Dacă nu v-aţi prins, chestia asta este BILET pe rutele INTERURBANE. În teorie, bucata de hârtie în cauză este echivalentul în drepturi (ale călătorului), obligaţii (ale şoferului), garanţii (din partea companiei de transport) şi câştig.
În practică, acest BILET este puntea de legătură „financiară” între poliţia rutieră, inspectoratul fiscal, companiile de transport şi şoferi, un fel de maşină de spălat bani ambulantă, care circulă zilnic, undeva la frontiera între legalitate (circulă pe drumurile oficiale ale ţării) şi ilegal (călătorii nu sunt înregistraţi, nu figurează nicăieri, sunt morţii vii pe durata călătoriei).
Lipsesc:
– Punctul de pornire şi destinaţia
– data şi ora călătoriei
– o ştampilă, semnătură sau alt însemn al prestatorului de servicii
– locul (numărul banchetei, scaunului) călătorului
Este eliberat, de obicei, de către şofer sau de o persoană din anturajul acestuia la urcarea în mijlocul de transport, la apropierea de punctele Poliţiei Rutiere şi sunt returnate obligatoriu la sfârşitul călătoriei. Vai de capul călătorului care-l mototoleşte, mâzgăleşte, rupe sau deteriorează (cum procedează subsemnatul)! Şoferul ţine la ele mai mult decât la ochii, capul, mâinile, picioarele, părul, unghiile şi restul de organe ale călătorilor.
În majoritatea cazurilor călătorii colaborează cu şoferii, adică nu fac zarvă mare dacă biletul ăsta stă rupt la bariera 80 lei, iar ei au plătit 100 (să zicem Ocniţa – Chişinău). Pentru rebeli există soluţii „practice”: te las cu tot cu bagaj la Mihailenii noi (vreo 40 km până la Bălţi) şi descurcă-te!, mergi cu taxiul (maşina personală) dacă nu-ţi place, maşina mea fac ce vreau, cobori chiar acum! (undeva în raionul Sângerei, sau Teleneşti, între 2 dealuri pe lângă care autobuzele trec o dată în 2 săptămâni).
Cowboy-ii de la volan sunt acoperişi, toleraţi dar şi mulşi de către alţi profesionişti în ale spălatului: poliţişti (taxa este 50 lei), inspectoratul fiscal (în foia de drum, şoferul scrie după cât chef are ).
Biletele astea sunt o bataie de joc. Sunt facute de dragul aparentei unei ordini. Nimic mai mult. Banii se duc acolo unde se duceau si mai inainte 😉
Ions last blog post..Poshiu kastium i… v Yaltu
biletele astea sunt “un compromis” intre transparenta obligatorie a procesului economic (caracteristica unei economii de piata normale) si “smecheria specifica” a “descurcatului la moldoveni”… un fel de hotie in lege, cu actele “in regula”… ma mira ca inspectorii fiscali inca nu au descoperit-o…
altfel, exista aici un arhetip stramosesc – al persistentei traditiei si memoriei cutumiare in raport cu practicile scrise moderne, al primatului Omului (e om si el, soferul, sarmanul, zic calatorii) in raport cu documentul scris…
e o problema ca drepturile inca vin (au sursa) de la figura Domnitorului, seniorului (intruchipat de sofer, directorul de birou etc) si nu de la contractul scris si garantat al normelor sociale transpuse in legi si regulamente..
“maşina mea fac ce vreau” – o abordare cunoscută, dar de obicei îi pun foarte repede la punct, aproape în 9 din 10 cazuri funcţionează:
1. le reproşez: Atît timp cît eşti în serviciu public maşina nu e ta;
2. le cer licenţa şi îi rog să-mi citească regulile de transport;)
3. depinde in ce direcţie evoluează discuţia după primele 2 puncte:)
la aplicarea forţei nu am ajuns:)
Vladislav Namaşcos last blog post..RGB în cuvinte
ramane insa argumentul: nu-ti place, cobori!
🙂
Fi-r-ar ea de concurenta lipsa..
popej27s last blog post..De-a protestatelea
In URSS cei mai influenti erau soferii si vanzatorii. Ei aveau si o cultura speciala de comunicare cu muritorii de rand care depindeau de decizia primilor de a le da produse (numai pe usa din spate) sau de a-i culege de pe marginile soselei.
Clientii trebuiau sa fie umili si cuminti pana la locul destinatiei. Aceasta cultura inca a ramas in RM. Soferii si vanzatorii continua sa se poarta ca niste brute, turmele de “consumatori” gafaie si rabda.
…asta probabil pentru ca percep tara si calatorii ca niste turme de ciocoi lasate in voia sortii, tocmai bune de jefuit..un fel de mentalitate de pirat care vede toata lumea (tineti-va ca bag Heidegger) ca pe o situare-in-disponibilitate-de-a-fi-furata/jefuita.
Argumentul: “nu-ti place, cobori!” nu merge pt ca e transport public si nu e masina lui personala;) si ei asta stiu… pur si simplu nimeni nu i li-o pune in bot:)