starea de dupa orgie

un articol apărut în Dilema Veche (Anul VI, nr.270 – 16 aprilie 2009)

Fizionomia sentimentului care stăruie acum asupra Chişinăului şi, indirect, asupra întregii ţări este una asemănătoare unei situaţii de după orgie, cînd una dintre fetele active a depus dimineaţa plîngere de viol la Poliţie, iar restul participanţilor-băieţi, luaţi prin surprindere, par deopotrivă descumpăniţi de noua calitate de „bănuit“ şi totodată derutaţi de noul cadru în care este gîndit întreg evenimentul din seara precedentă. Revizuirea reperelor, reprogramarea situaţiei şi, post-factum, a cauzelor ce au provocat-o s-au făcut din mers. Timpul ameninţa să se scurgă în defavoarea celor care îşi îngăduiau răgazul de a se sustrage, fie şi pentru o clipă, iureşului întîmplărilor, pentru a căuta sol tare sau refugii temporare.

Dinspre politicieni – manifeste, declaraţii, acuze. Dinspre cetăţeni, în mod general şi covîrşitor, teamă pentru pierderea unei securităţi personale ameninţate de represaliile – reale sau închipuite – ale forţelor de ordine, dar şi scîrbă împotriva „confiscării“ sau „eroziunii“ unor tipuri tradiţionale de identificare sociopolitică (etnie, protest, opoziţie, putere), complet reformulate în săptămîna 6-12 aprilie.

Proteste pe rînd

Moldova arată acum ca o cetate dublu asediată, din interior şi din exterior. Intern, de frustrările şi deziluziile care au luat loc entuziasmului cvasigeneral al zilei de marţi. Din revoluţie în „loviluţie“, de la revoltă firească la provocare înscenată – doi poli spre care opinia publică moldovenească a fost împinsă brutal, într-un timp foarte scurt: prea brusc, prea dur. Apoi, asediată de frica paralizantă care a îmbibat aerul Capitalei, alimentată atît de starea incertă proprie oricărei situaţii de tensiune, cît şi de un intens bruiaj zvonistic, lipsit de sursă, destinatar de mesaj care amplifică sentimentul colectiv de insecuritate şi caută supape eliberatoare prin culpabilizarea, fără triaj, a Poliţiei, a puterii, a opoziţiei. Se arestează în draci, se violează la izolatoarele de detenţie preventivă, sînt morţi, vin maşini blindate în oraş etc. Cum frica are ochi mari, aproape fiecare găseşte pisici negre pe fundalul primăvăratic al urbei. În fine, cumva ilogic, dar real, un duşman intern al cetăţii pare a fi himera intervenţionismului străin (românesc sau rusesc), monedă curentă în dezbaterile politice autohtone, ce a căpătat un oarecare grad de convertibilitate, asociată fiind unuia dintre firele lui 7 aprilie… Căutarea duşmanilor externi e un sport naţional, practicat atît de putere, cît şi de opoziţie.

Din afară, presiunea vine mai ales dinspre diaspora moldovenească, împrăştiată neuniform pe continentele şi ţările lumii – adunări şi manifestaţii de susţinere au avut loc la Iaşi, Cluj, Bucureşti, Boston, Washington, New York, Dublin. Tradiţionalul dor de casă, sentimentul abandonului de către autorităţi (majoritatea gastarbeiter-ilor moldoveni lucrează şi trăiesc ilegal) şi componenţa socială specifică a emigranţilor (covîrşitor, clasa medie) au generat emoţii spontane de solidarizare cu protestatarii de pe străzile Chişinăului, dar şi aşteptări de un anume tip (revoluţie, schimbare)…

Altfel, moldovenii au protestat pe rînd: luni şi marţi (6-7 aprilie) au ieşit în stradă tinerii: mult sentiment (frustrări, entuziasm, dorinţă acută de schimbare), mult potenţial de acţiune, mult „Să facem!“, dar foarte puţin „Cum să facem?“. Pietrele aruncate în clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei (ghidate de un scenariu nevăzut sau de o stare de moment) au fost expresia inexistenţei unui plan de acţiune gîndit. Junii nu aveau nevoie de un comentariu coerent – ei au refăcut explicaţia în plan de acţiune – fapta fiind declaraţia şi manifestul lor. După, adică vineri, protestul a fost preluat de mamele şi taţii acelor tineri: mai puţin înclinaţi spre acţiuni violente, aceştia aveau în minte întîi soarta copiilor lor arestaţi, apoi, se aflau în căutarea intensă a unei explicaţii care ar fi ordonat, după o logică sau alta, tumultuoasele zile precedente. În fine, spre sfîrşitul săptămînii (protestul autorizat de duminică, 12 aprilie) strada a fost umplută de părinţii părinţilor copiilor, adică de bunici: cuminţi, ascultători, răbdători, rezistenţi la eventuale provocări, aceştia au citit poezii patriotice, au cîntat cîntece, au compus manifeste şi declaraţii, au organizat comitete…

Ce urmează?

Radicalizarea discursurilor de ambele părţi ale „frontului“ pare a fi o primă consecinţă, dar şi o primă linie a evoluţiilor de viitor. „Puci“ contra „provocare“ e, probabil, paradigma retorică ce va încadra, pe viitor, două tablouri istorice dominante ale zilei de 7 aprilie 2009. Eventual, neutrul „criză“ ar putea fi o soluţie retorică de compromis şi oarecum corectă din punct de vedere politic… În definitiv, această polarizare nu a făcut decît să strîngă rîndurile adepţilor şi simpatizanţilor partidelor/liderilor implicaţi în eveniment, majoritatea rămînînd pe poziţiile iniţiale: nimeni nu a convins pe nimeni.

La nivel pur politic, pot fi avansate două scenarii. 1) Votare (alegere) repetată – însă monopolul mediatic total al Partidului Comuniştilor face orice concurenţă electorală dezavantajoasă şi, cum este puţin probabil ca adepţii celor patru partide parlamentare să-şi modifice opţiunea, grupul-ţintă îl reprezintă indecişii, la care va ajunge, în mod primar, doar mesajul partidului de guvernămînt. 2) Alegerea unui preşedinte comunist cu voturile opoziţiei, prin recunoaşterea legitimităţii şi corectitudinii alegerilor din 5 aprilie. Se poate produce în două moduri: la nivel colectiv şi partinic (o coaliţie comunişti-cineva din opoziţie, aşa cum s-a produs la 4 aprilie 2005) sau la nivel individual (prin recrutarea/cumpărarea unor deputaţi aleşi pe listele opoziţiei). Ambele scenarii sînt relativ proaste pentru opoziţie. Aceasta se poate însă consola, prin perspectivele ce i se deschid, pe termen lung, din beneficiile funcţiei de primar a unuia dintre liderii săi, Dorin Chirtoacă, dar şi din resursele şi pîrghiile legislative ale statutului de deputat.

Vitalie SPRÎNCEANĂ

16 thoughts on “starea de dupa orgie”

  1. citit din Dilema Veche…

    am “gustat” in mod special din jurnalul lui Ghinea. o privire neutra – din unghiul careia se vede cel mai bine ce s-a intamplat. si ce s-a intamplat? nu stiu daca ceva poate fi spus in mod clar si coerent…

    mi-a displacut profund articolul lui Voinescu. nu cred ca rezolva nimic cu propunerea sa pe shleau spusa. bai mai mult, nu poate decat sa dauneze. a lasa lucrurile in starea in care sunt, este, poate, cea mai prost aleasa solutie. in plus, e de o nesimtire crasa. banuiesc replica : “dar Romania, care v-a ajutat ani de-a randu … shi voi, acum, cu ce fel de rasplata veniti?” – ok, dar a ramane indiferent, tocmai acum, nu inseamna a lasa balta mult pomenitul ajutor? nu ar trebui, invers, tocmai acum sa se dovada de un sprijin shi mai mare? aceasta “revolutie” (asa dezorganizata cum a fost) nu poate fi vazuta ca un rezultat al invenstitiilor (ma refer mai degraba la cele in studentii care isi fac studiile in Romania) care s-au facut in Moldova? daca da, cum se poate sa afirm: “Pe şleau spus: să nu ne mai încurcăm cu ei” ? frumoasa logica…

    Reply
  2. Dacă e să simplificăm (pentru majoritatea oamenilor altfel nici nu se poate), vom spune că avem o stare “de bucluc” cînd omul ordinar tinde subconştient să transmita o parte din povara existenţei sale altuia, contra senzatiei de siguranţă. Cine ofera această senzaţie? Cel mai puternic in situaţia respectivă – biruitorul. “Adevăratul” biruitor,este acel care poate face uz de circumstanţe.

    Apele se aşează şi impurităţile se sedinementează. Ce avem şi ce va fi?
    Avem o situaţie curioasă din punct de vedere socio-politic. “Conducătorul” şi “poporul” versus “iluminaţii” şi “neliniştiţii”. Aproape Roma antică Împăratul şi plebeii contra patricienilor şi senatului. Putem privi din perspectiva asta? Da. Dar fi una prea metaforică.
    Pentu a face o analiză este nevoie să înţelegem ce vrea fiecare din “cei antrenaţi”. Ce vrea Voronin? Ce vrea Clanul şi centrele de influenţă din Clan? Ce vrea “opoziţia”? Ce vreau megieşii? Ce vreau “Cei mai mari”?
    Ce vreau şi ce pot?
    După aceata trebuie să vedem care sunt tendinţele generale şi cele interne. Să ne uităm cît de bine sunt înţelese şi mînuite acestea de către cei care sunt implicaţi.

    Noi toţi vrem să ştim ce va fi mîine, astfel ne ferim de intertitudine. Orice prognoză (explicaţie), cît de năstruşnică nu ar fi, ne îngrădeşte de disconfort. Să nu uităm că omul vrea să “vadă” lucrurile cît mai simplu. Acel care va veni cu cea mai clară, elocvantă şi plauzibilă explicaţie acela vă fi ascultat. Iar cea mai “explicită explicaţie” o oferă cel mai puternic.

    Reply
  3. O abordare justă, deoarece sunt mai multe straturi care pot şi trebuie să fie analizate.
    Dar să nu uităm şi de cadrul trans sau meta fizic. Dacă s-au format anumite premize trebuie doar folosit valul. Dacă nu, conform lui Norbert Winner, rămîne doar să ne confruntăm cu consecinţele voinţei şi insistenţei noastre, care sunt contrare scopurilor iniţial stabilite.

    Reply
  4. fi-fa, mi-a placut si mie blocul de articole din Dilema Veche…aproximativ neutru, fara acuze, fara patetism inutil…altfel, sunt aproape de acord cu Server Voinescu (pentru cei interesati iata link-ul: http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=270&cmd=articol&id=10438 ) in privinta:
    – “Comunismul, în general – şi cel degenerat în stadiul de comunism naţionalist în special – minte sinistru în materie de patriotism, pentru că se bazează pe o falsă istorie, cerînd o falsă iubire pentru un neam falsificat.” – in sensul ca patriotismul de tip nationalist a ramas, se pare, ultimul izvor de legitimitate al partidelor politice si al scenei politice in genere… nu e rau, dar de obicei, se cer anumite ingrediente suplimentare: performante, proiecte realizate, sentimentul unor sperante cu perspectiva etc.
    – “Moldova nu a putut să-şi rezolve criza identitară în care singură s-a plasat de la momentul declarării independenţei, în 1991.” – asta pentru ca nici un partid, o grupare sociala nu a reusit sa-si impuna jocul identitar in calitate de unic joc legitim al satului, nici constructia sa identitara propusa in calitate de regula… parte pentru ca societatea e chiar rupta in cateva mari bucati (polietnismul e un eufemism), parte pentru ca procesele astea necesita ceva timp..
    – “Adevărul pe care trebuie să-l acceptăm este că o mare majoritate electorală a Moldovei nu simte nici un fel de ataşament faţă de ideea de românism, nu vibrează identitar în faţa cuvîntului „român“ şi nu vede în România ţara-soră.” -treaz, foarte treaz… indesirea cererilor de redobandire a cetateniei romanesti e doar expresia unui patriotism pragmatic, foarte departe de cel idealist-romantic.
    – “Interesul nostru faţă de Republica Moldova ar trebui să fie unul singur: stabilitatea politică şi economică a debilului nostru vecin.” – de fapt asta e si interesul locuitorilor Republicii Moldova…
    dar am ceva obiectii vis-a-vis de:
    “Dar sînt situaţii – şi relaţia cu Moldova este una dintre ele – în care chiar nu avem vreo vină. O spun clar: mie mi se pare că, din 1991 încoace, România a fost extrem de deschisă, de prietenoasă şi de generoasă cu Moldova. Economic i-am ajutat tot timpul, din puţinul pe care îl aveam. La fel, cultural şi educaţional.” – o explicatie valabila pe jumatate: afluxul necontrolat si prost gestionat de bani romanesti spre Republica Moldova face tot atat cat sentimentul de dezgust si amaraciune in economia “revolutiei moldovenesti”, adica un cancer ce ar putea sa atace chiar ideea pe care, se presupune, o promoveaza insistent…
    banii trebuie nu doar daruiti ci si implementati..
    chiar pe acest blog, a fost lansata de cateva ori ideea infiintarii unui Institut Cultural Romanesc la Chisinau:
    https://www.spranceana.com/stire-cu-rusi-englezi-si-romani-178.html
    sau
    https://www.spranceana.com/incomode-117.html

    alte idei:
    – deschiderea unei biblioteci publice romanesti la Chisinau, mai ales ca primarul capitalei, e un om de culoare potrivita, cu carte noua, foarte noua si cea mai noua, editata la Bucuresti: beletristica, de specialitate etc. actualmente, 70 % din lucrarile straine citate in referate/teze de an/licente/master/doctor scrise la Chisinau sunt citate/citite in traduceri rusesti, asa e si cu beletristica, si restul, chiar colectiile “siropoase”…
    – elaborarea unor programe de editare a cartilor ce apar in Moldova, astfel incat, sa aiba acces nu doar “patriotii de carton”…
    ce-a facut statul roman? a dat bani de-a valma, cui trebuie si cui nu trebuie, acum, ca tot constatam ineficienta programelor de subventionare, poate ar trebui sa includem in ecuatie si ipoteza ca de vina ar putea fi si sistemul de sponsorizare…

    Reply
  5. Dao, vae victis!

    altfel, situatia descrisa de tine imi aminteste de o epigrama a unui poet si inventator englez, John Harington (1561-1612), care a brevetat, printre altele unitazul…
    mi-am reamintit-o cu ocazia unui post al lui Vladimir Bulat ( http://ochiuldeveghe.over-blog.com/article-30295382.html ):

    nu am gasit, pe net, vreo traducere in limba romana, doar in rusa:

    OF TREASON
    J.Harington

    Treason doth never prosper; what’s the reason?
    For if it prosper, none dare call it treason.

    traducere in rusa:

    ПРОСТАЯ ИСТИНА

    Мятеж не может кончиться удачей, –
    В противном случае его зовут иначе.

    Перевод С.Маршака

    Reply
  6. Sofia, ma indoiesc de prezenta manifesta, latenta sau potentiala a unor cadre metafizice in “revolutia moldoveneasca’…am mai zis ca nu am gasit o ideologie in spatele ei, o platforma sau o constructie religioasa ce i-ar fi conferit consistenta ideatica… nici macar un lider care sa formuleze pe parcurs scopuri si obiective. “jos comunistii!” nu e o altrnativa sistemica: in multe-multe privinte intre opozitie si Putere, diferenta sta doar in culoarea cravatelor..de aia prefer sa consider/cred ca a fost o expresie stangace si necontrolata a unor sentimente… care sentimente, sunt prezente in genere pe fundalul vietii sociale moldovenesti: ma indoiesc ca ar fi fost abolite a doua zi dupa “revolutie’..ele sunt un fel de zogomot de fond, ce puteau fi folosite cu succes pentru rasturnarea “invingatorilor”… aceste sentimente pot fi, dupa mine, relaxate doar cu ajutorul unor “multumiri” palpabile(antonim al ne-multumirilor) economice sau de alt gen…
    in rest, pentru societatea moldoveneasca oarecum inhibata, falsa revolutie a constituit o buna ocazie de a elibera o parte din nevrozele acumulate, atat la nivel individual cat si la cel colectiv.. apoi, slava Domnului, ne-am pricopsit cu ceva dusmani, atat interni cat si externi, iar asta, se stie, e un bun factor al socializarii… si mai strange si randurile…adica, scade distanta social intre cetateni – un bun fir conductor pentru tot felul de curente sociale, odinioara varsate pe apa sambetei…

    Reply
  7. vitalie,
    sunt usor surprins ca esti de acord (aproape de acord) cu interventia “luminoasa si realista” (glilimelele imi apartin) a lui Voinescu in chestiunea Rep. Moldova.
    mie textul diplomatului Voinescu mi se pare superficial, simplist, chiar stupefiant pentru un intelectual cu pretentii.
    ce fel de analiza e asta? (Sever Voinescu e analist), daca evita orice nuanta si judeca emotional-amatoristic un peisaj pe care-l traverseaza in galop (eram sa scriu: la volanul unei masini europene, proaspat inmatriculate)…
    n-a auzit Voinescu de regim represiv, de colonie ruseasca (economic, cultural), de un comando prorusesc care controleaza totul, de interzicerea si prigonirea valorilor (a celor romanesti in primul rand), de spalarea pe creier, de manipulare, de furt s. cl. ?…

    in fond, diplomatul Voinescu (suparat pe reactia primitiva, nedreapta a lui Voronin la adresa Romaniei si a romanilor) rosteste si el un fel de “Adio, Republica Moldova!”, asa cum a facut-o – in doar 2 fraze si cu umorul grosier, gen Academia Catavencu – Ioan T. Morar. lui Morar i-am raspuns pe blogul meu, cum ai vazut, sper. e dreptul lui Voinescu sa aiba o asemenea reactie (cu siguranta nu e singurul), dar mie o asemenea atitudine mi se pare descalificanta pentru un intelectual. (nici un intelectual european autentic – francez, german, olandez, suedez…- , care crede in valorile democratiei si nu ramane nepasator la durerile si convulsiile celui de alaturi – vezi voluntariatul lor in tari nepastuite, ceva greu de imaginat pentru no -), nu va avea o asemenea reactie).

    sa nu fi auzit Voinescu de zecile de mii de basarabeni care au deja pasapoarte romanesti? sau de cei – multi, multi – care asteapta aceste pasapoarte ( nu e deloc o elucubratie a lui Basescu). evident, nu toti cei cu pasapoarte romanesti sunt romani puri-duri-verzi. dar nu poti neglija aceasta cifra, acesti oameni, printre care multi se considera romani, simt romaneste. mi se pare destul de vulgar si de nesimtit sa spui ca lasi telefonul si – daca rezista, se salveaza, se dumeresc, dau jos comunsimul, devin romani autentici – sa te caute.

    il cunosc personal pe Sever Voinescu. ii pretuiesc calitatile pe care le are. dar acest text al sau – care demonsteraza o lipsa totala de empatie fata de intelectuali din Moldova, intelectuali pe care alta data ii vedea si ii pretuia – ma intristeaza.

    P.S. Romania a solicitat de mai multi ani (vreo 5 ani) deschiderea unui Institut Cultural la Chisinau, dar autoritatile din RM (intamplator comuniste, conduse de Voronin) nu raspund la solicitare. “n-avem nevoie”, s-a raspuns oral. uite asa, fara sa ne intrebe.

    vasgars last blog post..Dacă Basarabia are un viitor, el nu poate fi decât european

    Reply
  8. Depinde cum privim lucrurile, vedem partea plină sau partea goală a păharului. Contextul metafizic există întotdeauna. El este evident, doar trebuie să ai spirit de observaţie.
    Mirab Mamardaşvili: “…мы видим чаще всего только pale simulators – бледные тени вещей”. Cum fiecare actor de pe scena politică foloseşte, conştient sau inconştient, acest context depinde de libera lui alegere şi voinţă. Dacă veţi încerca să analizaţi tot lanţul de evenimente veţi vedea că nimic nu este întîmplător.

    Reply
  9. Da, Vitalie, chestiunea banilor sub forma de sponsorizari veniti din RO catre MD din ultimele doua decenii este o problematica spinoasa, daca nu de-a dreptul tabu! Sume enorme au venit spre zona intelectualitatii (structuri gen Literatura si Arta, US etc.), dar si catre Mitropolia Basarabiei, ca sa nu mai vorbim de “maruntis”, sub forma de carte si reviste, soarta carora nu a mai interesat pe nimeni imediat ce acestea traversau garla Prutului…Nu s-a sesizat niciodata statul, guvernul, ONG-urile din RO cand se dadeau semnale ca tipariturile ajungeau pe foc, ca fondurile se gestionau prin rapt, sau ca bisericile si scolile apartinatoare Mitropoliei Basarabiei — nu au existat niciodata! S-au aruncat bani in vant! Sau in buzunarele celor care azi acuza acum RO de “amestecuri” si “implicari”, cu o nesimtire fantastica…”nationalistii” de ieri au devenit bine-merci capitalistii de azi, orice, numai “buni romani” nu! Tot ei “secreta” veninul anti-romanismului…
    Situatia e cu atat mai dramatica si irezolvabila cu cat chestiunea “frisoneaza” si aici, la Bucuresti, caci nimeni nu vrea sa ia la bani marunti scurgerile de fonduri, finantarile necugetate, inconstiente…caci mai presus de orice, cum bine s-a tot spus in zilele astea, de dupa evenimentele din 6-7 aprilie de la Chisinau, RO niciodata nu a fost preocupata serios de Basarabia, in niciun fel. Si deci, atunci cand banii au inceput sa se scurga din vistierii intracolo, sigur au profitat multi si de aici. Dar asta nu e pragmatism, sa ne intelegem, ci hotie si ticalosie. Caci nu e normal sa faci “fondul Moldova” si altele asemenea, si nici sa nu stii clar in ce torni banii. Iata o “tema” mare, cumplita; din care daca culegem ceva “roade”, atunci astea vor avea gustul salciu al separarii noastre de azi! A separarii si inghetului dintre noi.

    Mahnirea mea e mai presus de dezgust…

    Vladimir B.s last blog post..De sărbătoarea Sfântului Gheorghe

    Reply
  10. Un articol excelent compatibil cu tonul Dilemei Vechi.

    Doar doua remarci:
    1. Am impresia ca in RM nu avem intelectuali angajati in sensul lui Raymond Aron. Intelectualul din RM este “molcomul moldovean” din eseul lui Voinescu. Nu am vazut intelectuali in piata, ceea ce ma face sa cred ca intelectualii moldoveni sunt prin definitie impotriva oricaror revolutii, revolte si in general sunt cam resemnati … se multumesc cu locul lor in societatea moldava … sigur nu sunt rebeli.

    2. Protestele de la Washington, New York etc. nu au fost organizate de “gastarbeiteri” moldoveni. La fel ca cele din Iasi si Bucuresti au fost organizate partial de studenti din RM, partial de asociatii romanesti. Deci, nici urma de gastarebeiteri sau clasa medie la protestele din Iasi, Bucruesti, NYC si Washington, Boston …

    IMs last blog post.."Iuda, trădătorul" – element al sistemului politic moldovenesc

    Reply
  11. Articolul lui Sever Voinescu:
    Reprezinta o opinie tot mai raspandita in Ro.

    Totusi cateva afirmatii sunt deranjante, de ex.:

    “În rest, propun să nu ne mai socotim obligaţi să-i scoatem din comunism. Vor ieşi singuri, cînd va veni vremea.”

    Propun ca Sever Voinescu să-și păstreze astfel de propuneri pentru el si sa nu-si imagineze ca Romania s-a considerat vreodata obligata sa ne scoata din comunism. Anumiti politiceni, unele persoane … poate

    “Cînd am intrat în UE, nu ştiam cum să mai păcălim exigenţele comisarilor de la Bruxelles astfel încît să permitem moldovenilor să vină în România cît se poate de uşor. Am deschis porţile cetăţeniei române peste Prut la maximum. Ne-am luptat diplomatic pentru Transnistria de parcă ar fi fost o parte a României şi ne-am alterat serios relaţiile cu Rusia tot din pricina ataşamentului nostru faţă de Moldova.” –

    Daca Voinescu chiar crede ca ceea ce a scris mai sus este adevarat, atunci inseamna ca nu cunoaste realitatea.

    a) atat Bulgaria cat si Romania au avut dreptul sa aleaga tari cu care sa aiba un regim de vize gratuit. Bulgaria a ales Macedonia, Romania a ales Moldova. Deci nu trebuia sa pacaleasca pe nimeni (cred ca e mentalitate tipic romaneasca) … se pacaleau pe ei.

    b) Portile cetateniei romane deschise la maximum? Pun pariu ca Voinescu nu are informatii despre cate cetatenii romanesti s-au dat pentru cei din RM si cat de birocratica este procedura.

    c) Romania si-a alterat relatiile cu Rusia din cauza Moldovei? Asta este iarasi o exagerare. Romania si-a alterat relatiile cu Rusia, pentru ca opinia publica din Romania este anti-Rusia si pentru ca diplomatii romani nu cunosc limba rusa. Dupa Revolutie, Romania nu a avut relatii bune cu Rusia niciodata.
    Romania nu a facut mare lucru pentru Transnistria, pentru ca nu a fost lasata sa faca. Este adevarat ca spre deosebire de RM, Romania i-a decorat pe membrii grupului Ilascu.

    IMs last blog post.."Iuda, trădătorul" – element al sistemului politic moldovenesc

    Reply
  12. 1. Ion, in piata au fost intelectuali.. multi… insa, majoritatea erau zapaciti si nu au priceput ce se intampla, amagiti fiind de amploarea evenimentelor, dar si de anumite prejudecati: revolutie, patriotism de parada..apoi, si structura campului intelectual moldovean e una specifica: in universitati se practica o subordonare stricta, in care seful de catedra, peste el decanul si rectorul, sunt un fel de feudali: ei decid, in functie de preferintele proprii cine va fi angajat, cine nu, cine pleaca, cine ramane etc..situatia asta favorizeaza, printre lectori si profesori universitari, un fel de cumintenie sigura, care garanteaza locul de profesor/conferentiar/lector… orice incercare de revolta e inabusita inca din fasa: majoritatea cadrelor didactice universitare sunt obligate, de situatie, sa nu critice sistemul universitar, sa nu manifeste optiuni diferite de cele ale administratiei: ei sunt cazati in caminele universitatilor, revolta inseamna “te dam afara din camin, mergi in oras si inchiriaza!” (la un salariu lunar de 1-2 mii lei, perspectiva de a inchiria un apartament pentru familie, la preturile de piata, nu surade nimanui, deci inca un motiv pentru cumintenie)..
    apoi, spatiul public moldovea este intens polarizat: anumite paradigme servesc ca obligatorii – un intelectual patriot moldovean nu are de obicei voie sa critice Romania, tre sa fie membru am Uniunii Scriitorilor si safaca aprte din partidul potrivit, lucru valabil si pentru statalisti, moldovenisti etc.. pe de o parte, asociatiile de grup: Uniunea Scriitorilor si restul kolhozurilor de creatie controleaza anumite parghii prin care se distribuie pomenile si ajutoarele, pe de alta parte, costurile iesirii din aceste structuri pentru unii scriitori e inca mare..
    probabil, pentru aparitia intelectualului moldovean varianta 2.0 e nevoie:
    – un sistem universitar in care libertatea de expresie si cercetare sa fie garantata (nu se vede la orizont inca)
    – o piata a ideilor si cartilor care ar garanta unor intelectuali venituri suficiente incat acestia sa nu depinda de vreo structura…
    – un spatiu public teafar…
    eu cred ca intelectualii moldoveni au perceput relativ corect si adecvat evenimentele din 7-8 aprilie, ma rog, cu exceptia celor de la Literatura si Arta, Valeriu Matei si restul.. e putin suspect entuziasmul cu care cauta acum vrajitoare-provocatori, in loc sa vada ceva gunoaie in propria ograda, dar, ma rog… asta e…
    2 b. din pacate incompetenta si neregulile de la Consulatul Romaniei la Chisinau, coruptia si restul marafeturilor despre care s-a mai scris inpresa, nu a ajuns la Bucuresti… e si aici o problema de gestionare…

    Reply
  13. este adevarat, toti tac si se tem de fundul lor, pentru ce pentru 1-3 mii de lei. unii profi au salarii mai mari la serviciu dar vin la facultate pentru a creste niste generatii care sa corespunda timpurilor dar din pacate asemeni profesori sunt pur si simplu “astupati” de nustiu cine. in privinta alegerilor rectoraturilor, decanaturilor este o problema. de ex. in olanda rectorul, decanii sunt alesi si de studenti anilor mai mari(cu o anumita pondere). dar nu exista in RM organizatii de tineret, studentesti puternice ca sa iasa cu idei, fiinda cum mia spus un prodecan “initiativa se pedepseste”. nu exista senate studentesti lucrative care sa decida propriul lor viitor. toti vad o singara iesire din situatie emigrarea.exista la ASEM ceva de genul unui senat dar….
    in privinta intelectualui moldovean: el apare in afara prutului si nistrului

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.