58 thoughts on “discutie despre monumente, politici ale memoriei, demnitate, iertare etc”

  1. eu am mai adaugat o replica:

    Virgil, pedeapsa cu moartea a fost abolita deja…pentru omucidere se face puscarie, nu se taie criminalul in bucati…sigur ca pozitia iertarii pare slaba din perspectiva luptatorului, dar pacea, fara compromis, este imposibila…cedeaza nu neaparat cel mai slab, ci cel mai intelept…personal nu cred ca Holocaustul monumentelor sovietice va rezolva neaparat trauma “sovietica”…iar erijarea unor baricade “corecte” in locul unora “incorecte” nu ar crea mai multa intelegere in societatea moldava…exemplul israelian sta marturie…

    Reply
  2. Nu pricep deloc vehemența lui Virgil! Și nu înțeleg cum un istoric confundă așa voios planurile/problematicile/timpii…și ca să fim ceva mai exacți, dacă Virgil se referă la distrugerea Soborului Vechi, apoi acesta se afla taman pe locul actualului și fostului cinematograf ”Moscova”! Îi propun să consulte cartea lui Lică Sainciuc, Colina Antenelor de Bruiaj(editura Museum, Chișinău, 2000) și poate să mai vorbească nițel cu autorul însuși…
    În ceea ce privește acest monument propun următoarea variantă.

    1. Trebuie păstrat intact (deși ar trebui nițel resturat!),

    2. Lîngă el se va pune o plăcuță cu un texte detaliat, în română și engleză, despre semnificația monumentului, și rațiunea pentru care a fost păstrat;

    3. tipărirea de către Primărie a unui pliant și distribuirea acestuia în hoteluri și agenții turistice, pentru a arăta tuturor turiștilor care, ipotetic, vor vizita capitala, felul în acre gîndește această națiune, care se dorește europeană și atentă la nuanțe; ca să nu pun la socoteală că multă lume din străinătate va merge la acest monument, pentru a se fotografia acolo (puțin probabil ca cineva să fie tenta să facă poze la monumentul-caricatură a lui Eminescu din fața fostului hotel Moldova!);

    4. Să nu uităm că monumentul acesta a devenit un reper al orașului, tocmai prin poziționarea lui în axul Bd.-lui Renașterii; or, prin repetata rebotezare a acestei artere, monumentul rămîne singura ”bornă” fermă.
    .-= Vladimir B.´s last blog ..Ce stim si ce uitam =-.

    Reply
  3. Și ar mai fi de spus următoarele:

    exemplul urgurilor nu este relevant pentru noi! Moldovenii au fost provincie, nu colonie sovietică, cum a fost Ungaria. Prin urmare, ce amintește direct de liderii totalitarismului, pentru noi nu este un fetiș, ci chiar esența Răului…În acest caz concret vorbim de tinerii comuniști, care au intrat în această organizație în mod diferențiat: unii din convingere, alții au profitat de oportunitățile care se deschideau în fața lor, dacă deveneau membri ai comsomolului. Alții, au fost pur și simplu forțați să devină! Dislocarea acestui monument ar însemna că nu punem preț pe nimic din ce a fost și cine au fost tinerii acestui plai. Nu-mi place să melajez totul și toate, și să accept orbește că totul în era dintre 1940-1991 a fost Rău, și trebuie condamnat, distrus, aneantizat, proscris și blasfemiat. Refuz această obtuzitate, o îndepărtez cu obstinație…

    Mutarea aceastui monument ar însemna, practic, distrugerea lui, căci demontarea lui nu va presupune (știind ”infinita delicatețe a moldovenilor”!) refacerea lui întocmai! Nu avem nici bugete, nici imaginație, nici dorința de a o face, așa cum a fost de iznoavă. Putem pretinde că forța noastră financiară de azi e comparabilă cu cea a regimului comunist în materie de edificare de monumente??? Bravii noștri detractori să intre la arhive, și să vadă cam ce cheltuieli presupunea ridicarea unui astfel de monument…eu știu cu cît remunera statul o pictură sau o sculptură de dimensiuni camerale, darămite, astfel de proiecte! Să stăm potoliți, și să dăm frîu liber bunei-chibzuințe, moderației, profesionalismului…

    Excesiva pasiune sucombă repede și puturos în păcat și violență!
    .-= Vladimir B.´s last blog ..Ce stim si ce uitam =-.

    Reply
  4. Deacord cu Vladimir si nu intleg deloc pozitia lui Virgil.
    poate ar trebui sa facem o discute/dezbarete mai ampla. sa le cerem opinia si altora care se ocupa de acest domeni…
    Vladimire tot ziceam sa facem citeva interviuri cu oameni priceputi… poate ar merita…
    v.

    Reply
  5. Vladimir, merci pentru sugestii bibliografice şi pentru grija pe care o porţi operei lui Dubinovshi, bucurându-mă că primeşti plăcere de la ele. Mai rar asemenea afecţiuni în ziua de azi. Cât despre mine, am copilărit în acel cartier şi în plan afectiv sunt legat poate mai mult de acest monument, decât mulţi dintre proaspeţii fani a “elanului” comsomolist. De aceea, crede-mă că ştiu că în locul cinematografului era Bisrica Arh. Mihail (Soborul Vechi) şi vechea arhivă a RSSM. M-am referit mai mult la Biserica Sf. Ilie, care era un pic mai sus şi care a fost demolată de un alt autor al monumentului, arhitectul Naumov, care era şi un factor de decizie în arhitectura Chişinăului. Când s-a făcut “Centralnyi Luc'” nu exista necesitate de demolare şi chiar se propuneau de la Patriarhie alternative pentru prelungirea străzii Gogol, în aşa fel ca să nu fie stricată biserica. Documentele sunt cunoscute. Nu cred că puteţi nega existenţa unei legături directe între demolărea bisericii Sf. Ilie şi cea a ridicării “reprezentativului” monument există. Despre asta nu suflaţi nici un cuvânt. Probabil din neştire , fiindcă în arhive poţi găsi şi alte lucruri, decât aflarea costului unui monument, bine, dacă pentru asta este nevoie să mergi încolo! Sper să scriţi şi despre aceasta pe plăcuţa pe care o preconizaţi.
    Am mai spus, dacă vă place monumentul sau dacă sunteţi ataşat unui anumit set de valori găsiţ, totuşi, alte argumente decât siropoasele “odă energiei tinerilor”, fiindcă regimul opresiv a fost implantat aici nu de Lenin şi Stalin, ci inclusiv şi de “eroii comsomolului leninist”. Chiar dacă un istoric de artă îşi poate permite luxul să confundă în materie de istorie planurile/problematicile/timpii, confuzia nu trebuie să meargă până la afirmaţia că acest monument a fost dedicat tinerilor “acestui plai”. Vă rog să nu fim patetici!
    Oricum, subscriu ideii lui Vasile Ernu că este nevoie de o discuţie mai amplă asupra problemei, fiindcă implică rediscutarea şi redimensionarea trecutului. În fond, discutăm aici ceva mai mult decât despre soarta unui monument sovietic. Rog doar să se păstreze un minimum de decenţă şi vehemenţa argumentării să nu se deplaseze peste persoana oponentului.

    Reply
  6. Virgil,

    sunt sigur că suntem pe aceeași parte a baricadei! și nu e vorba de plăceri sau hedonisme aici, ci despre un principiu, hai săi spunem, de esență creștină: dacă cineva ți-a făcut rău, de ce să continui această tensiune, pînă la infinit? Dacă Naumov a fost în ticălos, iar Dubinovschi — un impostor, noi trebuie să le fim aidoma? Ideea mea cu păstrarea monumentului este una spre neuitare. De ce să vedem paiul din ochiul altuia, și chiar să nu observăm deloc bîrna din perechea noastră de ochi? de acord că arhivele abundă de date, de mărturii, de documente…depinde cum le interpretezi, în slujba cui te pui cu ele. Eu cred că dacă noi doi am fi trăit în anii50, și am fi văzut cum și în ce fel ajunseseră locașele noastre de cult, ne-am fi dorit ca ele să dispară…ca să nu le prelungim agonia. Ai văzut filmul ”Drevo jelania”, a lui Abuladze? Începe exact cu asta: linșarea calului care trăgea să moară…Ce vreau eu să spun e faptul că dacă nu era acest monument de ridicat, tot nu supraviețuiau acele biserici de care ai adus vorba. Iar tema discuției noastre, oricum, nu e asta. Implicarea bisericii (ca instituție)în demolarea bisericilor (ca locașe) nu e pentru nimeni o enigma, bibliografia abundă, iar cele două volume recent apărute, din ciclul Православие в Молдавии: власть, церковь, верующие. 1940-1991 гг., sper să ne lămurească pe larg asupra chestiunii. Iar dacă tu susții că Patriarhia rusă s-a opus acelor demolări, iarăși aș fi curios să văd dovada! Poate mă ajuți să procur această informație?
    Revenind a nos moutons, doresc să adaog că nu vreau să ne dăm frîu emoțiilor, și să considerăm, poate mă repet, că un monument ne va face mai mult rău decît incapacitatea noastră de pune ceva în loc…Pot și paria, că în viitorii ani, nu vom avea în spațiu public decît ”caricaturi de for public”, și îmi cîntăresc bine cuvintele. În altă ordine de idei, nu înșeleg de ce nu mi se îngăduie, în calitatea mea de expert în probleme de patrimoniu cultural, și de istoric de artă, să am această opinie, că monumentul lui Dubinovschi trebuie păstrat așa cum este și unde este? De ce trebuie ghidîndu-ne de elanul unei condamnări quasi-totale a comunismului, să nivelăm și să spulberăm totul în cale, care are tangență cu acea epocă? Oare chiar nu mai avem deloc cumpătare, și precum bine spui, decența de a recunoaște că și în noi e acea epocă?
    .-= Vladimir B.´s last blog ..Ce stim si ce uitam =-.

    Reply
  7. daca se ajunge la o condamnare a comunismului in Rep. Moldova(regim criminal, antiuman… = fascism, asa cum s-a mai intamplat in unele tari – si suntem pe acest trend, pe care eu il sprijin…), nu vad de ce am inconjura cu smerenie crestineasca aceste mostre de arta ce au ilustrat o ideologie antiumana, plasate in centrul orasului.
    sustin ideea lui Virgil: trebuie mutate cu grija intr-un muzeu in aer liber, care sa fie vizitat de curiosi si de nostalgici (inca destui), dar si de elevi la un curs relaxat despre servilismul artistilor (unii talentati) in regimuri totalitare.
    chiar in asta seara am mers pe bulevardul … Grigore Vieru, insotindu-l pe un scriitor irlandez, curios sa afle, sa stie. nu i-a placut opera lui Dubinovschi.
    .-= vasgar´s last blog ..Semn de carte – episodul madeleinei =-.

    Reply
  8. Oricum, treaba asta cu “muzeul în aer liber” îmi sună a rezervaţie americană pentru oamenii de culoare! Fireşte, modelul a fost mult aclamat, chiar luat ca exemplu…vine şi rîndul nostru. Şi chiar dacă e aşa, eu personal voi refuza această înregimentare, şi întregire a rîndurilor “corporatiştilor”, euro-atlanticilor cu orice preţ. Oricînd prefer “Shadow of the Silk Road”…
    .-= Vladimir B.´s last blog ..Ce stim si ce uitam =-.

    Reply
  9. Vladimir,
    ştii foarte bine că bisericile, cu excepţia celor “ajutate”, au supravieţuit puterii sovietice. În anii 50 starea lor nu era mai rea decât cea de azi, fiindcă la noi “eroii”, cât de tare nu s-au străduit, au venit nu în 1917, dar ceva mai târziu. De altfel, martorii îşi amintesc cât s-au chinuit “sovietele” să dărâme zidul Soborului Vechi şi o parte din vestigii chiar s-au păstrat în spate la “Moscova-Ionescu” (un pic sună a Moskva-Petuşki). Dar trebuie să-ţi dau dreptate, dacă rămâneam comsomolişti mai mult, dărâmam “na hren s pliaja” şi restul bisericilor. Teama ta că mutarea monumentului Eroilor Comsomolului Leninist (nu vreau să folosesc eufemisme la adresa lui. E suficient cum se numeşte) va duce spre uitare ridică unele întrebări. Ce fa vi uitat?. Opera lui Dubinovschi? De ce crezi că la Moldexpo va avea probleme mai mari, decât în preajma unei magistrale poluate? Sau, te temi că va uita lumea de ceea ce reprezintă, adică comsomolul? Ai fost ca şi mine comsomolist. Face parte din istoria noastră personală. Îţi trebuie poze cu monumentul ECL sau să mergi acolo ca să-ţi amintieşti cum învăţai statutul VLKSM-ului sau cum dormeai la şedinţele sale? În cazul dat, nu este vorba de un atentat la trecutul sovietic, pe care îl purtăm în noi, şi care trecut este ubicuu în urbea noastră. Stăm în case sovietice, mergem în transport încă sovietic, privim emisiuni sovietice, suntem îmbrăcaţi ca nişte sovietici (în străinătate, un basa, nu trebuie să deschidă gura ca să fie identificat corect. Trebuie să vezi CUM este îmbrăcat, chiar dacă are pe el Hugo Boss sau alte “pribambasuri”) şi aşa la nesfârşit… Nu cred că ştii, fiindcă eşti departe, dar ultimii opt ani am simţit pe pielea noastră revenirea la practicile sovietice, la rânjetul partidului în mănuşi roşii, la miniciunile propagate în mass-media, ne loveam zi de zi de “restauratio imperio” în cele mai hidoase formeetc. Ne sufocam… Ar fi mult de scris şi aş bloca blogul amabilei noastre gazde cu texte. Revenim la vaca noastră sacră. Acest regim are câteva blazoane care sunt fluturate în faţa noastră – monumentul ECL, instaurării puterii sovietice (o altă temă de discuţie)… De ce trebuie să le suport? Da,este punctul meu de vedere, care poate fi ignorat de majoritate, dar m-aş mulţumi să ştiu că ţii cont TU de el…
    În fine. Documentele privind demolarea Sf. Ilie au fost studiate de pr. dr. Macxim Melinte. A publicat ceva şi pe net. http://documentar-ortodox.blogspot.com/2008/12/istoria-bisericii-sfntul-ilie-din.html
    Sper să fie edificator pentru tine şi chiar dacă nu-ţi va schimba părerea, cu siguranţă vei avea o privire mai amplă despre lucruri…

    Reply
  10. Virgil,
    mulţumesc pentru referinţe şi sfaturi. Fireşte că punctul tău de vedere este preţios pentru mine, ca şi al altora, care se implică la modul serios, asumat, într’o discuţie aşa principială şi serioasă!
    Probabil că nu vom putea epuiza aici şi acum întregul set de implicaţii şi subtilităţi legate de impactul pe care îl are şi l-ar mai putea avea în viitor asupra noastră, şi asupra posterităţii — monumentele şi simbolistica trecutului. Vorbeam despre ceva principial, despre un caz anume, un monument pe care propun să-l lăsăm tocmai ca un contra-exemplu la tot ce facem astăzi: decomunizare vijelioasă şi mult-trîmbiţată.

    Problema pe care o văd eu aici este următoare: au trecut totuşi 20 de ani de la Căderea Zidului, cel puţin material şi social am depăşit miasmele şi angoasele trecutului. S-a ridicat sub ochii noştri o generaţie foarte dinamică, globalizată, internautică, dezinhibată, călătoare, folosind pe larg referinţe din domenii fără graniţe etc. Comunismul e pentru ei este o problemă neasumată, e alteritatea. Este a noastră, prin urmare, şi deci, demolările pe care le vom opera se vor petrece sub ochii lor, relativismul (sau dimpotrivă, intransigenţa) unor astfel de gesturi nu va fi pentru ei decît un alt spectacol, cu nimic mai prejos decît o festivitate în Piaţa Marii Adunări Naţionale…
    Prin urmare, şi în consecinţă, ce obţinem pînă la coadă? Nu e decît o vendetă şi o barbarie întîrziată…

    Desigur, că toate vor fi demolate, şi vor cădea, dar fi-vom mai fericiţi şi mai răzbnunaţi după acetele astea? Asta mă macină şi mă nelinişteşte. Chiar mi-aş dori să dorm împăcat ştiind că urgia comunistă a murit după îngroparea tuturor idolilor acelei epoci. Dar aşa va fi? E omeneşte să greşesc…
    .-= Vladimir B.´s last blog ..veşnicia e cît firul ierbii =-.

    Reply
  11. Citeva precizari..

    1. darimarea bisericilor si dustrugerea satelor (de care se pling acum toti anticomunistii deserviciu) nu este un “specific comunist” ci trebuie analizat intr/un contet mai larg. De exemplu in Paris in perioada de “rescriere” a orasului au fost rase mai multe bisercici decit in toata Romania in perioada comunista. Si acolo nu au facut/o cumunistii.
    In perioada de industrializare accelerata in tarile occidentale au fost rase sate cum nu a vista nici Stalin si Ceausescu impreuna. Sint zone in care au fost rase nu specii de bizoni, ci popoare intregi.
    Ceea ce vrau sa spun nu e ca tovarasii comunisti au fost piinea lui dumnezeu. ba din contra, cred ca au creat una din cele mai puternice masini de produs suferinta fiindca se bazeaza pe intrepretarea fara limite. oricine poate deveni dusman inr/o clipita.
    Eu cred ca acest proces de distrugere a unei “lumi vechi” (specifica si spatiului cominist si celui capitalist) vine din insasi natura proiectului de modernizare. Asta s-a intimplat nu numai in politica si economie ci si in arta. Intre avangarda, revolutii si industrializare accelerata exista o legatura directa.
    De aceea trebuie privit cu mai multa grija si nuantat cu atentie.Cine ne legitimeaza noua dreptul de a darima, rescrie etc? de ce sa nu radem si literatura si arta avangardista care este mult mai radicala decit chiar primii comunisti? Ma intreb si eu….

    2. Noi si monumentele. A apela azi la acelesi gesturi barbare mi se pare ca repetam acelas mecanism: ne rafuim cu trecutul fara a incerca sa-l pricepem si perzint actualitatea/prezentul. “Ei” raii ne-au facut sa suferim pe noi “bunii”. Cine sint “ei” si cine sintem “noi”? Scandalul care deruleaza zilele astea in Romania (bataia indtre 2 grupari anticomuniste, Marisu Oprea versus Vladimir Tismaneanu)ne arata perfect refacerea aceluias mecanism: am venit la putere, monopolizam sursele de putere si bani, schimbam toti oamenii vechi cu oamenii nostri, darimam si rescriem tot. Nimeni nu vrea sa cerceteze, sa explice. Toti vor sa darime si sa condamne. Nimeni nu vrea sa priceapa si sa resemnifice. Trecutul devine tot mai nesigur, mai ales ca grila actuala a ideologiei dominante nu este deloc nevinovata. Stim bine ca nu Adevarul face istroria ci Putera. Istoricii ar trebui sa se fie ceva mai retinuti si sa sufle si in iaurt caci in sec XX istoria a fost un soi de departament de propaganda atit la Kremlin cit si la Casa alba.
    Eu nu sint sigur daca acest monument trebuie sau nu mutat (darimat). Mai degraba asi sustine sa fie lasat daca inteleg bine rostul monumentelor. (Aici ma simt apropiat de pozitia lui Vladimir.) e ingrijorator insa usurinta cu care dispar monumentele si mai ales ignoranta care vine din zona intelectuala. Ar trebui sa ne mai oprim din aplaudat si sa punem intrebari. Asta e treaba noastra. cei de la Putere nu au fost si nu vor fi nicoadata “ai nosrti”.

    Reply
  12. Sustin ideea lasatului balta a monumentului. Nu e de vina monumentul ca la Chisinau s-a schimbat Puterea, si atentie: una interimar-parazitara, care vrea sa modifice tot, incepind de la limba, modalitate de vot, Constitutie etc.

    Fractiunile liberal-democrate din CMC stiau bine ca o sa se confrunte cu populatia nostalgica, atunci cind au votat acea decizie. Putine strazi/bulevarde avem in Chisinau? Imi vine cap Viaductul, bd. Moscova, Alecu Russo, altele care puteau fi redenumite fara nici o problema. Chiar argumentul ca Grigore Vieru a trait pe timpuri intr-o casa din bd. Renasterii nu este reprezentativ, deoarece Vieru a mai locuit si in alte case din alte strazi.

    Nici propunerea de a construi anumite zone, cum ar fi Park Sovietcovo Soiuza nu e chiar buna, pt ca in asa caz ar trebui stramutate mai multe nu numai ECL, monumentul din fata ASM, Cinci Pusti si mormintele de alaturi etc. Si nu e chiar omeneste pt ca si in preajma Moldexpo locuiesc oameni care s-ar putea sa nu prea sufere monumentele comuniste. Plus ca la Valea Morilor, nu chiar departe de Moldexpo au fost gasite fosile de mamut, care au locuit si ei pe paminturile noastre. Cum ramine cu paleontologia???

    O propunere pe cit de ridicola, pe atit de adevarata si cu cheltuieli minime ar fi de a “transforma” infatisarea eroilor comunisti in Grigore Vieru. Va dati seama 5 (sau 6, nu mai tin minte) eroi si toti cu faces-ul lui Grigore Vieru??? (Putine monumente ale eroilor necunoscuti aveau infatisarea lui Lenin, Stalin etc.???)

    In rest sustin dezbaterile de pe facebook, bloguri, chaturi – ele sint mult mai corecte si productive decit cele ale istoricilor, scriitorilor, politicienilor, care “studiaza” regimul totalitar-comunist.

    PS. nu demult in Ucraina l-au judecat pe Stalin pt golodomor. A reinviat cineva, sau i-a stat cuiva mai usor ca bunel-su, bunic-sa, ma-sa sau tat-su a fost indreptatit??? Nu. Sint actiuni impotente, care nu schimba nimic.
    .-= pulbermax´s last blog ..Lenta lui Filat, cîinii “turbaţi” şi coloşii presei =-.

    Reply
  13. 1. Vladimir B. ma intreaba mai sus:

    “dar opera lui Vieru i-a sunat bine la urechi?”

    nu i-am recitat scriitorului irlandez versuri de Vieru 🙂
    daca s-ar fi ajuns la recital de poezie, apelam la alti poeti…
    irlandezul s-a mirat ca doar la un an de la moarte poetului numele acestuia e invesnicit. la ei o asemnea procedura dureaza mai mult si, in orice caz, nu se fac aproape deloc rebotezari ale strazilor centrale…

    2. @ V. ernu
    cred ca iar exagerezi, Vasile.
    scrii: “Nimeni nu vrea sa cerceteze, sa explice. Toti vor sa darime si sa condamne. Nimeni nu vrea sa priceapa si sa resemnifice…”
    cunosc multi oameni care cerceteaza si explica excelent (atent, cu respect pentru profesie si pentru memoria trecuta, imediata…) lucruri legate de comunism, de societatea sovietica… poate ca nu le observi tu? nu esti cumva jertfa unei selectii subiective, partizane?
    toti suntem panditi de un asemenea pericol.
    .-= vasgar´s last blog ..Semn de carte – episodul madeleinei =-.

    Reply
  14. E și în firea lucrurilor ca străzile și bulevardele centrale să nu se reboteze așa simplu, expeditiv, conjunctural. Cel puțin în marile orașe, iar Chișinăul e unul dintre acestea. Numai că cei care ajung la putere și în C(onsiliul)L(ocal) au socotelile lor, mai presus de binele urbanității! Va ajunge vreunul, cîndva, să citească opintelile noastre de aici?

    Uite, eu aș dori străduțe și fundături măcar cu numele unor Magda Isanos, Leonard Tuchilatu, Pavel Boțu, Nicolae Costenco — dacă tot vrem ”reparații morale”…or, poeții ăștia de ce să nu aibă cinstea acordată cu atîta fast lui Grigore Vieru? Iarăși, unii au doar pîine, iar alții doar cuțitul.
    .-= Vladimir B.´s last blog ..veşnicia e cît firul ierbii =-.

    Reply
  15. Vladimir,
    am mai discutat: cea mai mare nenorocire a acestui pamant este incultura. amatorismul-voios, omniprezent… si graba (o graba nesimtita, evident) cu care sunt numite/catalogate anumite lucruri. si o subiectivitate cabrat-veninoasa printre intelectualii mai instruiti. se pare ca nimeni nu admite dubitativul “cred”, nu-l asculta pe celalat si nu-si inchipuie ca si celalat are dreptate… si, nu in ultimul rand, dorinta de a ironiza, de a demonstra ca ai o intelegere superioara a lucrurilor. si mai exista o anume impostura care incearca sa se camufleze, uneori reusind chiar sa ofere adevarate spectacole. e mare gradina….
    despre numele pe care le-ai vrea conferite unor stradute. din punctul meu de vedere, cred ca Isanos si Tuchilatu se potrivesc. (mai ales s-ar potrivi un premiu sau o bursa de creatie cu numele lui Leonard, oferita tinerilor). ceilalti 2 – nu. ma tem ca nu se va gandi cineva vreodata la numele pe care le invoci. e prea mare concurenta printre clasicii (“martirii”) in viata de la Chisinau (majoritatea creatori mediocri – nu prind topul nici in primii 500 de scriitori romani, iar caracterul – zero.)
    sa vezi ce vor face in cativa ani din Aleea Clasicilor. se sparie gandul. sper sa gresesc.
    .-= vasgar´s last blog ..Semn de carte – episodul madeleinei =-.

    Reply
  16. Vasgar,

    să ştii că şi eu m’am gîndit uneori la Aleea Clasicilor! M’am gândit la cum a fost ea proiectată şi dezvoltată, şi cum a ajuns să se “ramifice”, cum “hidra” busturilor monumentale au pus stăpîne pe grădina publică din buricul capitalei… Nu e un fenomen de neglijat! Ci de analizat şi deja putem lansa o temă de dialog, căci proliferarea “Aleilor” poate pune foarte serios în pericol chiar statutul acelui parc. Nu Aleea va fi în parc, ci parcul tinde să devină decorul acelor busturi, în marea lor majoritatea sub-mediocre…Nu trebuie să fii expert, ca să-ţi dai seama de diferenţa structurală majoră dintre busturile primei perioade, cele de la începuturi, şi ce a urmat în era “renaşterii naţionale” (ghilimelele au apărut şi în urma abrogării Bdl. cu acelaşi nume…el s-a mutat mai lîngă circ!). Ce ne mai aşteaptă — Dumnezeu cu mila! Prefer să nu mă mai gîndesc la asta…nu încă.
    .-= Vladimir B.´s last blog ..veşnicia e cît firul ierbii =-.

    Reply
  17. Subscriu ideii lui Virgil ca discutam mai mult decat despre soarta unui monument sovietic. Indraznesc sa conceptualizez acel « ceva mai mult » ca Politici ale Memoriei Colective. Includ aici atat decizii cu caracter pur politic (cum e cea a Consiliului Municipal, sau cum erau deciziile de instroducere a istoriei integrate) dar si paradigme stiintifice care legitimeaza aceste decizii (fie ca e vorba de scoala zisa « moldovenista/statalista », fie ca avem in vedere scoala « romanista » – aceste scoli nu sunt neaparat omogene si nu neaparat, si aceasta clasificare este justificata, cred, din punctul de vedere al economiei argumentului)…
    Politicile astea ale Memoriei Colective sunt, si aici cred ca toata lumea e de acord, proiecte politice si pedagogice, iar latura stiintifica e cumva secudnara – ea furnizeaza date si fapte « reale » dar o face selectiv, nu pentru ca nu ar fi obiectiva ci pentru ca obiectivul moral si pedagogic o cere…
    Primul lucru care mi se pare relevant cu privire la acest proiect al unei memorii colective a poporului/natiunii moldav(e)in ceea ce priveste epoca sovietica este ca ea nu exista intr-un format unic si omogen, altfel spus nu exista o memorie colectiva comuna a epocii sovietice, ci mai multe memorii separate : pe criteriu etnic (rusii din Moldova au un tip de memorie, unii moldoveni – alt tip), social (intelectualii isi amintesc despre regim intr-un fel, taranii si muncitorii in alt fel, activistii si birocratii – au cu totul alte amintiri). Asta se refera atat la comsomol, cat si la Stalin…
    E buna aceasta fragmentare a memoriei colective ? nu ma pot pronunta, dar refuz cu vehementa si verdictul « medicalizant » al lui Igor Casu care propune un fel de « lecuire si vindecare » a celor care mai au nostalgii dupa Stalin…misiunea intelectualului ar fi sa cerceteze de ce se intampla asta, mai degraba decat sa condamne…cred ca regimul stalinist a fost o patologie, dar faptul ca X are nostalgii ma face nu sa-l condamn, ci sa caut de ce…un raspuns ar fi propaganda sovietica, dar asta ar insemna un truc retoric indoielnic – sa aruncam responsabilitatea asupra mortului stiind ca nu putem verifica…alt raspuns ar fi un anume tip de climat social dezvoltat dupa prabusirea URSS (din nou, si pentru prezentul « democratic » avem definitii diferite, ceea ce e cumva firesc), adica incertitudinea tranzitiei, cea care ii face pe oameni sa caute refugii sigure, cand era « ordine »…mai e si o a treia explicatie (nu fac o lista exhaustiva, doar le insir asa cum imi vin in minte) – diversitatea destinelor, etniilor si transformarilor sociale in aceasta regiune – migratiile (atat interne, sat oras,cat si externe, intre republicile unionale).
    Diferitele traiectorii individuale (a existat o mobilitate sociala reala, drept dovada sta faptul, printre altele, ca majoritatea elitei noastre politice si intelectuale vine din mediul rural) si colective (comunitatea rusofona a fost, in general, avantajata de regim) face cumva imposibila, pentru moment generalizarea unei « povestiri » particulare la rang de Memorie Colectiva unica… de asta au esuat comunistii cu proiectul lor de banalizare a raului stalinist si, simutlan, prleuarea retoricii triumfaliste cu privire la epoca sovietica, cred ca din acelasi motiv vor esua si proiectele de ispiratie « pro-romaneasca » – ele pur si simplu nu tin cont de diversitatea trecuturilor individuale si colective ale « poporului moldav »…suntem diferiti, si cam asta e… nu pot sa oblig pe rusi sa traiasca venirea armatei rosii in Moldova la fel ca si pe moldovean…nici pe sateanul azi aflat la oras, si caruia regimul sovietic i-a dat o posibilitate sa faca studii, sa-si aminteasca la fel epoca interbelica si cea sovietica…e si un esec al cercetatorilor aici de a integra, in proiecte ample : istoria sociala a regimului sovietic, mobilitatile sociale, istoria migratiilor, relatiilor dintre etnii…
    Sigur, monumentele joaca un rol important in infrastructura memoriei colective…. Monumentul Eroilor Comsomolului Leninist e, insa, contradictoriu pentru ca sunt contradictorii si istoriile comsomolului – pentru unii el a fost o plictiseala (cei care au apucat comsomolul anilor 80), pentru altii a fost un mod de organizare a tinerilor care au participat la reconstructia Chisinaului dupa razboi… mi se pare insa riscanta generalizarea atitudinilor particulare (daca eu am gasit comsomolul plictisitor, atunci acesta a fost plcitisitor par excellence)… si aici as vrea sa adaug ca misiunea unui istoric/intelectual/sociolog/antropolog de buna credinta este studierea detaliata si nuantarea « generalizarilor », altfel, nu vad diferenta intre politician si istoric… ar fi multe de spus despre acest monument, despre comsomol, despre rolul acestei organziatii in arhitectura politica sovietica si in politicile memoriei colective sovietice…dar asta ar insemna si ca obiectul nostru de studiu sa coexiste, pentru a avea ce studia…ar isneamna si sa ne asumam trecutul, nu in sensul justificarii, ci in sensul existentei sale (s-a intamplat asta, recunoastem, si hai sa vedem ce facem cu trecutul nostru sovietic)…
    Mai degraba decat distrugerea monumentelor, deschiderea arhivelor ne-ar ajuta sa cunoastem realitatea sovietica, iar buna intentie si onestitatea intelectuala ar favoriza aprecierea faptelor si consecintelor acestui regim…

    Reply
  18. Mi se pare clara pozitia lui Virgil. Nu prea inteleg de ce le place unora sa despice firul in patru, atunci cand nu este cazul. In calitate de simplu cetatean al urbei vreau o schimbare a peisajului real socialist din Chisinau. Am trecut de sute de ori pe langa acest monument si nu m-a pus pe ganduri, nu m-a sensibilizat. In schimb minusculul monument in amintirea victimelor Holocaustului aflat la cativa metri mai incolo ascuns printre arbusti m-a pus pe ganduri.

    Poate ca pentru comsomolisti inseamna ceva bucata aia de granit, pentru mine reprezinta o VIOLARE a SPATIULUI PUBLIC, VIOLARE a MEMORIEI COLECTIVE = Violenta Simbolica, pentru ca reflecta anumite relatii de putere din acea societate. “Arta” respectiva justifica legitimitatea regimului sovietic. Monumentul reprezinta arta oficiala aprobata de regim. (Poate ca revenim si la grafia chirilica?)

    Chiar si cei din Uzbekistan muta monumentele. La fel si cei din Estonia. Nu, s-au gasit moldovenii mai nostalgici si mai pretuitori ai artei socialiste si le pastreaza. Sunt la Tiraspol suficiente monumente, cine are nevoie de memorie colectiva poate merge acolo sa se inspire, sa-si aduca aminte, sa filozofeze. Sunt nu doar monumente, dar si specimene umane sovietice. Un muzeu mai bun ca acela nu putem face.
    Putem aborda chestiunea si din pdv al spatiului public. Acesta este limitat si daca tot spatiul public este ocupat de monumente sovietice, riscam ca peste 200-300 de ani sa ramanem tot un oras sovietic ca multe alte sute astfel de orase din fostul spatiu sovietic. Personal as vrea un Chisinau mai original.

    Apropo, amatorii de comsomol pot semna petitia pornita pe site-ul Comunistului: http://www.comunist.md/index.php?idPaper=136&class=News&action=ShowNews&id=1110 :)))))
    .-= IM´s last blog ..Moldova sub scut =-.

    Reply
  19. Ion, nu te grabi sa tragi toata lumea in tabara comsomolistilor…e cumva un drept democratic exercitiul exprimarii, iar cand vine vorba de un spatiu public, atunci acest drept e unul important, caci orasul e cumva al tuturor cetatenilor, nefiind proprietatea cuiva anume…e facil sa generalizam atitudini individuale – nu ma sensibilizeaza – dar unei asemenea decizii i se poate opune alta – ma sensibilizeaza, imi place, etc…iar asta inseamna sa contrapunem subiectivitati si senzatii individuale…nu cred ca am reusi mai mult decat un conflict al “sensibilitatilor”…eu am propus un cadru ceva mai larg (de fapt eu il cred mult mai larg) – cel al memoriei colective…in care, zic eu, ar incape si monumentul asta si multe altele, cum a incaput Arcul de Triumf (monument inaltat in cinstea vitoriei Imperiului Rus in razboaiele ruso-turce, una din consecintele cele mai nefaste ale carora a fost anexiunea unei bucati din Principatul Moldovei, cea dintre Prut si Nistru, deci monumentul legitima actul), Aleea Clasicilor (construita de regimul sovietic pentru glorificarea prieteniei ruso-moldave)… nu cred ca, pentru a lichida orice violenta asupra spatiului simbolic vei vrea sa distrugi toate aceste monumente…pe de alta parte ma gandesc ca daca noi, oamenii, putem trai impreuna in pofida diferitelor orientari ideologice si politice, de ce nu am extinde asta si la nivelul monumentelor…

    Reply
  20. Ce este un monument, de fapt? O ficţiune. O iluzie tot asa de efemeră ca si toate celelate, numai ca este adusă pe un suport material. Ce “rezolvă” existenţa unui monument? Sprijină un anumit metabolism al iluziilor (ideologic). Cui ii seveste!? Intrebarea o las retorică. Ce se intîmplă dacă un munument este distrus sau înlocuit cu altul? Nimic. Circuitul “iluziilor în natură” continue.

    De ce ne îngrijim noi? Ne temem că vom fi altfel, nu aşa “cum trebuie”, aşa cum ne vrem, dacă vom face ceea ce considerăm că fac numai cei de nu sunt aşa de “adevăraţi” ca noi. Iarăşi o ficţiune.

    Acest “monument” este deşert, nu mai sprijină nimic, nici măcar nostalgia pentru timpurile cînd viaţa era sigura în invariabilitatea sa. Mi se pare o discuţie lipsită atît de valoare practică cît şi de adîncime teoretică – un artefact care va pleca in neant cum pleacă toate celelalte depăşite. Finalmente, nu are importanţă va fi sau nu distrus acest monument, oricum este deja mort, contează altceva, în ce măsură noi suntem capabili să vedem mai departe decît această ecuaţie primitivă.

    Reply
  21. @Dao, ce spui tu este curat “daoism”! Adica: profund, abisal, inebranlabil, ineficient, şi absolut fără nicio finalitate…
    Sper să nu concepi pe aceleaşi principii şi “grinzi” viitorul societăţii moldoveneşti?
    .-= Vladimir B.´s last blog ..Care stradă? =-.

    Reply
  22. Lucru curios, dar care ar putea fi discutat, pentru păstrarea monumentului se pronunţă mai mult cei care nu stau în Chişinău, din anumite motive. Mult mai “radicali” sunt cei care trec pe lângă el(e) zi de zi. Oare de ce?

    Reply
  23. Da, Virgil, asta am observat şi eu…

    Probabil, distanţa, detaşarea şi plasarea problematicii într-un context mai larg, îţi dă putinţa, îngăduinţa poate, de a nu fi nici radical, nici prea abrupt în exprimări şi decizii. Poate greşesc. Totuşi, nu îmi permit să relativizez.
    .-= Vladimir B.´s last blog ..Care stradă? =-.

    Reply
  24. Mă întrebam dacă şi eu aflându-mă departe de oraşul meu de suflet aş fi dorit mutarea unui monument sovietic. Probabil că nu. Mai degrabă nu, fiindcă mi-ar fi plăcut ca oraşul să rămână tot aşa cum îl păstrez în memorie. Am avut experienţa armatei, când îi visam străzile şi-i duceam dorul. Acum nu ştiu ce să spun. Nu vreau să fac o scuză din realităţile de aci, pe ultimii ani care te-au făcut mai dur şi mai insensibil cu “oponenţii” şi pe “ceilalţi” în general. Am trăit într-un regim de luptă, pe care ştim cine l-a început, dar am ridicat mănuşa şi am intrat în joc,chiar dacă pare a fi unul fără reguli şi acum, uite, că este atât de greu să te opreşti şi să te întorci la “normalitate”. Simt că din afară vin semnale insistente că trebuie să ne oprim, să se termine o dată acest cripto-război civil (slavă domnului, mai mult în plan simbolic), dar nu ştiu dacă suntem pregătiţi. La noi lumea vrea să îngroape securea războiului numai dacă aceasta este înfiptă în ţeasta inamicului…Dar poate nici nu e timpul?

    Reply
  25. hm, o perspectiva interesanta…plecarea mea din Chisinau are o varsta frageda, cam 6 luni…si e de perspectiva…incerc sa cred ca nu nostalgiile motiveaza alegerea mea de a ma pronunta pentru acest monument (nu am fost membru al comsomolului, nu m-am nascut la Chisinau si am locuit, in capitala, doar vreo 5 ani). cred ca e un fel de “lupta pentru pace/normalitate”…probabil, vazuta din exterior, realitatea din Patrie capata o trasatura accesibila cu greu celor care se afla “printre lucruri”: totalitatea… distantele spalacesc fragmentarile interioare (nu neaparat rele), raman contururile, liniile cele mai groase.

    Reply
  26. Statistic vorbind, fără să dau cifre, dar nume se pot da (Bustul lui Pușkin și Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, adică cu excepți acestora) — monumentele orașului meu natal au fost ridicate în era sovietică, adică între 1944-1991. După război Chișinăul era o ruină, și cu greu se putea discerne cartierele, clădirile înalte, darămite statuile…Cele cîteva ”verticale”, printre care și Monumentul Eroilor Comsomolului au marcat niște ”axe” ale orașului, deveneau noduri ale unor piețe, pauze în țesutul urban; evident că aceste pauze trebuiau să aibă niște ”tîlcuri”, intenționalități…Firește, acum aceste monumente s-au golit de semnificații! S-au deșertat de sens, dar forma lor urbană rămîne. Cum ne raportăm la aceasta? Despre acest ”rest” încerc să fac vorbire, să nu-l risipim, căci astfel orașul nostru va rămîne mereu recent, fără urmele memoriei colective…”Contururile și liniile groase”, pe care le intuiește ține de esența tare a orașului, iar monumentele fac parte și ele din configurația lor. Imaginați-vă că într-o zi cineva va dispune demontarea fîntînii arteziene din inima Grădinii Publice din Chișinău! Nu îi vom resimți lipsa??? Poate că globaliștilor de mîine li se va părea că este o irosire necugetată, sterilă și neeficientă a apei…Sau că pe balustrada lui nu va fi loc pentru publicitate!
    .-= Vladimir B.´s last blog ..Care stradă? =-.

    Reply
  27. @ Vitalie cred ca ai perceput gresit ce ziceam. NU am tras pe nimeni in nicio tabara, doar am aratat cine isi mai asuma rolul nobil de pastrator al memoriei colective. NU ar trebui sa va feriti sa recunoasteti ca in privinta monumentului, optiunea voastra coincide cu cea a comunistilor, chiar daca justificarile lor sunt de alta natura. Mi s-a parut normal ca daca aveti aceeasi optiune in privinta monumentului poate ca ati dori sa sustineti si petitia respectiva. De cand semnarea unei petitii inseamna inscrierea intrun partid?

    In plus am inșirat cinci argumente impotriva pastrarii respectivului monument, ramase fara vreun contra-argument.

    Am pomenit de sensibilizare, pentru ca asta cred eu ca este misiunea unei opere de arta si deci, as prefera in spatiul urban arta si nu propaganda sculptata in piatra. In definitiv care este misiunea unui monument? Sunt curios cui ii place acest monument hidos? Pun pariu ca nu se uita nimeni la el. 🙂

    1) As vrea sa intrebi oamenii de arta, mai ales sculptorii ce cred despre monument. Reprezinta acesta arta?

    2) As vrea sa intrebi si victimele regimului sovietic daca pentru ele are sens acesta. Unele dintre rudele mele (si sunt sigur ca si ai multor aparatori ai acestui monument) au murit in Siberia sau au fost impuscate; strabunicilor deportati le-a fost confiscata averea de catre regimul sovietic etc. etc. In consecinta, in memoria mea regimul sovietic ramane unul criminal si consider ca, criminalii nu merita monumente. Probabil multa lume nu face legatura intre monument si grozaveniile foametei si alte atrocitati sovietice.

    3) Ce treaba au Arcul de Triumf si Aleea Clasicilor cu discutia noastra? Ne referim numai la acest monument. In plus, cred ca acestea sunt tipuri diferite de monumente.

    4) Ma mira faptul ca nimeni nu pomeneste de costurile mutarii/demontarii. Acesta mi s-ar fi parut un argument mult mai greu, decat vagile griji in privinta “fragmentarii memoriei colective”.

    In final ar trebui adaugat ca prin mutarea acestui monument de fapt se REPARA MEMORIA COLECTIVA. Ceea ce avem acum este un SUROGAT, nu memorie colectiva. Cum ramane cu demolarea miturilor? Propaganda nu ar trebui sa fie la loc de cinste. Asa cum nemtii au sters ce au putut din monumentele naziste asa ar trebui sa se procedeze si cu cele sovietice/comuniste. Dupa cum ziceam m-am saturat de monumentele sovietice din orasul MEU, cine vrea nu are decat sa si le ia acasa sau in casa. 🙂
    .-= IM´s last blog ..Numai pentru femei (1969) =-.

    Reply
  28. Inteleg ca multa lume este ambivalenta, doar pentru a nu parea radicala. Mie imi pare rau daca expunand clar argumentele mele jignesc pe cineva sau par radical. Personal cred ca ar fi bine sa fie mai multe monumente in cinstea victimelor regimului sovietic si nu asa-zisilor “eroi”. Imi pare rau ca au trecut douazeci de ani si Chisinaul ramane un oras sovietic. Este pur si simplu dezolant.
    .-= IM´s last blog ..Numai pentru femei (1969) =-.

    Reply
  29. Draga Ion Marandici,

    că tot mă număr printre apărătorii memoriei lui Lazăr Dubinovschi, implicit a acestui monument, am să-mi asum eu răspunsurile la întrebările pe care le formulezi.
    O iau aleatoriu:

    În privinţa costurilor am vorbit în comentariu meu din Feb 17, 2010 – 11:02:55, dar probabil fie că nu ai cetit acest mesaj, fie ţi-a scăpat miza lui;

    Ca specialist în istoria artei, o spun cu toată răspunderea: DA, acest monument este unul de artă! Şi dacă e nevoie de confirmarea şi a altcuiva, nu ai decît să faci anchete sociologice.

    Legătura Arcului de Triumf, a Aleeii Clasicilor şi cu acest monument este următoarea: toate operează cu simboluri şi semnificaţii, proiectate în “gramatica oraşului”, în ţesutul acesta urban se “ţes” interdependenţe, intersecţii de verticale şi orizontale, goluri şi plinuri, semnificaţii şi hiatusuri etc. Poate vei fi suprins, dar înaintaţii noştri, chiar şi cei comunişti-stalinişti-pur-şi-simplu socialişti gândeau aceste lucruri în astfel de raporturi, binoame…dar ele au funcţionat cândva, acum nu. Oricît ai vrea să mă convingi să semnez petiţii/depeşe/jalbe alături cu comuniştii, NU o voi face, căci pledoaria mea este una strict individuală, şi îmi repugnă ideea de a mă convinge cineva să mă înregimentez. Iar oraşul tău este şi al meu, deopotrivă, în timp ce discuţia noastră tocmai asta ţinteşte, să ajungem la un numitor comun, inclusiv în privinţa monumentelor ridicate în era sovietică(crede-mă că ştiu destule despre propagandă şi mituri comuniste, nu uita că încă în 2000 publicam, la Cartier, cartea “Artă şi ideologie” şi cunosc, deci, foarte bine resorturile şi semnificaţiile unor astfel de monumente!).
    Personal nu aş face nimic radical, abuziv, care să lezeze sensibilitatea cuiva, a altcuiva, mai ales cînd e vorba de memoria colectivă…Dacă nu am dat jos aceste relicve în perioada 1990-1996, în era cripro-comunisto-agrariană, de ce am face-o acum, care mai e sensul unor astfel de părelnice “reparaţii”? Suntem noi mai catolici decât Papa Romei???
    Şi da, de acord cu tine, Chişinăul arată DEZOLANT, dar nu pentru că e încă în picioare ACEST monument, ci pentru că urbanitatea acestui oraş încă nu a depăşit gradul de mahala, periferie, responsabilitatea civică a fiecarui concitadin! Îi lipseşte adevărata FAŢĂ, personalitatea nu în ultimă înstanţă. Propun şi lectura în acest context a unui articol apărut ieri în CAPITALA:
    http://www.capitala.md/index.php?option=com_content&view=article&id=1521%3Aindrtul-unei-fabule-intotdeauna-st-adevrul&catid=2%3Asocial&Itemid=4&lang=ro
    .-= Vladimir B.´s last blog ..a fi între vremuri… =-.

    Reply
  30. @ Vladimir B.
    Multam pentru lamuriri. Totusi spui asa:
    “Personal nu aş face nimic radical, abuziv, care să lezeze sensibilitatea cuiva, a altcuiva, mai ales cînd e vorba de memoria colectivă…”
    Pai pastrarea si apararea acestui monument si a altor asemenea, in opinia mea, lezeaza sensibilitatea VICTIMELOR regimului sovietic.
    .-= IM´s last blog ..Numai pentru femei (1969) =-.

    Reply
  31. Cred că pînă să ajungem să umblăm la chestiuni de nuanţă şi morală, avem tendinţa statului care-şi face din actul distrugerii (sau cel puţin ca emiţător de intenţii!)un confort al aşezării în Adevărul absolut!

    Stalinismul, precedat de leninism a spulberat şi tocat burghezia ţaristă, sovieticii au pus preţ pe egalitarism şi minciună…noi pe ce punem preţ? Noi, globaliştii? Posmoderniştii? Post-sovieticii? Post…post…moraliştii?

    Reply
  32. interesant ca in intreaga discutie (mea culpa, inclusiv) nu s-a prea gasit loc pentru o solutie evidenta intr-un context presupus democratic: votul orasenilor insisi, dezbaterile publice cu participarea cetatenilor urbei… s-ar putea sa sune prea tare: referendum pentru un monument (la urma urmei, ditamai Constitutia din 1994 nu a fost supusa votului popular, ci “daruita poporului”), dar, inserarea acestei dezbateri in una ceva mai larga: soarta monumentelor sovietice in Chisinau si referendizarea ei ar fi fara indoiala un pas mare inainte…s-ar putea ca opinia orasenilor sa fie alta decat cea a adunaturii de consilieri municipali care au decis intr-o jumatate de ora soarta unui bun public…e cumva si dreptul cetatenilor de a se pronunta in privinta spatiului public…

    Reply
  33. Ideea lui Vitalie cu referendumul este una judiciosă, dar o democraţie autentică se bazează înainte de toate pe dezbateri publice şi cântărire atentă înainte de luare a deciziei. Din păcate la noi s-a inoculat ideea că democraţia înseamnă doar votul majorităţii. Ştim bine că populaţia poate fi lesne manipulată, mai ales că asemenea tehnici sunt în permanenţă evoluare. De aceea, cred că votul “mecanic”,adică fără o dezbatere largă, ar fi dăunător acestei democraţii (chiar dacă, spre exemplu, ar susţine punctul meu de vedere). Sper, că această discuţie să fie un început bun…

    Reply
  34. Mulţumesc Virgil, pentru această trimitere!

    Chestia cu plăcuţa lămuritoare, din textul Nataliei Morari, o sugeram încă din 17 februarie, cam pe la începutul dezbaterii noastre care, iată, a devenit chiar pasionantă, şi ţine capul de afiş, cum se spune, dacă durează de atîta timp. Puţine teme mai trezesc azi discuţii, iar dacă tema translării / strămutării unui monument sovietic a devenit aşa arzătoare, s-au adunat suficiente dovezi pentru ca acesta să nu mai fie mişcat din loc…Personal, nu doresc să se creeze un precedent, şi este minunat că deja s-a creat un pol puternic, format din oameni din diferite generaţii, care au păreri mai moderate decît cele care sucombă, jalnic, în “tabula rasa”! Poate că, treptat, cum bine a sugerat şi Morari, vom învăţa din greşelile altora…Sau nu? Acum se vor vedea maturitatea, discernămîntul şi cumpatarea — pe care le pretindem altora…
    .-= Vladimir B.´s last blog ..Littell vs.Cecenia =-.

    Reply
  35. Pe cine aş vrea cu adevărat “strămutaţi din loc” (не столь отдалённые) asta pe responsabilii pentru demolarea Casei Theodosiu…

    Reply
  36. În ceea ce priveşte cadrul legal al demolării monumentelor. În Decizia cu pricina a Consiliului Municipal (v. link-ul mai jos) s-a invocat o decizie a Parlamentului, nr. 688 din 25.08.1991 (imediat după puciul de la Moscova, dar înaintea Declarării Independenţei!) “Cu privire la lichidarea monumentelor şi altor atributici ale ideologiei comuniste”. Cred că tot atunci s-a interzis şi activitatea PCM-ului. Interesant, a fost abrogată această lege sau nu?
    http://www.facebook.com/profile.php?id=1792956099&src=fftb#!/photo.php?pid=676422&op=1&o=global&view=global&subj=304687673466&id=1655482594&fbid=1279434080033

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.