Universitas imaginalis – I

Tocmai am deschis o universitate imaginară: sunt rectorul, profesorul şi unicul ei student imaginar. Pentru următorii 10 ani vreau să ajung în top 100 universităţi ale lumii, urmând ca, într-un interval de alţi 10 să fiu Nr.1 printre universităţile mondiale (reale şi imaginare). Consiliul imaginar de administraţie imaginară a universităţii imaginare a adoptat un statut imaginar care cuprinde ceva reguli reale:

Prima: Studenţii imaginari sunt obligaţi să traducă, fiecare câte un capitol, dintr-o carte de specialitate. Profesorul imaginar prezintă o carte netradusă încă în limba maternă, o împarte studenţilor imaginari (aproximativ câte 10 pagini de ochi) şi aceştia o traduc până la finele semestrului. 5 obiecte, 5 cărţi (dacă cursul e mare şi studenţii sunt mulţi, atunci se traduc 3-4 cărţi simultan) – e un rezultat bun pentru biblioteca noastră imaginară. Regula are două motivaţii: prima este – biblioteca depinde exclusiv de studenţii înşişi, ei trebuie să umple golurile pe care editurile comerciale sau etatist-clientelare nu le pot acoperi. Al doilea scop, mai subtil, este ca studenţii imaginari să înveţe – progresul ştiinţific depinde de efortul fiecăruia corelat cu efortul comun. Grădina ştiinţei trebuie administrată şi exploatată cu înţelepciune: rupi un fruct, cultivi altul, tai un copac, sădeşti în loc altul. Castalia presupune, pe lângă drepturi, şi obligaţii.

A doua regulă: se interzice, sub ameninţarea cu exmatricularea, până la o vârstă intelectuală anumită, individualismul ontologic şi pretenţiile de geniu neînţeles. Universitatea trebuie să fie o mănăstire laică. Cu excepţia excepţiilor (!) , care vor fi stabilite de o comisie imaginară, restul studenţilor imaginari vor munci în grup, vor traduce împreună, vor dialoga în permanent şi vor învăţa să asculte. Mă oblig să ascult activ – este principiul fondator al universităţii imaginare.

A treia regulă: titlurile ştiinţifice sunt provizorii urmând a fi confirmate la fiecare 7 ani prin teză de doctor în ştiinţe, doctor habilitat sau alte probe, în funcţie de postul solicitat.

A patra regulă: odată admis în universitatea imaginară, fiecare student beneficiază de o alocaţie unică reală de 1 (una bucată) milion de euro, sau, la cerere, 2, 3, 5, 10 sau 100 mii. Banii vor fi folosiţi după mintea fiecăruia – casă, maşină, calculator, cărţi, internet, urmând a fi returnaţi în rate, pe durata a 20 ani după absolvirea universităţii. Cei care vor lua banii, dar nu-i vor administra corect sau îi vor cheltui aiurea, sunt închişi pe viaţă în biblioteci, condamnaţi fiind să muncească toată viaţa pe gratis în folosul comunităţii ştiinţifice.

7 thoughts on “Universitas imaginalis – I”

  1. sunt curios totusi care sunt conditiile imaginare de admitere 🙂 banuiesc ca orice student imaginar va trebui sa stie macar vreo 3 limbi reale cu certificatele de competenta lingvistica aferente – si asta ca sa poata efectua traduceri competene. Despre profesori nici nu mai spun nimic! Probabil ca ar trebui sa fie rupti si ei dintr-un soare imaginar – ca de altfel cum si-ar permite sa dea lectii unor studenti si-asa doba de carte.
    Altfel, sunt interesante ideile tale 🙂 pacat ca sunt imaginare!

    Reply
  2. eu cred ca prima regula se poate aplica si in universitatile reale..am propus doua doamne, sub justificarea ca am intalnit practica asta in Bulgaria ( a nu se confunda cu tara cu acelais nume, Bulgaria despre care vorbesc eu este o fictiune, un taram unde plasez utopiile si visele mele), si a fost acceptata calduros..una din eel, d-na Spinei, chair s/a foarte aprins..incerc si eu sa fac lobby, daca prind candva un loc de lector la facultate, voi incerca sa implementez macar traducerile… am si o idee “comerciala” legata de asta.mai vedem…

    Reply
  3. chiar crezi, Vitalie, că va deveni cartea, vreodată, în RM lui Vladimir Nicolaevici, un bun comercial? Ca şi cartea românească (măcar) va fi pe toate tarabele???

    Reply
  4. cred, sper si stiu ca poate deveni un bun comercial… intentionez sa particip la Concursul National de Business Planuri pentru Tineri cu un asemenea proiect..nu stiu daca trece, poate reusesc sa convertesc vre-un mason comercial…
    concomitent, declar camapnia de admitere in universitatea mea imaginara DESCHISA!

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.