sursa imagine: Slon.ru
La Țhinvali, un rug mare, înălțat lângă căminul Universității de Stat a Osetiei de Sud înghite cărți incomode (știrea, în rusă, aici, aici și aici), pentru a face loc unor alte cărți, dăruite de poporul rus darnic și săritor la nevoie (adunate ca rezultat al unei campanii de solidarizare a rușilor cu frații lor din Osetia de Sud)… Oficialii universității zic că ar fi vorba de istorii ale Partidului Comunist, materiale agitaționale comuniste, altă literatură socialistă. Martorii neoficiali afirmă însă că 1/3 din cărți ar fi în limba georgiană (gruzină), semn al dorinței de rupere a oricăror legături cu Georgia a noului establishment politic osetin, ”legitimat” după războiul ruso-georgian din vară lui 2008… A mai fost zărit, printre cărțile condamnate la ardere un Goethe, ceva poeți tadjici, Istorii ale literaturii franceze…
Zicea cineva că biblioteca e un spațiu apolitic? Că ea e doar memoria culturală a națiunii?
Nu trebuie să le ardă. Mai bine le-ar face cadou copiilor de prin provincie, fie să le citească fie să aibă cu ce aprinde focul… sau las să le pună pe ebay la aucţion, pote se găseşte cineva şi le cumpără…
.-= HelveteDark´s last blog ..Spiritul intelectual, trezit în moldoveni… =-.
Imi aminteste de un film…
Cine zicea ca biblioteca e spatiu apolitic? Bibliotecile, chiar si cele care se vor independente – cum ar fi cele din State- au legatura cu politica si depind de “politici inalte”…Diferente in State e ca bibliotecarii sunt constienti de asta si inteleg ca sunt datori sa isi serveasca publicul inainte de a face frumos politic. Prin multe parti nu e insa asa…inca.
.-= Claudia S.´s last blog ..Îndemn ca de început de şcoală =-.
mr, Fahrenheit 451 e numele lui…fain film…dupa un roman omonim al lui Rad Bradbury…regizat de Francois Truffaut, il recomand tuturor…am organizat anul trecut cu studentii mei o proiectie colectiva, a placut, a suscitat intrebari si discutii…
Claudia, un exemplu recent despre bibliotecile din SUA: cauta, un prieten, nisciva carti de Eric Hobsbawm, un istoric britanic, cam marxist de felul lui, altfel nume sonor ins tudiul nationalismelor…sigur ca nu l-a gasit nici la biblioteca universitara, nici in consortium..e ceva putred la mijloc…altfel, restul cartilor se gasesc, o fi vreo urma intarziata de McCarthism?
Eu credeam ca poate ai dat de un politician care apara “libertatea de opinie”. E adevarat, Fahrenheit te face sa te gandesti la multe insa uite ca viata bate filmul si cartea. Si nu stiu de ce, cand se intampla asta, tendinta e sa nu se mai gandeasca…
Cartile lui Hobsbawm se gasesc in State vezi rezultatele cauratii in WorldCat. Ideea e ca daca nu e de gasit pe plan local sau regional se poate face imprumut intre biblioteci iar pentru cercetarea studentilor la doctorat si a profesorilor imprumuta carti si de la biblioteci din alte tari.
Spor.
.-= Claudia S.´s last blog ..Îndemn ca de început de şcoală =-.
Claudia, era vorba de setup-ul unei biblioteci universitare. George Mason, universitatea in cadrul careia sunt inrolat acum, in plina Virginie conservatoare, nu e prea deschisa la critici venite din partea democratilor..vezi si scandalul legat de refuzul universitatii de a gazdui o proiectie a unui film documentar al lui Michael Moore, in 2004 (http://www.cbsnews.com/stories/2004/10/01/entertainment/main646871.shtml )
Cel care zicea că biblioteca e un spațiu apolitic, vroia să păcălească pe altcineva, clar.
De ce-ar rata politicienii şansa de a se face iubiţi de cei care cred în cărţi? Prin bibliotecă se poate realiza deznaţionalizarea sau cultul personalităţii – veritabile forţe, nu?
Îmi amintesc un fragment din “Soldatul câinelui”, de Paul Goma, în care e descris cum se ardeau toate cărţile scrise cu grafie latină din satul Mana. Bibliotecarul dansa în jurul rugului şi cânta: “Trăiască Johann Gutenberg!” (inventatorul presei cu litere mobile). Cred că consecinţele au fost mai “grele” decât se aştepta bibliotecarul…
În altă ordine de idei, arzând cărţile georgiene, Rusia vrea să rupă legătura dintre Țhinvali şi Tbilisi? Curios – o face ca pas dintr-o strategie sau din furie că a scăpat de sub control Georgia?
si un link de la echo: http://echo.msk.ru/snd/2009-09-16-razvorot-morning-1035.mp3
cartile au fost intotdeauna periculoase; spre exemplu in gubernia Basarabia in sec. XIX cartile in grafie latina erau interzie, iar lacrimioarele lui alecsandri erau aduse prin “contrabanda”, vezi rolul lui Constantin Stere. La fel in perioada sovietica, cartile in grafie latina se puteau cumpara numai de la odesa si de la moscova.
.-= IM´s last blog ..Statistici de la sfârșitul comunismului =-.
inca un link http://echo.msk.ru/snd/2009-09-16-razvorot-morning-1035.mp3
in sec. XIX lacrimioarele lui alecsandri erau marfa de contrabanda. la inceputul perioadei sovietice au fost adunate toate bibliile, multe f. vechi si au fost arse. in Germania se ardeau cartile lui freud. in perioada sovietica taica-meu cumpara cartile cu grafie latina si autorii romani de la odesa si moscova.
.-= IM´s last blog ..Statistici de la sfârșitul comunismului =-.
Primul gînd care mi-a venit: nimic nou. De ce? Pentru că omul rămîne aşa cum este construit, iar civilizarea este o spoiala care o suflă prima boare de vînt mai puternic. Ce ne miră pe noi? Că e secolul XXI? Că ne vedem cu iluzii democratice şi cu aşteptări mesianice? Să ne aducem aminte de razboiul din Yogoslavia, ţară prosperă în inima Europei.
Dar, în ce măsură noi vedem contextul acestui eveniment???
@absolubil, biblioteca este si ea o institutie a puterii la fel cum este politia, armata si primarul de la Soldanesti, doar ca ea opereaza pe fronturi invizibile si emcanismele prin care ea isi exercita functiile sunt ceva mai adanc ascunse in substraturile corpului social si sunt vandute intr-un ambalaj mai atractiv (biblioteca functioneaza a naibii de eficient atunci cand e opusa, in mod fals politiei sau statului, pentru ca nimeni nu observa, atunci, mecanismul pervers prin care ea slujeste statul…) nu ma uimea faptul ca au loc si astazi asemenea acte de ardere ale cartilor, nici ca ar fi barbarie, ci eram frapat de faptul ca mecanismele nu s-au schimbat si au ramas aceleasi de vreo cateva sute de ani: ardere de carti, incinerarea eventuala a autorilor, apoi constructia incepe de la zero…semn ca criticile aduse puterii de gandirea secolului 20 au trecut aiurea, pe alaturi
nu ard vitalie manuscrisele, nu ard…
.-= dorel curtescu´s last blog ..Despre chintesente =-.