sursa imagine
Majoritatea discuțiilor petrecute la întâlnirile diasporei moldovenești în Washington DC se petrec cu ”Moldova în minte” și leninistul ”Ce-i de făcut?” pe limbă… Convorbirile alunecă, cumva firesc, spre acest bloc psihologic, fie că au, ca start, Premiul Nobel pentru Pace al lui Obama, Canon vs Nikon, fast-food vs mâncarea acasă, ori dezbaterile privind reforma sistemului american de sănătate anunțată de (iar) Obama și sunt independente față de contextul în care se desfășoară: restaurant, apartament sau parc…
Povara asta a grijii pentru țară atârnă plăcut pe umerii firavi, dar ambițioși, ai emigranților moldoveni bucuroși că ”au ce duce”… Multă pasiune, mult elan, dorință sinceră, ochi scânteietori, pumni strânși sub masă sau trântiți deasupra ei, declarații patetice, interes arzător – toate acestea înecate în rotocoale de țigară/trabuc sau halbe de bere și vin, presărate uneori cu cântece naționale (”naționalul” e de obicei foarte generos ca întindere, pentru că cuprinde atât cântece rusești, cât și românești sau moldovenești). E un tablou frumos…viu…și aproximativ repetabil și replicabil ori de câte ori diaspora își dă întâlnire…
Repetabilitatea gravitează de obicei în jurul a două răspunsuri pentru ”Ce-i de făcut?”-ul (Moldova din minte nici nu se pune la îndoială), ambele plămădite din aluatul nostalgiilor dezrădăcinaților, speranțele lor de succes și ceva ambiție personală.
Primul răspuns, e cel al salvatorului extern, prezentată în 2 variante, soft și hard.
Soft e varianta Harvard (poate fi Princeton, Standford, Oxford, Warwick, Duke, Toulouse, Cluj ori Iași, sau orice altă instituție din afară). Salvatorul e legitimat prin posesiunea unei knowledge (cunoaștere), acumulată într-un loc a cărui prestigiu și calitate sunt în afara oricărui dubiu (aceeași suspiciune a moldovenilor care îi motivează să aducă experți din afară să le măsoare crimele, economiști de aiurea să le zică că sunt săraci, arbitri internaționali ca să le fluiere meciurile de fotbal). Certificatele de credibilitate dobândite astfel înzestrează automat, posesorul lor, cu un soi de imagine de salvator, atoateștiutor și atotputernic…Salvatorul poate fi individual (un individ pregătit la o universitate de top, gata să revină la Chișinău pentru a ”face ordine”) sau colectiv (un desant de gulere albe, o eventuală forță de șoc care ar aduna într-un punct cunoașterea, puterea și perseverența)… În imaginarul colectiv al emigranților moldoveni, totul e cu putință acestor tineri cu studii în Occident.
Hard e varianta Fondului Monetar Internațional, Banca Mondială, Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii sau alte grupări, instituții și persoane care dispun de Bani. Munții de bancnote care ar ploua, eventual și evident, peste Moldova apar ca o soluție bună pentru un salt socio-economic simțitor al Moldovei… Cine, când, cum și mai ales, de ce, ar fi gata să arunce o căruță de bani în Moldova, așa că ar avea chef să ne vadă buni și frumușei – sunt întrebări care nu interesează pe nimeni, în totiul discuției participanții se prind că numără banii și-i repartizează de parcă i-ar avea aievea… Trebuie că există cineva pe lumea asta căruia i s-ar face jele de noi și ne-ar scoate din glod…
Al doilea răspuns, inspirat dintr-o veche retorică Rousseau-istă blamează politicienii pentru starea proastă a lucrurilor păstrând prezumția de nevinovăție pentru oamenii, țărani și muncitori. Locul bunului sălbatic, oprimat de civilizație, e luat de săteanul înșelat de politicieni fără scrupule… ”Iubesc Patria, dar urăsc statul!”, ”Oamenii sunt buni, dar conducerea e proastă!” – sunt avatarurile cele mai răspândite ale acestui fel de a privi Moldova dinafară. Apostolii acestui tip de soluție sunt, de obicei, purtătorii unor portrete lirice, pe alocuri idilice chiar, a societății moldovenești, mai ales în varianta ei rurală, satul fiind privit fie prin lentilele mioritismului (acolo sunt tradițiile, acolo sunt oamenii neprihăniți), fie prin cele ale pop-ecologismului (acolo aerul e curat și hrana ecologică, e liniște și tihnă), fie prin cele ale naționalismului de consum (vin, ospitalitate și restul). Emigranții moldoveni, ca dubli dezmoșteniți (odată ca țărani rupți din comunitatea patriarhală și aduși la oraș – majoritatea suntem fie de la țară, fie descendenți de primă generație a unor țărani; încă o dată, dezmoșteniți prin faptul că, din varii motive, diferite, dar cumva asemănătoare – numitorul comun fiind FUGA- au fost nevoiți să abandoneze țara) practică un soi de privire selectivă. Că, de fapt satele moldovenești se cam luptă cu foamea, că oamenii ”originari” apar din când în când la știri, la rubrica crime (tăiat cu toporul, vândul copilul cu 30 lei, traficat nevasta și fiica), că, în fapt, comunitatea rurală moldovenească e un cimitir viu în care locuitorii își așteaptă cumva, resemnați, și îmbătrâniți prematur, moartea – sunt lucruri care nu se văd de lângă Memorialul FDR sau Clădirea Congresului nici din geamurile întunecate ale reprezentanțelor Fundațiilor și organizațiilor mondiale la Chișinpu, pe unde majoritatea venitorilor la Washongton, în treacăt sau mai pe lung timp, activează…
Ambele răspunsuri la ”Ce-i de făcut?” păcătuiesc printr-un soi de miopie inconștientă: oare nu se înghesuie prin eșaloanele politicii și societății moldovenești suficienți oameni cu studii în Occident (așa-zisa generație Pro: unul din ei e primar la Chișinău, altul vrea să fie președinte, prim-ministrul e și el școlit peste graniță) și de fiecare dată ne trezim că oaia e de fapt un lup cu mască? Oare nu au tot venit bani pe durata acestor 20 de ani de independență și au dispărut de parcă i-ar fi înghițit pământul?
Apoi, e suspect voluntarismul aproape autoritar al ambelor soluții, care neglijează complet procesele sociale și vitezele lor, chiar societatea moldovenească reală, cu frustrările și neîmplinirile ei – un fel de comsomolism postmodern plin de emoție și entuziasm pentru schimbare, gata să răstoarne lumea în trei zile, și s-o repună la loc în alte trei, ca și cum, peste noapte moldovenii ar putea fi renăscuți și reprogramați după un soft performant. Că mentalitățile au nevoie de un timp anume pentru a se modifica, că majoritatea problemelor stau de fapt în țesuturile sociale amorfe și pasive, în masa inertă de indivizi care preferă să se descurce decât să respecte legea sunt lucruri neștiute…
În fapt, un vechi viciu al naturii umane: cel de a pricepe transformarea lumii ca fiind un proces ce poate fi dirijat din fotoliu…iar problemele sociale ca linii pe hârtie.
Cineva însă (de regulă un Altcineva, nu eu, subsemnatul) va trebui să frământe glod în țara Moldovei.
…Altfel, diaspora moldovenească din Washington e prinsă între un ”Vreau!” patetic și ”Nu pot!” trivial, pentru că e:
– mult prea fluidă: emigranții vin și pleacă, unii cu burse, alții cu stagieri, unii în vizită, apoi se mută dintr-un oraș în altul, astfel că nucleul dur al celor care rămân pe loc constant este cumva subțire…
– eterogenă și divizată, în clase sociale și de statut, între care comunicarea e sporadică sau absentă – traiectoriile de socializare, comunicare și entertainment ale lucratorilor cu guler alb de la Fondul Monetar International, Banca Mondială, diversele think-tank-uri și fundații sau ale fericitilor posesori de burse de studii/stagiere (cu durata diferită) nu se intersectează aproape nicăieri cu cele ale proletarilor care stau ilegal prin suburbiile capitalei americane, veniti (și rămași) cu Work and Travel sau în turism fortat…în fapt, există diaspore, nu diasporă. Cea la care mă refer eu e varianta Lights, crema, elita.
– tânără… Sunt foarte puțini tineri născuți în SUA (de fapt nu cunosc nici unul) din părinți moldoveni, care ar fi atins vârsta majoratului și ar fi crescut într-o cultură complet americanizată. În cea mai mare parte emigranții sunt educați și socializați parțial în sistemul moldovenesc iar lipsa unor tradiții e un dezavantaj pentru stabilirea unor coerențe de atitudini și valori…
– omogenă după venituri și statut. Printre oamenii care vin în SUA majoritatea vin fără bani de acasă, de fapt ei ajung în SUA să-i câștige, asta se referă atât la funcționarii diverselor organizații internaționale sau ale reprezentanțelor Moldovei în SUA, cât și la studenții poposiți pe burse…Lipsește un upper-class moldovenesc în America, cu bani, resurse și acces, care ar coagula emigranții moldoveni risipiți pe aiurea într-un pol concret și le-ar imprima un vector de acțiune…
Vitalie, inca un articol minunat!
Vad ca avem multe de discutat la niste halbe de bere (taman cum zici in articol)
citeva ginduri de-a mele despre ceea ce-ai scris:
* ai avut norocul sau nenorocul sa nimeresti printre moldoveni care se gindesc mult la moldova, sunt tineri si au energia si entuziazmu pentru a incerca sa faca ceva pentru MD (naivi, energetici – descriptia ta a fost perfecta). Dar, in SUA sunt si mai multi moldoveni care isi amintesc mai putin de prima patrie si sunt fericiti cu viata, bucuriile si nevoile din a doua patrie.
* vorbesti despre un vector de actiune pentru diaspora moldoveneasca. Ce fel de actiune? A fost actiune la 5 aprilie si mai ales la 29 iulie, cind au votat de vreo 2.5 ori mai multi oameni decit in aprilie. Apoi, au fost actiuni de protest pe 6-12 aprilie in diferite orase din SUA: Boston, NY, DC. Deci, as spune ca actiuni sunt, dar poate vector/directie nu prea este. Ce fel de directii pot fi?
– referitor la asta, sa-ti mai spun un caz care m-a impresionat mult. Cu citiva ani in urma am tradus pentru un grup de moldoveni in statul Vermont (recomand sa-l vizitezi, e minunat). Organizatia gazda ne-a spus ca este un grup de Moldoveni in Burlington care vrea sa-i cunoasca pe membrii delegatiei; s-au oferit sa-i ajute cu ce pot, sa-i plimbe prin Burlington in timpul liber, etc etc. Asta in sine poate nu-i straniu, dar mi-a placut ce-a spus doamna de la organizatia gazda (“project harmony” http://www.ph-int.org/); desi ei de 20 de ani lucreaza cu diferite grupuri din fosta uniune, din Moldova era prima grupa – niciodata in acesti 20 de ani nu s-a intimplat ca o diaspora locala sa-i contacteze si sa se intereseze atit de activ de conationalii lor. Doamna si-a creat imediat impresie buna de Moldova.
* referitor la procese sociale si vitezele lor. Pe de o parte sunt de acord cu tine – aceste procese exista si au viteza lor. Pe de alta parte, asta poate fi folosit ca o scuza pentru inactivitate, pentru pasivitate – un fel de “determenism a evolutiei sociale” (la noi e rau pentru ca inca nu ne-am copt). Si aici intervine posibila importanta a moldovenilor scoliti peste hotare. Mult mai important decit “knowledge”-u pe care il aduc ei (cum spui tu) este perspectiva pe care au capatat-o(iaca in SUA se procedeaza asa, dar de ce nu si in Moldova). Deja tinerii in Moldova sunt foarte diferiti decit acum 10 ani, pentru ca au calatorit, multi au si studiat peste hotare. Si acest proces, de cosmopolitizare a moldovei, va accelera in viitor.
asta-i opinia super-subiectiva a mea 🙂
– Noroc
Foarte interesant și bine ochit. Dar… oarecum neterminat…
„Frământ glod în țara Moldovei” de o bucată de vreme. Experiență frustrantă, căci în ciuda eforturilor aplicate consecvent pe parcursul ultimilor 5 ani (după MBA) sezația frecventă este că „voz i nîne tam”.
De ce nu are loc convergența? (varianta economistă a eternului „ce-i de făcut?”) Am încercat să răspund la această întrebare prin noțiunea de clopot de sticlă (bell jar). Rudă cu ea este și conceptul de de-monopolizare impregnat în politica noii guvernări. Mai fac o tentativă. Poate iese ceva bun? 😉
.-= Zenu´s last blog ..Religia şi ateii =-.
M-a cutremurat acest articol, fiind ca sunt la hotar intre SUA si Moldova. Iar familia mea e in Moldova.
Stranie atitudine….
Diferenta dintre moldoveni si americani este in atitudine. Sa zicem, ii spui unui american ca vreai sa mergi in India pentru o saptamina si el raspunde : « vai, ce super idee ! tre sa fie foarte interesant ! iti doresc o calatorie placuta ! cind te intorci sa imi povestesti cum ti-a placut ! bravo ca te duci si vezi alte lucruri noi, totusi asta nu-i usor… »
Ii comunici unui moldovan ca vreai sa calatoresti in India si raspunsul variaza de la « Da shi ai pierdut acolo ? » si « Te dushi cu biznesu , vrun proiect sheva? », dar acestea nu se rezuma doar la atat, ele sunt neaparat urmate de o lista de argumente plauzibile de ce una sau alta e imposibil sau nu este de dorit de realizat si de ce tu esti prost. Fiecare vrea sa ii lamureasca altuia cit de prost el este, de parca asta este un adevar dumnezeiesc…
Moldovanul, ma includ si pe mine in rindul acestora, e deprins sa critice si sa nu incurajeze o incercare de a face ceva, da fie patetica, lipsita de baza, dar totusi…o incercare la urma urmei. Forma cea mai generoasa de incurajare auzita de mine nenumarate ori era « fa daca n-ai shi fashi ! si dupa om vede » De ce moldoavnul nu bate cu pumnul in masa si zice « asta nu va merge, dar iata ceea ce voi propune eu are mari sanse : de ce ? argument#1, argument#2, argument#3 ». Sunt sigura ca multe din aceste discutii vor muri acolo, la masa, innecate in bere sau vin sau orice alt lubricant al discutiei, asta e si normal ! Dar cineva va merge inflacarat acasa si va zice, « da ! trebuie neaparat de facut ceva ! ideea lui Vitalie era foarte interesanta ia sa vedem poate e posibil de implimentat» Eu si nu noi, ai mentionat corect, exista o amesticatura de ambitie personala.
Tu esti in favoarea timpului, da eu is in favoarea ambitiilor personale! Vorba ceea “Спаси себя сам, и вокруг тебя спасутся многиe”.Au trecut acum 20 de ani de cind tot ne transformam, hai deam cit se poate ? Perioada de tranzitie este o scuze pentru greselile intentionate si neintentionate, e o forma de a evita raspunderea pentru cele facute si nefacute. Cei care erau impotriva shokului au creat conditii pentru un shok permanent. Care schimbari de mentalitate mai asteptam, atunci cind 30% din populatie activa e plecata din tara ? Cind fiecare al 3 (nu sunt sigura de statistica)detine un pasaport ai tarii vecine, da primii doi viseaza la posedarea unuia cit mai curind. Care schimbare de mentalitate tre sa fie ? Cineva care a pierdut totul peste noapte si a fost capabil sa gaseasca solutii pentru a intretine familia si a continua viata fara asi iesi din minti oare nu a trecut déjà printr-o schimbare de mentalitate ? Cit mai flexibila tre sa fie mentalitatea moldovanului decit atit ?
Eu cred in forta cunostintelor, ideelor, conceptelor. O viziune noua a fost la temelia oricaror schimbari in societate. “Мы наш мы новый мир построим”, e doar un exemplu. Sigur tu poti fi ca Eminescu filosof si “sa ramii la toate rece”, dar sunt altii (nu neaparat eu) care is pura actiune si atunci sa fie sanatosi ! voi contribui si eu cu ce pot, de la mine mai putin de la Dumnezeu mai mult.
Criflame, nu am zis ca prefer inactiunea actiunii…sugerez doar ca nu orice forma de actiune e buna sau eficienta…
dualismul pe care-l construiesc nu este intre “a face” si “a nu face”, ci intre “a face lucrurile bine” si “a le face prost”…
scopul postului meu nu era de a genera un fel de paseism si pasivism general, ci de a identifica niste blocaje psihologice, probleme structurale de gandire si conceptie care fac ca, de cele mai multe ori, rezultatul actiunilor diasporei sau a cetatenilor de rand din Moldova, care impartasesc aceleasi iluzii, sa fie insignifiant sau chiar nul…
deci, nu era vorba de a spune celorlalti, cat de prosti sunteti voi, ci de a le arata unde si cum gresesc, incurca, si de aici, cum am putea anihila aceste probleme pe fir…in fine, nu joc rolul “realistului” sau inteleptului rece, doar am iesit putin din rand sa vad ce si cum si de ce nu merge…
nu pot spune ca sunt mare suporter al timpului, dar, din pacate, la fel ca si procesele naturale, cele sociale se petrec si ele in timp (un timp diferit decat cel desenat pe hartiile de proiect) si la fel cum, anumite limite determina imposibilitatea pentru ca un corp sa atinga o viteza mai mare decat cea a luminii, anumite structuri sociale fac imposibil ca niste procese (modernizare si restul) sa se desfasoare mai rapid…sigur, schimbarea sociala poate fi accelerata, dar nu peste noapte si nu din birou (cele doua reprosuri ale mele)..cred in visatori, cred in romantici si nebuni…dar nu cred in forta lor de a schimba toata lumea dintr-odata, peste noapte…
Interesant este articolul (ca si celelalte), dar mult teren de reflecţie oferă şi comentariile. Ele relevă o fenomen interesant, sa-l numim: îi trebuie, oare, omului să cunoască!?
Şi ce se observă dacă răsfoieşti mai multe? Chiar şi cea mai “aerodinamică” incercare de a propune o analiză distanţată de la lozinci şi precepte este privită ca o luare de poziţie înt-o lupta oarecare, luptă ce o duce cel de comentează, în cadrul unui torent mai general sau puţin aparte. Ce sunt multe comentarii (pe lingă expresia unei laturi a personalităţii)? Un manifest, o declaraţie, o revoltă sacra care ţintueşte renegaţii şi mitocanii.
Justificarea care ai propus-o mai sus este pentru ca sa nu fii privit într-o anumită calitate sau pentru ca îţi pare că oamenii nu prea înţeleg lucrurile?! Întrebarea este retorică…
“Lipsește un upper-class moldovenesc în America, cu bani, resurse și acces, care ar coagula emigranții moldoveni risipiți pe aiurea într-un pol concret și le-ar imprima un vector de acțiune…”
Am creat LaBordei.com pentru a ajuta compatriotii, pentru a coagula o comunitate, pentru a ne tine mai impreuna. Insa, in 10 ani, am ajuns la concluzia ca celor ce nu vor sa fie ajutati – nu le poti ajuta. Ce vrea moldovanul nou-venit in America e sa faca bani repede si usor, sa-si cumpere de tot felul de bunuri si apoi sa se laude la toti cum a reusit sa-i fraiereasca pe americanii ceea prosti.
Din alta parte – (nu ca as pretinde sa fiu un lider cu stea in frunte, insa sa aduc discutia mai la concret de la abstract) la ce mi-ar trebui mie sa “coagulez imigrantii risispiti intr-un vector concret”? As putea fi considerat in categoria descrisa de tine “upper class” – cu resurse, access, etc.. Care ar fi motivatia mea s-o fac?
Poate vre-o datorie cuiva? Daca parintilor – am grija de dansii. Daca copiilor mei – am grija de dansii. Daca “patriei” – atunci care-i din ele? URSS-ului poate? Romaniei? Moldovenilor? Eu personal nu cred ca am vre-o datorie cuiva, morala sau financiara.
Eu ma conduc de principiul ca trebuie sa fac in viata ceea ce cred ca-i bine sa fac. In primul rand – sa am grija de familia mea si de mine personal. In rest – sa ofer ajutor celorlalti oameni, in masura care ma simt comfortabil si in masura care ei o accepta. Si timp de peste 10 ani ma tot conving ca e mult mai efectiv (mai usor si mai cu mult succes) e sa-i ajut pe cei din jurul meu, prietenii mei americani, comunitatea mea americana. Iar moldovanii (anume cu “a”) – se cred mai presus de toate, is lenosi si destul de tampiti. Desigur ca sint si exeptii de la regula, insa exceptiile estea majoritatea sint demult peste hotare.
In fine, nu cred ca-i problema in lipsa liderilor. E o turma ce nu are identitate sau valori spirituale.
.-= Anatolie Gavriliuc´s last blog ..5 SMS-URI PENTRU O MOLDOVA DEMOCRATA! =-.
Diaspora moldovenească din SUA este prea puțin numeroasă și comportamentele/atitudinile remarcate de tine sunt probabil caracteristice fiecărei diaspore din SUA. Eu cel puțin a remarcat aceleași pattern-uri și în cazul altor diaspore. Cei care au venit mai demult au creat și comunități mai unite. Personal, cred că internetul a rezolvat multe dintre problemele diasporelor, dar întotdeauna mă bucur când dau de persoane, care au fost prin Chișinău sau sunt de acolo. Dincolo de asta nu cred că poți face mai mult, pentru că timpul este cam scump.
“(așa-zisa generație Pro: unul din ei e primar la Chișinău, altul vrea să fie președinte, prim-ministrul e și el școlit peste graniță)”? Probabil te referi la studiile din România, iar în cazul lui Lupu la cele câteva cursuri de scurtă durată. Nu trebuie confundate studiile din România cu cele din Occident, la noi mulți fac greșeala respectivă.
Persoanele cu studii în Occident/mai plimbate le poți distinge de la distanță atât în Parlamentul actual cât și în peisajul moldovenesc. Există o deosebire calitativă.
.-= IM´s last blog ..Film despre STASI, Germania lui Honecker =-.
Appreciate it for posting this post. I am decidedly frustrated with struggling to investigating out pertinent and intelligent commentary on this issue. Everyone today goes to the very far extremes to either drive home their viewpoint that either: everyone else in the planet is wrong, or two that everyone but them does not really understand the situation. Many thanks for your concise, pertinent insight.