A dat Doamne-Doamne ceva ploaie pe plaiurile moldave, şi jurnaliştii moldoveni s-au procopsit cu… apă la moară, de-au împânzit ţara nord-sud, vest-est, sol-aer. Fătucile tv-izate şi-au suflecat pantalonii şi au intrat cu microfoanele în mâzgă poate-poate mai storc o lacrimă (şi ceva puncte de rating) din profunzimile sufletului moldav. Ploaia a adus pentru fiecare câte ceva: ţăranilor – nenorociri, politicienilor – un prilej nesperat de publicitate în plin sezon estival, jurnaliştilor tv şi radio – subiecte inedite, ne-politice, nechişinăuizate, ne-situate în Perimetrul Primărie-Guvern-Parlament-Preşedinţie (plus Termocom pe timp de iarnă, Vadul lui Vodă pe timp de vară).
Acum, că apele sunt pe cale să treacă, rămânem cu pietrele (sau revenim la oile noastre, e egal):
– prima piatră trebuie agăţată de gâtul graţios şi falnic al Armatei Naţionale şi a Ministerului de Interne, aceşti bravi apărători ai Patriei pitiţi strategic în cazarme, fotolii şi paturi călduţe. Atitudinea Forţelor Armate este cel puţin pasivă, dacă nu chiar criminală: această maşină instituţionalizată de ucis timpul, nervii şi visele oamenilor, n-a ridicat un deget ÎNAINTEA calamităţii, n-a pus la dispoziţie nici măcar o anvelopă pentru evacuarea locuitorilor satelor ameninţate de inundaţii, n-a organizat, efectuat, supravegheat procesul de transportare a avuţiei, lucrurilor personale, uneltelor şi utilajelor ţăranilor, în special familiile de bătrâni, cele în situaţie economică precară sau toţi cei care nu au un tractor, căruţă sau bicicletă în ogradă cu care să-şi care bunurile agonisite de-a lungul anilor. Inactivitatea conducerii Armatei în perioada premergătoare inundaţiilor merită răsplătită cu medalia Balega de Aur, rangul I, superior plus ceva demisii la vârf… dispoziţiile autorităţilor ca Armata să participe la lichidarea consecinţelor sunt o bătaie de joc subtilă, un fel de a deschide umbrele după ploaie…
– altă piatră trebuie dăruită (aruncată, e egal) departamentului Situaţii Excepţionale care a realizat performanţa de a organiza evacuarea ţăranilor din zonele afectate în…bărci de gumă, fără motor, cu vâsle, cu capacitate redusă de transport, viteză şi tonaj, vorba unui ţăran din Nord, în ele a încăput doar cloşca cu pui, nu şi curcanul, căţelul, purcelul, vaca etc… încă o dată, s-a văzut că o ploaie torenţială poate ameninţa statalitatea, poporul şi viitorul ţării mai mult decât armata transnistreană, cea rusă, ucraineană, americană, Legiunea Străină, Flota a 6 americană şi extratereştrii.
– Să dăruim un surâs „pietros” şi autorităţilor locale, merituoase şi ele: au făcut o treabă mare – au informat cetăţenii şi s-au spălat pe mâini, nici vorbă să organizeze transport, alimente de rezervă, haine, corturi etc. Asta e din altă poveste, nu e treaba lor – statul n-are nici o treabă cu cetăţeanul (ei sunt despărţiţi prin legile nescrise ale locului), şi nu poartă vreo responsabilitate pentru el – în faţa stihiei noi stăm (şi ne descurcăm) singuri, ca dacii (romanii, Ştefan cel Mare). Mai are rost să ne întrebăm cine poartă vina pentru lipsa digurilor şi barajelor de protecţie, sau pentru construcţiile nesecurizate de pe malurile Nistrului şi Prutului.
– Până n-am uitat, tre să mulţumim şi jurnaliştilor noştri care au trecut inundaţiile într-o notă duios-emoţional-spectaculoasă, presurată ici-colo cu orgolii rănite ale primarului de Chişinău (vezi bine, el n-a fost invitat la şedinţa care a discutat situaţie excepţională, de parcă, nu poate acţiona fără a primi indicaţii de la Tătuca!) sau cu reportaje subacvatice. Nici vorbă vre-un ziarist să ceară socoteală autorităţilor pentru inactivitate (Armata plus poliţia), incompetenţă, ineficienţă etc. Prea multă apă curge în ţara asta că să ispitească pe cineva de a-şi trage pentru sine o căldare-două.
Citiţi bunăoară reacţia unui tânăr ziarist, „cu perspective”, care se plânge, ghiciţi, că nu a mers un politician la faţa locului DUPĂ catastrofă să facă bife de imagine, cum era de aşteptat, în loc, bunăoară, să se întrebe şi să cerceteze ce a făcut acel politician şi alţii ca el ÎNAINTEA potopului.
Sursă imagine Unimedia
Buna postare. Ca daca citesti ziarele de pe net sau (cum am facut eu azi) asculti postul de radio Moldova International, totul e bun, frumos si sub control.
Asa mai aflu si eu ce se intimpla de fapt.
popej27s last blog post..De-a protestatelea