idei limpezi in vremuri tulburi – 3

by

4 NO! ai protestului din Chişinău:

1. No message! Asta s-a văzut încă din seara zilei de luni: era multă emoţie, tristeţe, disperare, pe alocuri lacrimi chiar. Lumânările urmau să fie expresia unei stări zisă „de doliu” (motivaţiile iniţiale ale manifestanţilor). Sentimentul difuz a persistat şi în primele ore ale dimineţii de marţi. Se ştia că se protestează, dar nu se ştia pentru ce. Se ştia împotriva cui, dar nimeni nu cunoştea mesajul de alternativă.

Nu-l cunoşteau nici organizatorii (formal, Ghenadie Brega, Natalia Morari şi organizaţia de tineret a PLDM, depăşiţi complet, conştient sau inconştient, de situaţie). Pentru că  nu era.

Lipsa mesajului deveni vizibilă cam la 1 oră de protest, când banalul „Jos comuniştii!” suna uzat…Mulţimea se afla în aşteptare: nu se ştia ce va urma.

În faţa Preşedinţiei, s-a scandat: „Jos comuniştii!”, „Afară!”, „Refuz-rezist, sunt anticomunist!”, „1-2, 1-2, comuniştii la gunoi!” – lozinci făurite încă de Iurie Roşca (marele absent al protestului de marţi)… Apoi altele „cuminţi” şi impersonale: „Libertate!” (ăsta l-ar fi strigat oricine, chiar poliţiştii şi … comuniştii), „Hoţii!” (un mesaj omnibus şi acesta, semn al crizei de imaginaţie şi al lipsei de pregătire retorică a gloatei)… Când arsenalul de strigături politice a fost epuizat, activii au lansat înjurături: „Muie lor!”… Dincolo de frivolitatea verbală, sau de extazul violării în comun, a unor reguli publice de bun simţ, aceste chemări nu aveau nici un farmec… Violenţa, în opinia mea, a venit ca o consecinţă directă a acestei inconsistenţe verbale – 7 aprilie 2009 nu a lansat vre-un slogan original, demn de aminitirea urmaşilor, nici vre-un cântec ad-hoc sau vreo strigătură caustică.

La un moment, în piaţă existau 5-6 mesaje care concurau între ele: de la unionistul „Trăiască şi-nflorească, Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”, apoi „Moldova nu e a lor!”, la statalistul „ Roşca şi cu Vova, ne-au furat Moldova!” sau „Moldova! Moldova!”

Nu exista vreo platformă politică în afara acelui „Jos comuniştii!”. Nici o idee despre alternativă. În nici un moment, liderii opoziţiei, care se aflau în mulţime, nu păreau a şti ce doresc, şi nici a stăpâni situaţia. Petiţia cu revendicări, înjghebată în grabă în piaţă, „pe tanc”, e mărturie a unei crize de idei, mesaje şi viziuni. A fost un eveniment ad-hoc, iniţial conceput ca protest emoţional pasiv, dar care a scăpat din mâinile unor organizatori incompetenţi sau incapabili…

Fiecare revoluţie are o idee. Protestul moldovean nu a avut una. „Jos comuniştii!” nu e platformă politică, ci plan de acţiune, oarecum „împlinit” marţi în stradă…

Altă idee, cea a organizării unor alegeri repetate a fost abandonată de „liderii opoziţiei protestatare” (Vlad Filat, Serafim Urechean şi Dorin Chirtoacă) chiar la intrarea în clădirea Guvernului. La întâlnirea cu Vladimir Voronin aceştia n-au făcut decât să se justifice pentru violenţele stradale (pe care nu le puteau controla sau înfluenţa în vre-un mod), iar argumentul „tătucului” că, până una-alta, la CEC nu e nici o contestaţie din partea vreunui partid de opoziţie, inclusiv a celor care n-au trecut pragul electoral, nu a fost combătut în vre-un fel… Derizoriu… La fel de derizoriu precum faptul că Vitalia Pavlicenco se chinuia să explice unor băbuţe isterice că „Alegerile au fost flasificate pentru toţi, inclusiv pentru cei care nu au trecut pragul electoral.” La întrebarea unui trecător: de ce nu scrieţi petiţii, d-na Pavlicenco a ezitat să răspundă… Oficial, deci, nimeni nu a contestat în vre-un fel desfăşurarea alegerilor… cu exceptia baroneseiEmma, probabil unicul politician onest…

În fine, o a treia idee, „Să-i batem pe poliţişti!” e discreditantă de la început la capăt. Ea nu putea fi privită (cum a şi fost, de fapt), decât ca o tentativă de uzurpare a puterii în stat prin anihilarea autorităţilor tradiţionale de menţinere a Ordinii.

Lipsa mesajului a constituit un bun prilej pentru Putere de a-i imprima  un sens propriu: anti-românism (Am văzut, zice Voronin, sub ce steaguri s-au desfăşurat violenţele…) , anti-statalitate, anti-constituţionalitate, puci, etc… E la discreţia lor… Retoric, victoria e de partea lor… încă… Mai degrabă decât de mesaje centralizate, mulţimea a fost ghidată de zvonuri care circulau abil, mobilizând emoţii sau chiar acţiuni: „Două studente moarte!”, „Doi poliţişti decedaţi!”, „Voronin stă la Aeroport, în aşteptarea unor ştiri din Piaţa Marii Adunături Naţionale. Dacă reuşim, el zboară într-o direcţie necunoscută. Fuge din ţară!”, „Un băiat de la mine din sat a fost răpit de poliţie, să-l salvăm!”, „Un prieten lucrează la MAI, se ştie sigur despre morţi.” (chestia cu morţii a prins chiar şi unele mass-media occidentale, cum ar fi Le Figaro)  – doar câteva perle din folclorul zvonistic al afacerii. Zvonurile au circulat rapid, iar absenţa unui centru care le-ar fi putut infirma sau controla, le conferea un iz de credibilitatea, adică, mulţimea ştie, vede… Unele detalii păreau să confirme zvonurile: câteva fete plângeau, în altă parte se vedeau ambulanţe plecând din 5 în 5 minute… Alte zvonuri au servit în calitate de ghid de acţiuni: „sunt poliţişti în spatele parlamentului, acolo se trage în oameni!” ori „poliţiştii bat fete!”.

Partea veselă a lipsei mesajului: unii distrugători, mergeau în Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” să cumpere îngheţată, apă minerală, ţigări… Erau, acolo, paşnici, cuminţi, după care se aruncau din nou în iureş.

2. No leader!  Cum e ţara, aşa e şi revoluţia. Adică moldovenească, prost organizată…Spre ora 11.00 a zilei de marţi, puterea, efectiv se tăvălea în stradă. Trebuia doar să se ridice s-o ia cineva… Acel cineva a fost, de fapt, marele absent al „Revoluţiei Moldave 1.0″

La întrebarea „Ce facem?” nu se găsea cineva să poată răspunde. La fel pentru „Ce va urma?” şi altele… Nu a existat, pe durata protestelor, un punct unic, retoric sau geografic în piaţă, conceput ca un centru al revoltelor…

Întâi, până spre seară, adică până spre ora 17.00 (atunci clădirile Parlamentului şi preşedinţiei) se aflau deja în mâinile protestatarilor, nu a existat un control sonor al mulţimii: megafoane sau altceva… Se striga din toţi bojocii (să mai zic, chestia asta este ineficientă în condiţii urbane, la mulţimi de 30-40 mii oameni care strigă, ţipă, fluieră?). Unde erau  megafoanele? Microfoanele? Să fi fost atât de săraci organizatorii/liderii de opoziţie şi restul salvatorilor naţiunii încât să nu poată găsi un megafon ce ar fi acoperit întreaga piaţă?

În al doilea rând, se cerea un individ hotărât care ar fi urcat în copaci, pe stâlpi dacă era nevoie, pentru a ţine sub control mulţimea, a o dirija şi a-i imprima direcţia cuvenită (eh, Iurie Roşca le-ar fi putut preda ceva know-how)… Nu era de găsit. Tentativele lui Vlad Filat de a stăpâni mulţimea au eşuat… Gloata i-a strigat, sugestiv şi chiar cu reproş: „Nu se aude! Nu se aude!”, după care Filat a părăsit scările Preşedinţiei. Era clar, că nimeni nu are vre-un control asupra adunăturii de oameni… Şi mai clar că nimeni nu vrea (nu poate) să-şi asume acest control…

Intervenţiile lui Urechean, Chirtoacă de a calma lumea, nu au avut nici un efect. Ei erau parte din peisajul politic, parte a scenei politice vizate… Şi nici nu aveau stofa morală sau credibilitatea de a face ceva…

Concluzie: nu a existat un lider logistic, moral, politic, retoric sau de oricare alt gen…

3. No power!  Marţi, poliţia a fost paşnică. Suspect de paşnică (Voronin a recunoscut că a abandonat Parlamentul şi Preşedinţia protestatarilor în mod intenţionat – o capcană inteligentă în care mulţimea a căzut din plin). Vidul de putere, format în absenţa laşă a poliţiei a fost rapid umplut de indivizi de diferite vârste şi orientări, care au preluat iniţiativa transofrmând spaţiul cucerit în unul al dezmăţului. Şi dacă, patima arderii parlamentului, poate fi cumva înţeleasă ca fiind o ispită a puterii absolute într-un spaţiu odinioară sacru, un fel de jubilare de după bătălia câştigată, violenţa „activiştilor” care agresau trecătorii (pentru ţigări, băuturi, bani) sau echipajele serviciului de asistenţă medicală urgentă  e de neînţeles… Aducea mult a puşcărie… A stare „naturală”. A anarhism prost înţeles… A ohlocraţie… A orgie…

Puterea mulţimii a fost oarbă, în sensul de absenţă a unei logici şi a unui control… A fost multă violenţă care s-a revărsat, cu mânie, peste perimetrul parlament-preşedinţie, fără un scop anume, provocând distrugeri de dragul distrugerilor…

Concluzie preliminară: poliţia iese prost din această afacere. Dacă a cedat presiunii protestatarilor şi a abandonat poziţiile, nereuşind să apere ceea ce de fapt e misiunea ei, atunci se cere o reformare a ei, o demisie a eternului conducător Papuc şi o reformulare a obiectivelor ei, o revizuire a programelor de pregătire a cadrelor din MAI…

În fapt, poliţia părea nepregătită (intenţionat sau nu): aveau scuturi de o calitate proastă, din tinichea, nu aveau jartiere sau genunchiere, mânuiau prost bastoanele, erau îmbrăcaţi sumar, au fost reperaţi indivizi cu cravată, echipaţi rapid în căşti şi costume…Nu dispuneau de tunuri de apă profesioniste, ci doar de ceva furtunuri împrumutate de la serviciul de pompieri care împroşcau gloata fără a cauza alte efecte decât udatul hainelor şi părului manifestanţilor… Au fost slabi, aparent neputincioşi în orice moment al zilei de marţi… repet, dacă slăbiciunea lor nu era prefăcută, ci chiar adevărată (desfăşurarea ulterioră a evenimentelor pare să infirme această ipoteză), atunci e cam străşnicuţ în ţara Moldovei, când orice mulţime de 5-10 mii oameni poate lua cu asalt Preşedinţia, parlamentul, de ce nu guvernul, primăria şi tot aşa, până la locuinţele individuale… Nu mă simt în siguranţă cu o astfel de poliţie, care cedează rapid unei presiuni a mulţimii…

Pe de altă parte, admiţând că poliţia a acţionat după un scenariu prestabilit, şi funcţia ei s-ar fi rezumat doar la provocarea şi înrăirea protestatarilor, atunci e iar rău pentru că Poliţia, ca garant al ordinii publice şi al statului de drept, a fost folosită, a câta oară, ca prezervativ politic şi instrument pentru realizarea unor scopuri suspecte, ceva cu care ne-am obişnuit, dar care am vrea să se schimbe cumva…

4. No control! Provocatorii, dacă au existat, au acţionat la început reuşind să înfierbânte gloata. Probabil, pe urmă s-au retras: nu era nevoie de ei, hoarda spărgea şi violenta de una singură sub impulsul electrizant iniţial, care s-a declanşat mai târziu ca o lavină… O violenţă ce se auto-reproducea şi auto-multiplica pe măsură ce cădea un bastion sau altul, se răspundea unei provocări (închipuite ori reală) sau alteia… restul, vorba clasicilor, a fost tăcere… şi acţiune necontrolată… Lucrurile au început să se limpezeazscă abia spre seară, după dezastru, când unii idealişti s-au rupt din grupul celor care jefuiau clădirile şi au mers în faţă, unde, ieşiţi din logica fierbinte a evenimentelor, au aflat că liderii Opoziţiei se desolidarizau cu ceea ce ei considerau a fi apogeul revoltei lor juvenile… Demoralizaţi, au mers acasă… Se cuvine o doză mare de respect pentru primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, care a încercat în câteva rânduri să ducă mulţimea din clădirile jefuite în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi, în cele din urmă, avu un oarecare succes…

Pe durata întregii zile, mulţimea a acţionat ca o apă furioasă, prinsă în zăgazuri pe care încearcă, haotic, să le rupă… E o minune că au fost lăsate neatinse alte obiecte din zonă: Ministerul Agriculturii, Teatrul Naţional de Operă şi Balet, Muzeul Naţional de Arte Plastice, Cinematograful „Patria”, clădirea Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), cele câteva pizzerii din zonă etc…

Fără lider, fără mesaj, fără idei, fără control – o sinteză oarecum crudă, dar veridică a „Revoluţiei Moldoveneşti 1.0″. O revoluţie a orfanilor, ca să-l citez pe Dumitru Mânzărari…

10 thoughts on “idei limpezi in vremuri tulburi – 3”

  1. Pingback: Vitalie Sprînceană: 4 NO! ai protestului din Chişinău « La Rotundu

  2. 4 NO! of protest in Chisinau:

    1. No message! This has seen since the evening of the month was much excitement, sadness, despair, and there even tears. Candles were to be the expression of a state called “sable” (original motivations manifestanţilor). Vague feeling persisted in the early hours of the morning Tuesday. They knew that protest, but knew not what. They knew against whom, but no one knew your alternative.

    Don ‘t know any organizers (formally Ghenadie brega Natalia Morari and youth organization PLDM, completely overcome, conscious or unconscious, the situation). Because it was not.

    Lack message becomes visible about 1 hours to protest when the banal “Down communists!” … Sounds jaded crowd was in waiting: do not know what will follow.

    In the Presidency to scan: “Down the Communists”, “Out!”, “Refuse-resist are anticommunist”, “1-2, 1-2, the Communists to the dogs!” – Catchphrase building since Iurie Rosca (absent the great protest from Tuesday) … Then more “mellow” and impersonal: “Freedom!” (that he would have called everyone, even the police … and communists), “thieves” (an omnibus and that message, a sign of crisis of imagination and lack of preparedness rhetoric of crowd) … When the arsenal strigături policy has been exhausted, have launched activii bad “blowjob their !”… Beyond frivolitatea verbal or ecstasy in breach of common rules of public common sense, the call had no charm … Violence, in my opinion, came as a direct consequence of this verbal inconsistencies – 7 April 2009 has launched a slogan any original worth aminitirea survivors, nor any one song or ad hoc strigătură a caustic.

    At one point, 5-6 there in the market messages that compete with each other: the unionist “Hail and nflorească, Moldova, Transylvania and Wallachia”, then “it does not them!” At statalistul “Rosca and Vova We stole Moldova! “or” Moldova! Moldova! ”

    There is no political platform outside that “the Communists down.” No clue alternative. In no time, opposition leaders, who were in the crowd, seemed not to know what they want, and to master the situation. The petition claims the , raise the market in a hurry, “the tank”, is evidence of a crisis of ideas, messages and visions. It was an ad hoc event, originally conceived as passive emotional protest, but who escaped from the hands of incompetent or incapable organizers …

    Every revolution has an idea. Moldovan protest was not one. “Down the Communists!” Not political platform, but the action somehow “fulfilled” in the street Tuesday …

    Another idea, the organization of repeated elections has been abandoned by the leaders of opposition protesters “(Vlad Filat, Serafim Urechean and Dorin Chirtoaca) right at the entrance to government buildings. The meeting with Vladimir Voronin they did not do than justify the street violence (which we could control or influence in any way), and the argument “tătucului” that, by one another, the CEC is not any opposition from any opposition party, including those who do not have passed the electoral threshold was not fought in any way … Ridiculous … As ridiculous as that is overdone Vitali Pavlicenco explain băbuţe of hysteria that “elections were flasificate for all, including those who have not passed the electoral threshold.” When asked a bystander: why not write petitions, Mrs. Pavlicenco hesitate to answer … Journal, so no one challenged in any way the conduct of elections … except baroneseiEmma probably the only honest politician …

    Finally, a third idea, “To beat the cops!” Is discredited from the beginning to end. It could not be seen (as he was, in fact) rather than as an attempted usurpation of power in state annihilation of traditional law and order.

    Lack message was a good opportunity for the power to print their own way: anti-Romanianism (I saw, Voronin said, under what flags were violence …), anti-state, anti-constitutional, putsch, etc. … E at their discretion … Rhetoric, victory is their … still … Rather than messaging centralized crowd was guided by the rumors circulating that can mobilizing emotion or action: “Two students dead!”, “Two policemen killed!”, “Voronin is the Airport, waiting for news from the Great Market National bunch. If you succeed, he flies in a direction unknown. Running the country! “,” A boy sat on me was abducted by police, to save him! “,” A friend at work is certainly known about the dead. “(About the death of him and even some Western media, such as Le Figaro) – only a few pearls of folklore zvonistic business. Rumors have circulated rapidly, and the absence of a center which could rule out or control it confers a credibility iz, ie, many known, see more … Some seemed to confirm rumors: some girls complained the other hand, saw ambulances leaving 5 in 5 minutes … Other rumors have served as a guide for action “are cops behind parliament they shoot people! ” or “beat cops girls.”

    Part of the lack of cheerful message: some destruction, went into the Public Garden “Stefan cel Mare and Spirit” to buy ice cream, mineral water, cigarettes … were there, peaceful, mellow, and then throw in the race again.

    2. No leader! How is your country, so is revolution. Ie Moldovan, poorly organized … In time of 11.00 hours of Tuesday, it actually welter in the street. I had only to rise to take someone … That someone was, in fact, the great absent of the “Moldavian Revolution 1.0”

    When asked “What?” Not able to find someone to answer. Same for “What will follow?” and more … There was, during the protests, a single point, in rhetoric or geographical market, designed as a center of revoltelor …

    First up in the evening, until at 17.00 (when the Presidency and Parliament buildings) were already in the hands of protesters, there was no sound of crowd control: megafoane or something … It bojocii shriek of all (to say, this is ineffective in urban areas, the crowd of 30-40 thousand people cry, cried, whistler?). Where were megafoanele? Microphones? Have been so poor organizers / leaders of the opposition and the rest of the nation’s savior can not find a megaphone that would have covered the whole market?

    Secondly, it is decided that an individual would have climbed on trees, on poles if needed, to keep crowd control, to manage and print direction due (eh, Iurie Rosca they could teach you know -how) … Was not found. Vlad Filat his attempts to master many have failed … Mobbish take cried, suggestive and even reproof: “You can hear! Not hear “, then left Filat stairs Presidency. It was clear that nobody has any control over adunăturii people … And more clearly that nobody wants (not) to assume such control. ..

    Interventions to Urechean, Chirtoaca to calm the world, had no effect. They were part of the political landscape, part of the political scene in question … Nor had the moral fabric or credibility to do something …

    Conclusion: there has been a leader logistical, moral, political, rhetorical, or any other kind …

    3. No power! Tuesday, police were peaceful. Suspect peaceful (Voronin acknowledged that he abandoned the presidency and protesters deliberately – a trap that many intelligent fell in full). Power vacuum formed in the absence coward police was quickly filled by individuals of different ages and orientations, which have taken the initiative transofrmând conquered in one of the meretricious. And if parliament burning passion, you can be understood as a temptation of absolute power in an area once sacred, a kind of jubilation after the battle won, violence “activists” who assaulted trecătorii (for cigarettes, drink, money) or crews service urgent care is incomprehensible … brought a lot … A state jail “natural.” A poorly understood anarchism … A ohlocraţie … A orgy …

    Power crowd was blind in the sense of an absence of logic and a control … There was much violence that has loose, hot, over perimeter-presidential parliament, without a purpose, causing destruction for the sake of destruction …

    Conclusion preliminary police comes from bad business. If pressure snapped protesters abandoned their positions and, having failed to defend what in fact is its mission, then it requires a reform of its tender Papuc the eternal leader and a reformulation of its goals, a review of training programs to staff in May …

    In fact, the police seemed unprepared (intentionally or not): shields had a quality of sheet, or lacked jartiere knee, hand bad sticks, were dressed summaries were locate individuals with tie, the team quickly hats and costumes. .. I had water cannons professional, but something borrowed hoses from the fire that drove dash without causing other effects than the wet clothes and hair manifestanţilor … Were weak, seemingly helpless at the time of the day Tuesday … repeat if their weakness was not squeamish, but even true (conduct further events seem to refute this hypothesis), then it is a little harshness in the country of Moldova, where any number of 5-10 thousand people may escalate presidency, parliament, the Why does not the government, city hall and so on, until the individual housing … I feel safe with such a policy, which give a quick press of a set …

    On the other hand, admitting that the police acted after a default scenario, and its function could be summarized only to the challenge and înrăirea protesters, and then it is bad for police, as guarantor of public order and the rule of law, was used to time how much like a condom and political tool to achieve goals suspicious, something we normal, but I want to change something …

    4. No control! Provocatorii, if they existed, have acted to the top managing to vex crowd. Probably the latter were withdrawn: it was not need them, breaking or violence horde alone galvanize the initial impulse, which later triggered an avalanche that … A violence that is self-reproducing and self-increase as a bastion fall or another is answering a challenge (real or imaginary) or other … the rest comes classics, was silence … and the uncontrolled … Things began to limpezeazscă only in the evening after the disaster, when some idealistic were broken in the group that was robbing the premises and went in front, where the exit of hot logic of events, they found that the Opposition leaders desolidarizau with respect what they believed to be the peak of their juvenile revolution … Demoralized, they went home … It is a large dose of respect for the general mayor of Chisinau, Dorin Chirtoaca, who tried on several occasions to lead many of the buildings in Market robbed Great National Assembly and, ultimately, avu some success …

    During the day, the crowd acted as an angry water, caught in zăgazuri on trying, erratically, to break … It’s a miracle that they have been left untouched other objects in the area: the Ministry of Agriculture, National Theater Opera and Ballet, the National Museum of Fine Arts, Cinema “Patria”, Building Service Information and Security (SIS), the few restaurants in the area, etc. …

    Without leadership, no message, no ideas, no control – a summary oarecumc relative, but a true “Revolution Moldovan 1.0. A revolution orphans, to quote him Dumitru Mânzărari …

    Reply
  8. Pingback: Vitalie Sprînceană: Cei patru NO ai protestului de la Chişinău « Blogul lui Marius Mioc

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.