intrebare provocatoare, nationala si extranationala…

O întrebare care trebuie pusă în contextul discuțiilor despre interdependențele create de globalizare: Dacă admitem că președintele Statelor Unite ale Americii este cel mai puternic om politic al globului iar de deciziile lui depinde soarta a sute de milioane de oameni, de ce aceste sute de milioane nu ar participa la alegerea președintelui american?

Mă refer atât la cei ce suferă în mod direct: irakienii, afganii, cât și la cei ce sunt influențați în mod indirect: țările unde operează companii americane protejate de stat, cât și la alții care sunt afectați prin intermediul presiunilor pe care SUA le fac asupra instituțiilor internaționale: ONU, NATO, Curtea Internațională de Justiție, Acordul de la Kyoto…

Aparent idioată, întrebarea are ceva justificări:

– filosofico-legală: de vreme ce un individ/grup de indivizi e influențat în mod direct și intenționat de o decizie, acestuia ar trebui să i se acorde dreptul și instrumentele legale pentru a exercita, la rându-i, influențe și presiuni asupra acestei decizii pentru a o negocia…

– politică: ținând cont de rolul hotărâtor al SUA în menținerea și avansarea consensului democratic mondial, de poziția de polițist al democrației (ar fi de disputat și dezbătut caracterul, valențele și cadourile ascunse ale tipului promovat de SUA, dar asta intră în miza întrebării) și de angajamentul constant și relativ coerent al statului american pentru promovarea drepturilor omului (lista oamenilor se anexează), participarea cetățenilor lumii la alegerile prezidențiale americane ar spori reprezentativitatea și diversitatea diferitelor poziții politice, economice și ideologice la Washington, și feedbackul de după implementarea acestora.

– ideologică: dacă, cum zice stânga, suntem cu toții, într-un fel prizonieri ai Imperiului Americani, sau, cum zice dreapta, ne aflăm în situația post-istorie, când nu există decât o alegere: piața și raționalitatea pieței, al căror avocat principal este … tot SUA, de ce nu am avea și niscaiva pârghii prin care am putea exercita atribuțiile și drepturile cetățenești în acest Imperiu?

În plus, o asemenea practică nu mai e nouă, mai ales în SUA: Antonio Villaraigosa, primarul Los Angeles a mers să facă agitație electorală în El Salvador, țara de origine a unei părți considerabile a populației orașului, iar Rudolph Giuliani, fost primar al New York a făcut același lucru în Puerto Rico…

Fără îndoială, multe noțiuni și principii ale dreptului internațional și național sunt puse în discuție: suveranitatea națională, opinia publică mondială, regimul drepturilor omului și cetățeanului, drepturile civile – inevitabil, o parte din ele trebuie redefinite, dar nu este oare ăsta discursul promotorilor globalizării doar că întors pe dos? Ori prelungit dincolo de limitele tactice…