Tocmai am revenit de la Budapesta…
Am câteva poze la care ţin foarte mult: ambele sunt cu cărţi, prinse într-o cafenea, pe Raday utca: Voros Postakocsi.
Nu ştiu dacă îmbinarea culturalului cu comercialul, legarea cărţii de alimentaţie şi „entertainment” e o „glumă” fericită, dar m-am surprins să gândesc că actul lecturii poate transgresa autonomia gestului alimentar (o fac, într-un cadru mai trivial, zilnic – la bucătărie sau în pat), a celui de odihnă şi relaxare.
Ideea de autonomie strictă a lecturii faţă de alte gesturi şi ritualuri umane este periculoasă din câteva motive. Întâi că o autonomie reală a unui gest, spaţiu sau ritual este practic imposibilă, întrucât procesul nu se desfăşoară într-un ipotetic spaţiu cosmic, ci într-un cadru social bine definit, structurat şi organizat). Apoi, efectul psihologic pervers al postulării unui spaţiu al lecturii independent este…degradarea lecturii. În dorinţa de a delimita lectura de celelalte activităţi ajungem să nu-i mai lăsăm loc în cotidian, în proxim şi să o plasăm într-un imaginar imposibil. Cine spunea că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii?
Seara faina urez. Ce am vazut la tine seamana izbitor de mult cu restaurantul Amadeus, din Ghent, Belgia, amenajat tot intr-o asa-zisa biblioteca. Regret ca n-am apucat sa fac poze..