La Chișinău, de vreo 10 ani încoace s-a născut (a fost născut mai degrabă – forma reflexivă a verbului tănuiește nu doar Subiectul, ci și Arhitectul, cel (cei) care a (u) tras sforile) un nou fel de separatism (pe lângă cel teritorial, folosit de politicienii moldovenii pe post de nadă pentru gogomani, apoi cel de clasă), e vorba de separatismul generațional. Bătrâni și tineri se aștern cumva perfect pe două părți ale baricadei, ăși trag palme retorice, se înjură reciproc.
”Moșnegii” au regretat, în parte, că poliția moldovenească nu a dat mai multe coate în gură sau bastoane pe spate protestarilor din 7 aprilie, a mai fost apoi o părere de rău că oamenii (fărăde)legii nu au violat (fizic și moral) copiii ieșiți în stradă… că Puterea nu a avut curajul să termine odată cu ”bandiții” ăștia…
Tinerii au strigat și ei azi, ieri, întotdeauna, pe facebook sau aiurea, în stradă sau printre prieteni, că ”boșorogii” nu au obraz, că trebuie puși la zid, spânzurați sau deportați… Că de ce adicătelea Moartea nu-și prea face treaba: să vină să-i ia odată pe toți, că ”votează aiurea”, se ”plimbă prea mult cu troleibuzul”, că…profită de pe urma studenților…că
Junii au meetingurile lor, bătrânii pe ale lor. Tinerii nu merg la meetingurile bătrânilor. La rândul lor, bătrânii nu merg la meetingutile tinerilor..ei nu-și vorbesc…ca două vecine…
Tinerii moldoveni, cu fața spre Europa, iar în spate având background de Work and Travel sau părinți peste hotare, trăiesc sărac, primesc o educație proastă care-i condamnă la o sărăcie perpetuă…și visează la un pașaport pentru ”lumea bună”.
Seniorii trăiesc la fel de prost. În Occident, majoritatea călătorilor…sunt bătrâni care s-au retras din munca activă și călătoresc…din pensii…văd lumea, trăiesc la hotel, merg la mare, la munte, în destinații exotice (Cuba, Alaska)… La noi schimbă două-trei autobuze ca să ajungă la Piața Centrală. Unii mai dau în chirie ceva din spațiul locativ (faptul că piașa chiriilor e în afara legii generează alte noi tensiuni între tinerii, ce se consideră exploatați, și bătrânii, văzuți ca exploatatori), ca să lege tei de curmei…
Între generații s-au oploșit două întâmplări. O prezență și o absență. Absentă e generația medie, emigrată cu tot cu vise… Prezentă e tagma politicienilor care-și permit să tragă ceva puncte de rating (sau șuturi concurenților) din confruntarea ”principială” a două sărăcii…
E simplu să învrăjbești niște oameni săraci într-o țară săracă…Și mai simplu e să-i conduci…
Vitalie, instaleaza poate niste ratings la fiecare articol, eu as fi pus 5 stelute.
Eu nu as fi pus nici o stea.
a cui este opera separatismului generaţional?
Dacă e să vorbim despre comunişti, aceştia au creat generation gap prin simplul fapt că au fost aleşi ca partid majoritar în Parlament; prin aceasta au răscolit amintirile frumoase ale bunicilor despre trecutul lor în placenta sovietică, iar tinerilor le-a activizat dispreţul faţă de comunism, cultivat de taţii participanţi la Marea Adunare Naţională şi de profesorii de istorie. Aici a început limbajul politic diferenţiat pe vârste, din cauza pilonilor diferiţi pe care se sprijinea cultura politică a fiecăruia.
O absenţă – generaţia medie – e un alt factor semnificativ. Atunci când generaţia medie a plecat peste hotare, copiii au rămas lipsiţi de spiritualitate, susţinere şi înţelegere, iar bunicii s-au bucurat pe undeva că odraslele lor au ajuns departe şi… gospodari se fac! discrepanţă şi acutizare a separatismului.
Nu ştiu să zic dacă comuniştii au planificat acest clivaj (spre deosebire de fracturarea clară a societăţii în majoritari [rumînî] şi minoritari [adunaţi abuziv sub marca ruskie]); pur şi simplu nu găsesc probe în susţinerea unei asemenea afirmaţii.
Ia sa vezi ce meetinguri avem acu in capitala, sa vezi si sa nu crezi! Sa rizi pina la lacrimi sau sa plingi pina la hohote. in ce ne-am transformat ? in papusi manipulate, ce strica tot si nu au nici un idol… intra pe blogul meu si ai sa vezi…
.-= Max´s last blog ..Un nou puci pe contrasens??? =-.
Ana Maria, comunistii au fost, poate, cei care au initiat generation gap…dar a fost legitimat de intreaga clasa politica: zisa opozitie si-a asumat rapid, poate chiar prea rapid, votul si optiunile tinerilor…ceea ce comunistii au impartit (de fapt, e greu de spus ca anume ei au impartit, ca situatia din 1999-2001 era asa de proasta ca impartirea asta s-a facut cumva, firesc, apoi comunistii au venit pe voturile bugetarilor si ruralilor, nu neaparat distribuiti dupa criterul varsta), opozitia a consfintit (PPCD-ul care se reclama ca aprtid al tinerilor, retorica juna a lui Chirtoaca etc)…avem o prapastie, nu toti batranii sprijina PCRM, dar tinerii, se pare, sunt in majoritate absoluta, contra batranilor, dupa ce toata guvvernarea PCRM a fost perceputa ca una invechita, a unor batrani rasuflati (desi in AMN exista, de exemplu, indivizi si mai rasuflati, dar cliseele retorice nu prea tin cont de acoperirea faptica)…
e greu de spus cine cedeaza: primaria sau pensionarii…eu cred ca primaria…
inca un lucru la care Puterea (noua sau veche) are de gandit sunt strategiile de comunicare cu alectoratul…Voda, fie el de dreapta sau de stanga, nu ar trebui sa daruiasca legi si petitiii dupa cum ii vine, ci sa-si consulte prostimea, mai intai…s-o convinga ea sa cearca ceea ce el vrea sa-i dea..graba…bat-o vina
Figura duşmanului este un element critic al universului uman. El, duşmanul, personifică pericolul incertitudinii, îi dă contururi pe înţelesul omului şi astfel îl face contracarabil.
Că bătrînii sunt mai reluctanţi faţă de nou şi tind să prezerveze stările cunoscute este firesc, şi chiar, dacă doriţi, mai adînc din punct de vedere metafizic, or, vorba clasicului “toate-s noi şi vechi sunt toate”. Să te mulţumeşti cu mai puţin, este nu numai o renuţare la ambiţie, rezultată din imposibilitatea de a avea, dar şi o înţelegere mai adîncă a lucrurilor: “cel mai bun lucru cu noi s-a întîmplat – ne-am născut!” Altă treabă e că nu toţi bătrînii pot formula această senzaţie expres, dar poziţia lor faţă de lume, chiar şi nexplicată, este fundamentată pe preţuirea clipei. Noul, care, finalmente, nu schimbă nimic în viaţa celui care şi-a “cucerit teritoriile” este un duşman, care trebuie să se materialize cumva. Dar, acesta este un duşmani privit de pe poziţia defensivă.
Că tinerii se razvrătesc, tot este firesc, pentru că ei trebuie să-si “cucerească teritoriile” sale, care sunt populate de “duşmani”. Poziţia lor însă este ofensivă, ei încă nu au înţeles că “toate-s noi şi vechi sunt toate”.
Că cineva vede, înţelege şi face uz de această configuraţie, tot este firesc.
Întrebarea este următoarea, dupa părerea mea: situaţia cum a ajuns să fie, este o intenţie directă, indirectă, sau eventuală a celor care, exercită (sau îşi imaginează că exercită) influenţă asupra lucrurilor?
Porninid de la raţiunea că realitatea este întoteauna înaintea voinţei umane, e greu să presupunem că un geniu malefic a pus la cale o strategie de “clash of generations”. Mai degrabă ceea ce contemplăm noi este o încercare de a rezolva o ecuaţie politică, care a degenerat, adică se profită de la o conjunctură anumită. Care, de fapt, s-a dovedit destul de potrivită pentru anumită tactici. Deşi, toate se întorc cîndva în antiteza.
dao, cred si eu ca nu a fost un geniu malefic la originile clash of generations..a fost mai degraba o cristalizare ‘fireasca”, relativa si specifica contextului autohton…ruptura s-a produs intre cei care pot fugi si au si fugit (in afara), si cei care nu pot fugi si au ramas pe loc… politicienii doar au stiut sa traga sforile dibace si sa transforme disperarea in capital politic…