegală, dacă nu s-ar prezenta simultan și ca deranjant de mioapă. Sub pretextul că țintește pedepsirea unor infractori actuali – persoanele care au intrat ilegal pe terioriul Statelor Unite ale Americii aici și acum – măsura pedepsește, discriminează și periclitează destinele unor oameni nenăscuți încă, adică viitorii copii. O perversiune a unui soi de restrospectivitate judiciară: criminalizăm viitorul (inexistent) așa încât acesta să acțiuneze retrospectiv (virtual) asupra prezentului.
Înțeleg că e un fel bun simț în America și în lumea bună (salut, Franța) să-i învinuiești pe imigranți de toate relele, dar să pedepsești și copiii pentru asta mi se pare o chestie chiar peste măsură. Prevederea ar instaura, pe de altă parte, un fel de rasism civil între două rase: cei cu pașaport și cei fără, atât primi cât și ai doilea prinși într-un joc al unei sorți inescapabile din care nu se poate ieși nicicum (părinții fără pașaport vor naște copii fără pașaport, ăștia – copii ai copiilor fără pașaport și tot așa până la sfârșitul lumii pașapoartelor). Artizanii unui asemenea tip de gândire se fac a nu observa că odată impusă, discriminarea copiilor pe bază de părinți, adică origini, va anula aproape orice efort individual de parvenire, performanță sau mobilitate socială a ilegalilor, ce vor fi discriminați și dezavantajați din start și după aia permanent. Că asta dă un șut în fund mitului American Dream e o chestie, că reinstaurează un fel de slavie, la vreo 150 de ani de la moartea lui Lincoln, e altă chestie. Nu știu care-i mai importantă.
2 (mare). Retorica anti-imigraționistă în USA, susținută mai ales din partea mass media de dreapta (Fox și prietenii) și a unor grupuri naționaliste americane, condamnă suspect de strident și neiertat de mult exclusiv imigranții, fără a pomeni meritele considerabile ale agenților economici americani, de stat și privați, la proliferarea imigrației ilegale. Ca și cum, pentru establishmentul de dreapta nu ar fi clar: de unde se iau dracul atâția imigranți? Ce fac ei aici?
Răspunsurile s-ar distribui pe un șes retoric întreg:
– profit grozav pe urma angajării ilegalilor din partea companiilor americane, de la agricultură la construcții. Muncă ieftină, plătită prost, fără garanții sociale etc.
– imigranții ilegali participă din plin la circuitul economic – cumpără alimente și produse, plătesc pentru servicii și tehnologii, cumpără sănătate – fără a beneficia de securitate socială sau alte plăți sociale.
– fac munci indezirabile sau de calificare joasă…
Într-un cuvânt, sunt necesari. Dacă nu existau, imigranții ilegali trebuiau inventați.
Hei-rupismul cu care toată lumea lovește în imigranții ilegali e truc bun pentru a uita de profiturile imense și ilegale (adică cel puțin la fel de criminale) ale celor care îi angajează pe imigranți, nu le fac contracte de muncă ori îi exploatează. Așa, toată lumea e mulțumită: afaceriștii, că încasează sumele, restul, că participă la jocul pe gratis, fără pericol, dar atât de prestigios al păzirii de țară…
3 (cel mic). O asemenea măsură ar contraveni Amendamentului al XIV-lea al Constituției care stipulează că toate persoanle născute pe teritoriul SUA devin subiecți ai cetățeniei americane. Mă rog, Amendamentul nu e vacă sfântă: poate fi re-utilat. Ca și întreaga Constituție dacă e necesar. Noutatea momentului va consta eventual în demontarea pașnică a unui joc democratic cu armele proprii, adică fără pușcă (vot, de exemplu – dacă așa vrea majoritatea cetățenilor).