A.L., un bun prieten răspunde, ori de câte ori este apelat la telefonul mobil, de părinţi sau prieteni, fiind întrebat unde se află: Pe AICI (aici la pizza, aici la Universitate, aici la librărie).
Eu, spre deosebire de el, răspund întotdeauna: ACOLO, adică acolo la magazin, acolo la cafenea, acolo la bibliotecă, acolo la ţară. Acest „Acolo” înseamnă în mintea mea o ruptură între un loc unde mă simt bine (aici-ul meu) şi unul în care mă aflu din varii soiuri de obligaţii. Pentru mine există un singur aici, unde e cald, unde e ok, unde e loc…
Pentru el, aici-ul e pretutindeni, oriunde se simte ca acasă. Asta probabil pentru că poartă fiinţa cu sine, faţă de mine care o las „acasă”. Fericitul!
Fiecare cu pozitionarea lui, precum si cu localizarea-n spatiu!
Vladimir B.s last blog post..Cimitir "straniu" la Bošnjane
asta spuneam si eu…imi place insa pozitionarea lui A.L. – e mai putin conflictuala, e mai confortabila si concilianta…
si ai tai s-au obisnuit cu raspunsul (observ ca deja destinal) “Acolo” ?
am auzit de multe ori raspunzandu-se “sunt pe-aici…” sau “iaca pe-aici”, “tot aici” (si asta ca raspuns la intrebari de genul “ce mai faci?” sau “unde esti?”). in gandirea mea, genul asta de raspuns imi evoca satul.
dar niciodata (si de la nimeni) nu am auzit drept raspuns (ca si cum ar fi batatorit de destin)”acolo”. imi suna strain, ciudat …
poate doar prin forta necontenita a repetitei sa te obisnuiesti cu asemenea raspuns. dar parca e mai stangaci, mai neindemanatic…