admiteri…

De ceva zile a început admiterea în universităţi, colegii, şcoli profesionale. Chiar dacă startul a fost dat simultan, în 16 iulie, atât pentru candidaţii la studiile de licenţă cât şi pentru candidaţii la studiile de masterat, ultimii mai au de aşteptat, până se trezeşte guvernul moldovean din caniculă – nu e clar încă stocul de locuri bugetare, nici cuantumul taxei pentru studiile în bază de contract. Şi pentru că sunt cu doi abiturienţi pe cap: o soră şi un văr, am avut ocazia să stau ceva timp la coadă şi să coc nişte observaţii despre viitorii studenţi.

Aceştia nu reprezintă o masă omogenă decât în faţa uşii universităţii unde se împing, ceartă, ocărăsc, calcă în picioare. Altfel se împart (viitorii studenţi), după mine, în câteva categorii:

decişi – indivizii ştiu ce doresc, în detaliu. Un asemenea candidat vine cu alegerea în cap (a plămădit-o ani de-a rândul): vreau tracologie, studii de muzeologie, drept civil, filologie engleză, psihopedagogie, etc. Sunt motivaţi, nu fac capricii, îşi aşteaptă cuminţi rândul – de fapt, cei mai preţioşi viitori studenţi. Ponderea lor în numărul total de studenţi: între 15-20 %.

oedipieni – cei mai numeroşi – cam 50 %, mai gălăgioşi, capricioşi, cu nazuri şi chichiţe. Sunt însoţiţi de mame, în principal – taţii sunt sunaţi (sau sună) la fiecare 10-15 min ca să-şi confirme sprijinul, să dea un sfat, să zică ceva, să-şi calmeze odrasla.

Sunt prada cea mai râvnită pentru universităţi: au bani şi sunt dispuşi să-i dea facultăţii care-i amăgeşte cel mai iscusit: de la facultatea de ştiinţe politice aceşti mitomani aşteaptă făgăduinţa că vor deveni consuli sau miniştri, de la cea de economie – că vor absolvi în calitate de şefi de companii multinaţionale, etc. În fapt, din rândul acestor candidaţi se recrutează majoritatea gasterbeiterilor şi gastarbeiteriţelor moldoveni din Italia, Rusia, Spania şi Portugalia. Din motive inexplicabile (o fi o indulgenţă prelungită a părinţilor, în marea parte a cazurilor şi ei muncitori ilegali care decid să-i acorde copilului încă un răgaz înainte de Viaţa Adevărată?) un asemenea student e un muncitor la negru…fără trei ani, un fel de plecare amânată. Oedipienii vin cu convingerea că facultatea nu schimbă nimic în viaţa lor, că nu are nici o importanţă ce şi cum studiezi, facultatea, specializarea etc. Viaţa lor e în altă parte. Caută un certificat şi 3 ani de distracţii plătite din sudoarea părinţilor. Imediat după absolvire, licenţiatul din această categorie îţi face masteratul la termopane în Moskova sau Roma.

pragmatici – tipi care au înţeles că Universitatea, Colegiul sau Şcoala Profesională este unicul drum spre performanţele atestate instituţional, spre uşi largi şi bani mari. Pragmaticii pot fi recunoscuţi după întrebarea tip care o pun: unde o să câştig cei mai mulţi bani? Un asemenea ins poate face cu succes economie, filologie clasică, studii de astrofizică sau orice altceva justificabil din punct de vedere financiar. Pondere – 10 %.

oportunişti – abiturienţii ghidaţi de dorinţa de a căpăta studii superioare (nu contează domeniul, specialitatea) la cel mai mic preţ, dacă se poate, pe gratis. Sunt indivizii care depun actele în ultimele zile ale campaniei de admitere şi aleg specialităţile unde mai există locuri finanţate de la buget sau unde taxa pentru contract e cea mai mică.

esteţi – tipii care aleg specialităţi cu nume frumos, haios, extravagant: istoriografia istoriei Greciei Antice, cibernetică, muzeologie şi arhivistică, pedogie specială a copiilor cu deficienţe. De obicei conferă opţiunii un soi de aristocraţie şi elitism.

2 thoughts on “admiteri…”

  1. Ion, oedipienii nu pot fi redusi, in principiu ei nu au ce cauta la Universitate, dar Alma Mater are nevoie de banii lor. dintre ei, se recruteaza foarte putini studenti buni: sunt capriciosi, greu de mobilizat si motivat (motivatia reusitei economice facile in Italia sau Rusia e mai apetisanta decat reusita universitara)..
    un mod sigur de stimulare a oedipienilor ar fi introducerea unor discipline “practice” in curiculum universitar (mersi lui Klaus pentru idee): la facultatea de istorie am putea baga arheologie aplicata – sapatul unor gropi, santuri, fundamente de casa, la economie am putea introduce un curs de termopane, utilizare, montare sau unul de tigla metalica…
    desi este un mod vesel de abordare a lucrurilor, adevarul gol-golut este ca scolile de meserii, colegiile si universitatile nu pregatesc asemenea specialisti “in voga” si e pacat…

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.